897 matches
-
închise cu zgomot. — Nu-i decât un singur glonț în revolver. Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și ale înaintașilor ei. Am observat un cocker spaniel împăiat, așezat lângă șemineu, cu un ziar îngălbenit în gură. Madeleine îmi explică: — Ăsta-i Balto. Ziarul este numărul din 1 august 1926 din L.A. Times. În ziua aceea tati a aflat că a reușit să facă primul milion de dolari. Balto era pe atunci animalul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa. Am rămas în convalescență, cum îmi recomandaseră medicii care vorbeau de o epuizare nervoasă, străduindu-mă să nu-mi fac gânduri. Între timp, toamna se instalase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră și începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fereastră sub pătură. Ca să-mi cumpăr alimente, m-am văzut nevoit să vând diverse lucruri din casă. Dar nu puteam continua la nesfârșit astfel. Într-o zi m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o bufniță în brațe. Mopsul a mârâit: „Cum a găsit-o ăsta tocmai când a căutat-o singur?” Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să ia pasărea, s-o ducă el, dar portarul s-a încăpățânat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. „Eu am prins-o, eu o duc”. Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. — Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învârtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: „Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă, iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți din cauza anilor mulți în care, după cină, omul fumase câte un trabuc. Uniforma lui era constituită dintr-o pereche de pantaloni vechi, din catifea cord, care era fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era tipul? Băiatul se împurpurase. — Era tatăl singur al uneia dintre vechile tale colege din generală. Cum o chema...? Fiona a ridicat ochii în sus căutând să-și aducă aminte. —Tamara cred. Îți spune ceva numele ăsta? Jake s-a îngălbenit la față. Gura i se strâmbase din cauza tulburării. —Tamara? Mama a avut o relație cu tatăl Tamarei? Fiona n-a făcut decât să dea din cap. Dacă-i adevărat, atunci de ce nu mi-a spus asta chiar ea? A întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mele flamuri, "Mînjit pe ele-i zimbrul adunător de neamuri, "De azi al vostru rege cu drag va să îngroape "Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu să-ngălbenească și sufletu-ți din piept Și ochi-n cap să-ți sece, pe tron să te usuci, "Să sameni unei slabe și străvezii năluci. "Cuvîntul gurii proprii, auzi-l tu pe dos "Și spaima morții intre-ți în fiecare os
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trăit încă nu poate fi al tău - De-acum cânt deșteptare și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înnalți de-asupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A Romînimei care pe moarte e pornită! O, și din calea care conduce-n trista vale, Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce nici om, nici națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oale, pe un scaun vechi cu trei picioare, cu nelipsita-i „țâgarî” -Întotdeauna răsucită personal din „tiutiun” la pungă și foițe de țigară la pachet, cu un meșteșug de a cărui paternitate era foarte mândru În colțul gurii, cu mustața Îngălbenită În acel colț de gură, veșnic nebărbierit, stătea bunicul Ghiorghi, cel care se oprise de la importanta operație de „jămălțuire” a oalelor, totdeauna personal făcută, afișând o mirare ciudată la care se adăuga o neplăcută și ușoară surprindere produsă de această
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl Întreabă cu un glas voios și cât se poate de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul gest al tatălui fu acela să scoată din buzunarul de la piept o fotografie aproape uzată și cu tendința vădită de a se Îngălbeni, din care zâmbea poate cea mai frumoasă femeie din toată viața lui Va, zâmbea cu certitudinea că este frumoasă și este iubită și apreciată. Va Întreba de bunica și mătușile sale, de Ipsilanti și Conu’ Bazil, și, pe șoptite, Întreba
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și el și Ilenuța lui Își cântau unul altuia cu trupurile și sufletele Înlănțuite de iubire și când dintr-o cauză greu de definit, dar ușor de bănuit ( vinul, fosta iubire!), o lacrimă se opri pe colțul mustății sale tremurânde, Îngălbenite de tutun și Încărunțite spuse drăgăstos: Să trăiești fata mea, ămâia mătii, Ilenuță, fa, că dragă mi-ai fost, da și eu ți-am fost! Așa-i? Așai, Ghiță-Ghiorghi! Ț-am plăcut și eu, și Lisandra și mai ales ... vinul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu doi ani Înainte și foarte clar: Tată, vorbești uneori fără să te controlezi! Pe mine poți să mă Înjuri dar pe copilul meu, niciodată! El nu are mamă și ... nu mai discutăm! Bunicul a zâmbit pe sub mustața cu colțurile Îngălbenite de luleaua cu tutun prost, a spus În gând că Va „esti un olari bun”, iar cu voce tare a rostit: Ei, lasă Hasmațuchi că am să mă mai chiorăsc eu cum voi putea ca să aflu prețul achitat de muncitorime
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era ea mică, dar În spatele ei se Întindea o grădină mare, frumoasă și chibzuit cultivată. Strugurii verzi-aurii se coceau În soarele unei toamne bogate și liniștite, iar În mijlocul viei trona un păr cu pere tomnatece, care tocmai Începeau să se Îngălbenească. Cea mai mare suprafață era cultivată cu „păpușoi moldovinești” care erau aproape buni pentru cules, iar În „fundugrădinii”, care se Întindea până sub coasta unui deal mijlociu, erau doi aguzi uriași. Cei doi „frați” stăteau la umbra unui butuc de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu sunt sigur cui trebuie să-i spun prima dată despre teza de la Fizică pe cari ți-am făcut-o eu, mămicuței, tăticuțului sau lu’ Hahaleț ... chiar nu știu, tu ce zici? Învață-mă ce să fac! Fata s-a Îngălbenit și apoi s-a făcut vânătă de furie și neputință, l-a privit ca pe un șarlatan și s-a gândit cum poate un băiat așa de liniștit și frumos să fie așa de rău, apoi Îngrozită că toată lumea va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce se vor transforma În lacrimi de soare, Soarele Își zări prietenul și protejatul său „Va, mamicaa!” stând În grădina lor de la Bogdana și privind
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Uneori sînt prea multe amintiri de dus. Ne apropiam de porțile unei vile neocupate de pe o arteră rezidențială liniștită, situată la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo ca niște pete cețoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]