2,826 matches
-
Doamne, zorii sfintei dimineți. Cluj Napoca 23 august 2015 Am prins Am prins în mână mii de stele Cu strălucirea lor diamantină Și-am dat făpturii lor incandescente Tot dorul ce îl cântă o mandolină. Am tresărit la strunele de astru Îngenuncheat în fața veșniciei Înveșmântat-am sufletu-mi albastru Cu-n vis ce arde-n mine ca și o făclie. Am ascultat cum murmură izvorul În pacea unui minunat destin Fără de vină curge și curat în râul Unde îmbrățișat e pe deplin
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
de-acum încolo am drepturi să schimb până și bătaia de vânt și vocea și lacrimile din ochi ca să te privesc nu din ceața colțului gurii ci din încheietura mâinilor care se roagă -Nu mă lăsa! -A câta oară să îngenunchez neplecarea ta din zona Semnului de mamă? Înălțător e Sfertul de timp.... în care veioza a amuțit de plăcerea Întunerecului Referință Bibliografică: CINE ZICEA CĂ LUTUL NU DOARE? / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820, Anul V
CINE ZICEA CĂ LUTUL NU DOARE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370384_a_371713]
-
Simpatie > VREAU SĂ NING Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se oglindește iarnă în ochii tăi Vezi, Dumnezeu mi-a dăruit doi nori Să ning Ning Atât de frumos că îngenunchezi Cerul e o margareta din care rup petale Chiar eu ning oare? Și iarna sunt frumoasă, îmi spui, stii De ce nu mă tem de moarte? Am un singur zbor Ferecat în cuvinte. E prima oară când pot să mă înalt
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
găsesc cuminte; În poeme așezate printre frunze, rânduri , rânduri Plouă cu dureri și iarăși toamna-mi face jurăminte... Nu găsesc nimic din vara care mi te zămislește Te-am ascuns în palma florii de salcâm, fără speranță; Vine toamna, mă-ngenunche și în umbre mă zidește Și-i atâta toamnă-n mine și-i atâta dezolanță! Parcă s-a chircit și cerul și-i atâta de departe Și albastrul ce-l adună de prin ochii-mi s-a mai stins; Nu
AI DESCHIS INFERNU-N MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370416_a_371745]
-
risipit între tăceri Suflet de ceară și durere Și hoinăresc spre nicăieri, Mi-e luna clară mângâiere. Lângă fereastra ta m-așez Și văd cum bruma desenează Un chip... apoi te-mbrățișez Dar tu dispari, sublimă rază! La tâmpla nopții-ngenunchez: Tu, vino, rana de-mi veghează! SONET XIII A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme Să lupte-n timp și spațiu... Fără margini Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini Sub streașina tăcerii veșnic doarme. Vântul albastru-nlănțuie imagini
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
bine! spuse Hasim din nou, de data aceasta pe un ton amenințător. Perșii își îngustară privirile percepând un pericol iminent. Mânerele săbiilor stăteau la vedere. Maydan era cel mai aproape de Hasim. Cu o lovitură scurtă și rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor. Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură șase bărbați tineri având în mâini săbii romane, pumnale Jambia, dar și acele ,,sica”, acea armă foarte căutată printre briganzi însă și printre însoțitorii caravanelor. Cei doi n-ar
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
Articolele Autorului Sărut de floare Iubește-mă iubite Magnolia-nflorește, Petalelor cernite Da sărutări Celeste. Gătește-mă,iubite Cu flori înmiresmate Și-arcadele-nfrunzite... Alinturi dezmierdate. Magnolia e-n floare Tu prinde-mi la ureche, Fluturi de vis să zboare... Iubirea mă-ngenunche. De-i răvăși petalele Magnolia va plânge. Scuturându-și cupele, Pe buze-mi va prelinge Nectarul înmiresmat, Dând buzelor candoare, De-al florilor stigmat Într-un... sărut de floare. Referință Bibliografica: Sărut de floare / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SĂRUT DE FLOARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369326_a_370655]
-
o poetă cultă, talentată și cu un îndelungat exercițiu prozodic, dând la iveală poezii de-o mare sensibilitate, scrise, de obicei, în versuri clasice, ritmice și armonioase de-o rară expresivitate: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe-talaz Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ce-n vis de toamnă. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.” (Oceanul iubirii, p. 65). În volumul „Icoanele toamnei” veți întâlni teme general umane: neliniștile existențiale, iubirea, admirația
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
paralele, iar dincolo de drum, e... dorul (patent branduit, Valer) ...oriunde există un drum, dar drumul acestei cărți este pavat cu dor, fiecare pas, o altă nuanță, de la roșu aprins la albul-nonculoare. Cinste poetului care a făurit o astfel de rugă, îngenuncheat de femeia care i-a stârnit iubirea completă! (Dorina Manu) BIO-BIBLIOGRAFIE Născut la 12 februarie 1957 în localitatea Râpa de jos, județul Mureș. Fiu al lui Gheorghe și al Ioanei, țărani sortiți muncii pământului și respectul pentru valorile tradiționale ale
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
Dintre artele poetice ale volumului Piscina cu pioneze Stradivarius (2013), eroul cu „sânge incendiar“, vălurind reliefurile epico-lirice ale „poveștilor“ lui Nicolae Sârbu, mai observă «angoasele cu flori în mână», prin „deșertul de dulcețuri“, care-i face semne „discrete“ spre a-ngenunchea pentru a fi „încălecat de cămilă“, nu spre a trece împreună prin urechile acului din vreo croitorie beduină, ci spre a depăși «marginea seducătoare», «prin tot felul de uși», din «decolteul mai adânc» al dunelor, întrecând cu mult «defileul dilemelor
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10). Gândurile de dor și iubire din acest volum bilingv (român-englez) sunt precum cocorii - vestitori de
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
prindere și de ucidere a monstrului Humbaba, stârnind încă o dată mânia zeilor, mai puțin a zeiței Iștar, protectoarea Uruk-ului, care se îndrăgostește de Ghilgameș, „...în casa noastră, când vei pătrunde preoții și demnitarii îți vor săruta picioarele, dinaintea ta vor îngenunchea regii, demnitarii și principii, aducându-ți bir comorile munților și văilor; caprele tale vor făta câte trei iezi dintr-o dată și oile tale miei gemeni; măgărușii tăi, sub poveri, vor întrece catârii cei iuți, caii tăi, înhămați la car, vor
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
am vrut să cercetez vremea, se așternuse tăcerea, și din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz. Am îngenuncheat atunci, și, prosternat, m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amănuntul zările la marginea mării: la fiecare dintre cele paisprezece căi, ieșea deasupra apei câte un munte de seamă. Corabia trăsese la
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Celui -Prea-înțelept ,a aflat taina zeilor. Și acum, hotărăște-i soarta!" Atunci Enlil s-a urcat pe corabie, și, luându-mă de mână, m-a adus pe punte. A dus-o și pe soția mea și a pus-o să îngenunche lângă mine; acum el și cu soția lui să fie asemenea nouă, zeilor, și Uta-napiștim să trăiască departe de oameni, la gura apelor!" M-au dus deci pe tărâmuri îndepărtate și m-au așezat la gura apelor...” Ghilgameș nu este
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă solzii cei vechi...” Nefericit și fără nici o speranță, după ce ratează și ultima încercare, Ghilgameș se întoarce la Uruck, unde îngenunchează înaintea zeilor, cerându-le o ultimă întâlnire cu Enkidu: "O, tată, o, Ea, iată că pukku a căzut în Infern, iată că mikku a căzut în Infern; de s-ar putea să se întoarcă Enkidu din Infern! căci nu soarta
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și nu știu ce fac!” Apoi când sufletul Și-a dat și Tatăl cerul a întunecat nori grei pământul au cuprins. De supărare l-ar fi vrut aprins ca să-l curețe de păcat... Dar plânsul mamei s-auzea înnăbușit în pânza vineție, îngenuncheată-n disperarea-i se ruga, cerând iertare pentru tot ce-a fost și pentru tot ce El va vrea să fie. A hotărât atuncea Tatăl, pe Fiul Său ce-au răstignit să Îl învie; s-amâne pentru-o altă dată
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară, Lângă iubire. . .ură și noroi! . . . Și suflet cald și suflet ca de gheață, După furtună, liniștiri adânci, O mână-ntinsă să te
E-N MIEZUL IERNII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369685_a_371014]
-
probabil că suferise o ruptură de sinapse, pentru ca, printre toate gândurile legate de A-Ma, se născu o senzație stranie, asemănătoare unei dorințe independente de zbor. O sugruma înainte de a ocupa o suprafata prea mare a materiei sale cenușii și îngenunche în fața creaturii pregătite de plecare. -- Te rog, du-mă la A-Ma! -- Sunt cel mai prost angar de pe planeta asta, bombăni creatură, înclinându-se pentru a-l prinde între aripi! O sa imi pară rău, știu sigur! Cercetașul simți o bucurie
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
fulgilor de nea, care nu mai oboseau în dansul lor pur și gingaș, Totul părea să fi intrat într-un alt timp și spațiu, într-o împărăție a tăcerii. Când am intrat pe poarta mănăstirii, începuse să se întunece. Am îngenuncheat, moment în care liniștea apăsătoare a fost brusc întreruptă de toaca bisericii. Nu după mult timp, de prin toate căsuțele, începură a răsări lujerele negre ale maicilor lunecând ușor spre ușa bisericii. Pe de o parte, frumusețea mănăstirii, ordinea, eleganța
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer cu toiag de fier, bate la pădure cu armură de mure. Poate acolo o mai trăi Apolo. La noi e tristețe. Au murit bietele precupețe. Caișii au îngenuncheat peste marele hat și alungat cu resteul a fugit curcubeul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate, ovale. De câteva
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului îngenunchez sub icoana răstignită pe albul scorojit de vreme cu teama zilei de mâine mă întreb ce va fi în anotimpul în care sunt prizonier în propriile mele gânduri nu mai am nimic de făcut îmi rod neputințele din urma genunchilor
RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353274_a_354603]
-
nu a sosit încă“... De-a lungul secolelor întregii sale istorii, Biserica va depune întreaga strădanie în a păstra intactă această orientare apocaliptică și această perspectivă eshatologică... Studiul izvoarelor canonice și patristice ne permite să constatăm că refuzul de a îngenunchea constituie o foarte veche practică bisericească și o atitudine teologică. În sânul Tradiției canonice a Bisericii, soluția acestei probleme a fost indicată oficial mai întâi de un Părinte al Bisericii, Sfântul Petru - Arhiepiscop al Alexandriei (300 - 311), al cărui canon
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
poate fi decât festivă, strălucitoare, plină de bucurie. De aici, caracterul său incompatibil cu orice atitudine de pocăință, ceea ce caracterizează atât postul cât și îngenuncherea; așadar nu ne rugăm în genunchi, doar în picioare. Aceasta este motivul pentru care nu îngenunchem nicidecum în cursul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De altminteri, trebuie să reamintim în această privință un alt aspect al vieții bisericești: monahismul, acest martor tăcut al orientării eshatologice a Bisericii. Monahismul a păstrat Tradiția liturgică și canonică stabilită de sinoade
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur, sau a Sfinților Iacov și Marcu. Despre perioadele de îngenuchere canonică în Biserică - Îngenuncherea este poruncită de Biserică atunci când episcopul, preotul sau diaconul ne invită să îngenunchem: „Plecând genunchii noștri, Domnului să ne rugăm!”. - În timpul Dumnezeieștii Liturghii a Darurilor mai-înainte-sfințite; - În timpul slujbelor din Postul Mare (în afară de sâmbătă și duminică); - În timpul slujbei Paraclisului Născătoarei de Dumnezeu din luna august (în afară de sâmbătă și duminică); - În timpul tainei sfintei spovedanii (în afară de
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
mai-înainte-sfințite; - În timpul slujbelor din Postul Mare (în afară de sâmbătă și duminică); - În timpul slujbei Paraclisului Născătoarei de Dumnezeu din luna august (în afară de sâmbătă și duminică); - În timpul tainei sfintei spovedanii (în afară de sâmbătă și duminică); - Începând cu Vecernia Cincizecimii (duminică după amiază); - Acasă, se îngenunchează în aceleași ca și la biserică (în afară de sâmbătă și duminică). Pentru a preciza orientarea Bisericii în acest sens, trebuie să spunem aici că imediat după perioada liturgică pascală, la Vecernia din după amiaza duminicii Cincizecimii, credincioșii, pentru prima dată de la
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]