2,801 matches
-
niciun vânt, dincolo de cântec nu este niciun cântec, dincolo de vis nu este niciun vis, dincolo de spațiu nu este niciun spațiu, spațiul, chiar dacă de necucerit, uneori e vântul, uneori e cântecul, uneori e visul în care pășim nedumeriți. Simți cum punctele îngreunează spațiile dintre noi? Cândva, un punct înnegrit te-ndurera atât de mult. Mărește la infinit punctul acela și vei vedea ce înseamnă - un punct abisal -, un punct legat de un altul, construit în spirala când ascendentă, când descendentă. Nu cred
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Deși au trecut peste 45 de ani, îmi amintesc perfect acea zi de ianuarie. Era un Soare cu dinți, razele lui, reflectate de uriașii nămeți de zăpadă troieniți pe marginile trotuarelor din micuțul orășel de câmpie, îmi îngreunau vederea, mergeam cu ochii mijiți, fără să fiu prea atent la ce se întâmplă în jur. Trecătorii rari, zgribuliți, cu gulerele ridicate și mâinile adânc înfipte în buzunarele hainelor, mergeau grăbiți, fiecare spre destinația lui. Eram rupt de realitatea din
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
spre nici unul dintre cei trei profesori, de teamă ca rictusul său să nu-i determine să îl scoată pe ușă afară înainte de a apuca să se dezvinovățească. O auzi ca prin vis pe profesoara de fizică acuzându-l că îi îngreunează orele, că își bate joc de experiența ei, că o ironizează și că își permite să aibă o atitudine lipsită de respect față de actul didactic și față de ea, îl auzi pe director ținându-i o morală alambicată, presărată din belșug
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
casele, apoi dealurile ce se întindeau până la pădure, departe, dar nu o văzu. De cealaltă parte a coamei, poieni, colnice, iar în depărtare un alt sat risipit. Dar nici acolo nu o văzu. Inima i se strânse, sufletul i se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă abruptă și urcând din nou, dicolo de un drum, întinzându-se până la cer, într-un munte domol, blajin. Partea stângă era străjuită de
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
fuga condeiului. Era un cerebral. Contura și apoi privea încrețind fruntea. Revenea la noi linii la fel de tacticos așternute pe hârtie, ca la început. Lucra mult din memorie, spunea că în felul acesta artistul are concretizate toate formele caracteristice, fără să îngreuneze... Era omul conștiincios, nu adăuga nimic dar nici nu-ți lua. Caracteristicile erau bazate totdeauna pe adevărul anatomic; niciodată nu așeza o cută a feței, sau ochiul, decât acolo unde anatomic era permis. Îmbrăcămintea avea falduri și croială după toate
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
la editura Orfeu, 2015. Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare. N-aș vrea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
la editura Orfeu, 2015.Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare. N-aș vrea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde-n flăcăriNori de păsări.De sub cărbunii aprinșiAmurgul suflă aripi-frunze -Culori în transhumanță...Agonizând, pâlpâie vara,Respiră aurul gutuilor,Îngreunând povaraIubirilor spre Paradis.Cad peste auriul frunzelorCulori de un roșu nepermisDe ultima speranță...Numai...numai crizantemaEste sub domnia faldurilorArămii! Miroase a toamnă...Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014... XVI. ELISABETA IOSIF UNIVERSUL POETIC - O POARTĂ SPRE REVELAȚIE, de Elisabeta Iosif , publicat
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare
ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380909_a_382238]
-
nu voi mai fi... Dumnezeu cu mila!” I-am lăsat pachetul ce i-l dusesem pentru a mânca atunci când se va liniști. Mi-am luat rămas bun, cu promisiunea că îl voi vizita de câte ori voi avea ocazia, plecând cu sufletul îngreunat de povara ce tocmai o primisem, dar cu bucuria că am mai ușurat-o pe a acestui bătrân, care, luminat la față, cu privirea unui copil ce tocmai primise cel mai prețios dar, mă conducea cu ochi rugători, de neuitare
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
trebuie cunoscuți la locul de producere. Prin firea lucrurilor omul produce mai mult decât îi este necesar lui și familiei lui. Astfel produsele omenirii ar trebui să sporească prin acumularea surplusului produs de fiecare în parte. Există însă factori care îngreunează repartiția produselor la acei care le necesită efectiv. De exemplu un fabricant de locomotive trebuie să mănânce ca să facă locomotiva. Mâncarea, fabricată de țăran, este adusă la oraș cu trenul tras de locomotivă. Astfel o serie mare de produse pe
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
nu s-au privit și aproape că nu suportau să-și asculte nici respirațiile greoaie din cauza efortului depus la mers. Plecaseră pe jos, în jur de ora patru jumătate dimineața, pentru a ajunge, la șapte, în Craiova. Povara inimilor le îngreuna mersul, până și vremea le plângea durerea din suflete. Cu greu, la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI / Elisabeta Iosif
ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371862_a_373191]
-
clipe-amare. Pe cărări ce curg spre mine, Pe sub pași-mi uzi de rouă, Presărat lăsa-voi doru-mi Să-mi răsară-o clipă nouă. Împletit prin flori, din lacrimi, Gândul meu desculț oftează, Amintiri ce-l dor în patimi Zborul îi îngreunează. Și se văd plutind alene, Printre clipe dulci și-amare, Aripi gri din timp căzute, Bătugite în cărare. Zbor și eu cu gândul iute Luând cărările cu mine, Să le-așez pe cer și-apoi Să le plâng printre suspine
CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372398_a_373727]
-
socială și emoțională. Atât umaniștii, cât și “realiștii”, devin grădinarii cu recolte “transferabile disciplinar/curricular”, cu ogoare de idiomuri bogate, motivând continuu subiecții. Inderdisciplinaritatea poate fi înțeleasă ca totalitatea imaginativă a factorilor care facilitează învățarea , stopând totodată obstacolele ce pot îngreuna instalarea unor achiziții cognitive minimale. Ea constituie o provocare permisivă ce poate persuada grupul-țintă, spre a înțelege motívele pentru care o lecție oarecare devine valoroasă prin însăși mímica ei tolerantă. Acest concept consider a sta pe trei trepte concomitent, maslowian
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
2013. Ultima noapte a Patriarhului Teoctist Nimic nu prevestea că noaptea de 29 spre 30 iulie 2007, respectiv noaptea de dumunică spre luni, va fi pentru mine una cu totul și cu totul deosebită. Somnul și-a făcut simțită prezența îngreunându-mi pleoapele. Sosise ora la care, de ani și ani mă las de bună voie somnului sclavă, cale de câteva ceasuri. Am stins lumina și m-am urcat în pat, culcându-mi capul pe perna moale, credinciosul meu tovarăș de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
mai mult Ultima noapte a Patriarhului TeoctistNimic nu prevestea că noaptea de 29 spre 30 iulie 2007, respectiv noaptea de dumunică spre luni, va fi pentru mine una cu totul și cu totul deosebită.Somnul și-a făcut simțită prezența îngreunându-mi pleoapele. Sosise ora la care, de ani și ani mă las de bună voie somnului sclavă, cale de câteva ceasuri. Am stins lumina și m-am urcat în pat, culcându-mi capul pe perna moale, credinciosul meu tovarăș de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
i-a trimis un mesaj lui și ziditorilor de atunci. Acel mesaj era încununat cu acele minunate cuvinte: ,, Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu...” Erau cuvinte de speranță pentru lucrătorii îngreunați de povara acelei mărețe lucrări. Prin imensa putere a lui Dumnezeu ei au putut termina rezidirea Ierusalimului și a templului. Iar atunci când templul a fost terminat unii dintre iudei se bucurau foarte mult, în schimb alții mai în vârstă plângeau
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
asta. De fapt, acest lucru este oarecum normal, având în vedere diferențele culturale și istorice dintre cele două popoare de peste ocean. Ceea ce este mai grav, însă, este faptul că de multe ori regăsim în cadrul aceluiași popor mentalități diferite, mentalități care îngreunează și mai mult comunicarea și colaborarea între indivizi. Cu toții cunoaștem vorba “la doi oameni, trei idei”. Și nu este deloc o glumă, ci o realitate. La români, unul dintre marile păcate este acela că românul se consideră atotștiutor. Individul de pe
OAMENI, MENTALITĂŢI ŞI (IN)COMPATIBILITĂŢI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347972_a_349301]
-
părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile și pete de ceață le ieșea pe nări îngreunând circulația Tunelul din fața noastră- gâtul unei sticle din care Dumnezeu a băut infinitul- mă exilează în trecut. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III, 03
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
trebui să le acorde atenția cuvenită, lăsându-le să zacă în anonimat. Acesta este criticul literar sau de artă părtinitor. Are talent, cunoștințe în domeniul asupra căruia se apleacă să studieze, elevat însă pierdut contemplării selective a operelor literare. Nu îngreunează cu nimic existența creatorului de literatură care nu îl interesează, îl lasă deoparte, neidentificat. Criticii complexați sunt adunătorii obsedați de obiecții, împiedicați în definirea corectă a sensului de a evalua lucrarea și nicidecum autorul. Sunt pierduții în expresii fără sens
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
spaimă, dar curând, privindu-le zborul jucăuș ca și cel al fulgilor de nea, înțelesese că nu este în pericol și că nimeni și nimic din ceea ce vedea, nu-i dorește răul. Doar că o tristețe inexplicabilă începea să-i îngreuneze sufletul. Și scamele de lumină continuaseră un timp să se joace în jurul capului său, apoi, tot așa cum apăruseră, au dispărut. Se trezise și ea încercând să-și explice ciudatul vis. Nu reușise. După un timp, povestindu-i unei persoane apropiate
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
alaiul visului de mai înainte. Ea care era așa fericită, atunci când era alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele să se năruie gândurile să sângereze... și dintr-o dată genele îngreunate de lacrimi lăsau să curgă printre ele lacrimi roșii, ce pătau albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște mărgăritare albe ce-și scriau
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]