1,779 matches
-
mi-a dat papucii când a aflat că sunt gravidă. Iar eu sunt Anna, partenera lui Jacqui în timpul nașterii. Dar nu și iubita ei. Hm, nu că ar fi contat dacă eram. Îmi cer scuze, m-a întrerupt Celia, părând îngrijorată. Nu mi-am dat seama că vom împărtăși atâtea informații despre noi. Ar fi trebuit să spun că am recurs la inseminare artificială? —Hei, și noi, a zis Krista. Nu e mare lucru. —Împărtășiți oricât de mult sau de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în cadă, acordându-și o zi de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp în care toată scara se umpluse de vecini și muncitori îngrijorați, care stăteau ca la priveghi. Bunicuța cu apartamentul care era sursa tuturor belelelor sugerase chiar să spunem rozariul. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Ședința dvs. cu Neris Hemming a fost reprogramată pe data de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de mușchi și de piele, în timp ce Aidan mă privea cu îngăduință. Vezi linia asta subțire de-a lungul articulației, ziceam, ridicând una din radiografii și privind-o îndeaproape. Arată exact ca un fir de păr, dar provoacă atâta durere. Deodată îngrijorată, am zis: —Să nu spui nimănui că fac chestia asta. După câteva zile, a ajuns acasă înaintea mea - un eveniment neobișnuit - și avea un aer de agitație abia stăpânită. Observi ceva? a întrebat. —Te-ai pieptănat? Apoi am văzut. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile noastre n-au dus la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo peste o lună. Asta doar dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe alta. Toți se adunară în jurul lui. — Doar câteva luni... Uitați-vă la capătul ficatului... Toți o să fim implicați, va fi un masacru! Întoarse din nou ficatul, clătinând din cap îngrijorat. Le voi spune soției și copiilor mei să plece în provincie, cât mai departe de Roma. Paharnicul interveni din nou, cu un aer de superioritate, dar atent să nu ridice glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putea fi demnă de un asemenea peisaj. Așezat la masa pe care Listarius aranja mâncărurile pregătite de el, Vitellius se întoarse spre Flavius Sabinus, căruia îi confirmase funcția de prefect al orașului și care stătea alături de el, cu o expresie îngrijorată. — Zâmbește... Noi, cei din pulvinar, trebuie să zâmbim. Pe chipurile noastre, poporul Romei își citește destinul. Făcu semn ca fiul său, Germanicus, să-i fie așezat în poală și ca Asiaticus, amantul său, să stea mai în spate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
camere pline de lumânări, căci, firește, curentul se luase. 2 Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu picioare ca de păianjen și cu brațe la fel, slab și cu o înfățișare îngrijorată, zăcea treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui curent de aer pe la degetele de la picioare. Familia dormea în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fie. Oboseala îl acoperi ca un val și, închizând ochii, căzu într-un somn adânc, cuibărit în locul de unde se despărțeau două crengi din arborele de guava. 7 În ziua în care fiul lor se mută într-un copac, familia Chawla, îngrijorată și disperată, se postă în fața secției de poliție din localitate. Luă loc pe banca de sub trandafirul galben agățător premiat al secției și așteptă vești despre locul în care se afla acesta. Mai precis, cele trei femei erau așezate pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copleșiți de un sentiment de magie și de bunăstare. După privirea lui Sampath, și el era pătruns de un sentiment asemănător, dar într-o măsură mult mai mare. Pe zi ce trecea, obrajii lui se rotunjeau ușor; expresia încordată și îngrijorată i se topi într-una de mulțumire; trecerea lină a zilelor și a nopților care se ridicau și cădeau peste el se reflecta delicat pe chipul lui, iar ochii săi oglindeau liniștea dealurilor din depărtare. 9 — Și cursul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient mare de inteligență? Tot ce își doreau era o fată sănătoasă la cap și echilibrată. Le șopteau celor care căutau că erau chiar dispuși să negocieze în privința zestrei. Atât erau de îngrijorați. Și-i trimiseră un mesaj domnului Chawla: „Vă rugăm să vă împiedicați fiica să ne mai deranjeze fiul.“ Domnul Chawla o interogă pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de aterizare - Selina era expertă în controlul traficului aerian. Apoi, într-o bună zi, te trezești pus pe liberi... Unde e ea acum? Acum e ora șase acolo și începe să se însereze. Își pregătește toaleta pentru seară și e îngrijorată. E îngrijorată. Noaptea e la început acolo, dar Selina Street nu mai e. Nu mai e deloc tânără Știți ceva? Trebuie să mă însor cu ea, să mă însor cu Selina Street. Dacă nu o fac eu, probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Selina era expertă în controlul traficului aerian. Apoi, într-o bună zi, te trezești pus pe liberi... Unde e ea acum? Acum e ora șase acolo și începe să se însereze. Își pregătește toaleta pentru seară și e îngrijorată. E îngrijorată. Noaptea e la început acolo, dar Selina Street nu mai e. Nu mai e deloc tânără Știți ceva? Trebuie să mă însor cu ea, să mă însor cu Selina Street. Dacă nu o fac eu, probabil că nu o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
douăzeci de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce se cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La început nu a văzut stafia. Stătea în ușă, înaltă și diafană, părând îngrijorată și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit. Ea s-a întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a auzit dinăuntru atunci când a ridicat capacul. — Doamnă O’Toole... Dolores... a spus stafia. Vreau să-ți fac o propunere. Nu, nu! zicea mereu Dolores. Nu ești aici. Știu că ai prefera să plec, a continuat stafia. Știu că ești îngrijorată că voi încerca să-l conving pe Virgil să vină cu mine. Dar îți sugerez următorul lucru: n-ai vrea să vii și dumneata? Ce zici? Nu mă poți ispiti să urc pe munte, a spus Dolores, cu ochii scânteindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse: Mi-e teamă că am niște vești proaste pentru tine. Prepelicarul a murit. Vultur-în-Zbor zise cu o voce calmă: — De unde știi? — Ignatius, spuse ea. Ignatius zicea... că a dispărut... trebuie să fi murit. îmi pare rău. îi evită privirea, îngrijorată, și lăsă să-i cadă pe jos trusa de cusut. — Treci în după amiaza-asta pe la noi, să jucăm crichet, îi spuse Irina Cerkasova. — Nu știu jocul, îi răspunse Vultur-în-Zbor. — Atunci va fi instructiv, zâmbi ea. Când joci un joc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Vultur-în-Zbor. — Nu mă întrebați pe mine de ce, spuse Prepelicarul, eliberându-se din strânsoarea sufocantă a Mediei. Am de transmis un mesaj, după care trebuie să-l iau pe el cu mine. Media vru să spună ceva, dar tăcu. Părea îngrijorată. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Transmite mesajul. în timp ce Prepelicarul începea să recite din memorie cu o voce cântată, o siluetă în rochie neagră și văl ieși din casa cea neagră ca să o asculte. Grimus spune: — Vă mulțumesc tuturor pentru eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fată minunată) și ginerele (un păduche nemernic). Nu înceta să mă amenințe că o să mă combine cu tineri de caliatate, fii ai foștilor săi colegi de armată, dar, din fericire pentru ei, n-a ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese corectă. Arăta de parcă îl frământa ceva, ceva neplăcut; în loc să stea cu umerii drepți, cum era firesc când ești în picioare, era adus de spate, iar fruntea îi era încrețită de griji. —Bill, e totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încălțată), cu apelativul „prăjiturică“. Clar nu era lumea mea. Mă simt ca un turist într-o excursie de-o zi, am spus cu veselie în glas când Sebastian a deschis ușa de la apartament. Bătăile inimii mi s-au accelerat. Eram îngrijorată că trebuie să suport priveliștea omniprezentei sale uniforme de „Sloane la joacă“ acoperindu-i statura atrăgătoare, dar, în schimb, purta pantaloni albi de in și ceva asemănător unui pulover de cricket, alb cu dungi mari albastre la gât. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sam, voi discuta eu cu Venetia. Este redactorul șef al revistei. Am eu grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o poză. M-am uitat la Simon, încă îngrijorată. Nu vreau să crezi că fac din țânțar armăsar, i-am spus plângăreț, dar mi-aș pierde întreaga credibilitate într-o secundă. Tatler! m-am cutremurat. Nu s-ar mai termina de bârfit. —Orice publicitate e bună, nu? Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
putea fi capabil de orice în momentul în care nu i-ar plăcea ce vede în oglindă: de absolut orice. Geneviève Planchet m-a abordat de îndată ce am intrat pe ușile din sticlă. —Cum se simte? m-a întrebat, părând puțin îngrijorată. Fără a se preface, s-a întors încet într-o parte, retrăgându-se într-un colț departe de centrul camerei pentru puțină intimitate. I-am admirat metoda. — Este într-o dispoziție stranie, i-am spus precaută, dar asta se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar părea a fi relaxată, cu brațele întinse în spatele său de-a lungul barei albe, cu capul ușor întins pe spate pentru a o prinde soarele. —Oricum, Felix este mulțumit, a adăugat. —Vorbește vreodată despre Charles? —Deloc. Suki părea puțin îngrijorată. — Și-a revenit destul de repede, dacă te gândești la toate câte au fost, am subliniat. — Păi, da, dar până au publicat acel articol - l-ai văzut? Noi nu cumpărăm Herald. Un prieten de-al lui Genny ne-a sunat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]