1,433 matches
-
dezinteresase complet, dar era din acei ce-și târăsc după ei resturile, în felul în care sfinții răsfoiesc breviarul unor păcate pocăite pentru a nu se înstrăina de prezența conștiinței lor impure. Drăgănescu nu asculta bine ce-i spunea pictorul, îngrijorat să vadă pe Elena instalată. I se păru că se uită spre el, mări pasul, 280 deși se simțea în ziua aceea foarte ostenit, călca parcă mai greu 5i i apăsa ceva între umeri. Elena, care nu știa cum să organizeze
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
teorie literară și folclor fiind, îl vede într-o zi pe marele critic venind cu volumul la subsioară în care era reprodusă și cronica sa la Enigma Otiliei dar cu titlu schimbat: “Suntem totuși departe de Balzac”. Papadima se aștepta îngrijorat să înceapă furtuna. “Spre uluirea tuturor celor de față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu pistolul și șantajat grosolan că, dacă nu abdică, cei 1000 de tineri arestați că au manifestat în ziua de 8 noiembrie (onomastica regelui Mihai) vor fi executați. Mă aflam atunci la București și am sosit seara la Priponești, foarte îngrijorat de situația nou creată. Atunci a dispărut și ultima speranță de bine pentru poporul nostru, rămânând la discreția rău voitoare a Moscovei. Atunci ne-am cufundat și mai mult în Cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale! Ce a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din somn și din așternut, Cocorânză Andrei căută, cu mâna, pe lângă trupul său, pe acela al Fantaziei. Dar - ia-l de unde nu-i! Aprinse lumina. Rămase uimit. Nici Fantazie, nici sacul cu bani. Sări drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe cerul nopții, un trăsnet. O luminație teribilă, turbată, brăzdând în feluri și chipuri diferite
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă Îi plesnea una ar fi comis un păcat. „Bietul meu Julius, spuse Susan, improvizînd un ton cît mai Îngrijorat cu putință și ce-ai făcut?“ „Nimic; i-am spus că nu-l puteam plesni fiindcă trebuia să primesc prima Împărtășanie, dar În schimb l-am chemat pe Bosco, care e prietenul meu și e Într-a treia și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-și dăduse seama că-i Înțepenise un picior. Înainte de a ieși, mai spuse o dată că farfurioara de porțelan era Încîntătoare... „A Înțepat-o scorpionul Într-un ceas rău“, se gîndea Juan Lucas, stînd la masa din sufrageria clubului, destul de Îngrijorat fiindcă Susan Îi spusese: te rog, grăbește-te, nu voia să ajungă tîrziu la săracii din parohie. Ce-i drept și el trebuia să ajungă devreme la birou, altfel și-ar fi bătut joc de cucernicia nevesti-sii și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în urmă cu douăzeci de ani. August, 2009. M-am întors în Anglia fără dificultăți, pasager clandestin pe un vas. Nu știam ce voi putea face și nici nu trebuia să mă justific în fața nimănui. Pentru început mi-am sunat îngrijorat părinții. Mama era să leșine când mi-a auzit glasul. Tata a început să plângă pentru prima oară în viața lui. Mă crezuseră dispărut. Le-am spus adevărul, pentru că nu aveam o altă justificare a tăcerii mele îndelungate. Consideram că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aibă dreptate. Chiar te-ai schimbat. Înainte ca ea să apuce să protesteze, adăugă: În bine, după care dispăru pe bulevardul principal din Kearney, proaspăt renovat. În seara aceea, sună doctorul Weber. Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu știu că am primit dispoziții clare... Și totuși În clipa următoare, același glas s-ar putea tîngui plin de umilință și de scuze protestînd Îngrijorat față de același om sau față de altul: — De ce n-ați zis, domnule, că sînteți prieten cu domnu’ Grogan? De ce n-ați zis că sînteți cumnatu’ lui? Dacă-mi ziceați, vă lăsam din prima clipă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cum adică?“ - a zis. „Lawrence nu-i aici. Nu-i cu mine.“ „Ba da“ - am zis - „știu că-i acolo. SÎnt sigură. Spune-i că știu și că să intre-n casă.“ „Da’ de unde știi că-i afară?“ - a zis Îngrijorat. „Cum de ești așa de sigură?“ „Uite, am să-ți spun“ - am zis - „am primit veste, Ed. Știam c-o să veniți amîndoi.“ „Veste?“ - a zis și-a-nceput să se frămînte. „Cine ți-a dat de veste? A trecut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de fum la o milă depărtare, acolo unde pata întunecată se dovedise a fi într-adevăr, o locuință. - Electricitatea pe care am adus-o aici, spuse Enin, a făcut să ia foc locuința când am extras-o din fire. Părea îngrijorat; și bărbatul remarcă acum că băiatul părea să fi căpătat, sau căpătase, calități morale de copil de doisprezece ani, bine educat, care făcea diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cinci ori și am învățat pe dinafară numele adversarilor noștri. Eram atît de încordat că am uitat să fiu înfricoșat, iar cînd am ieșit pe apă ca să ne aliniem la start, vîntul pierise și el. Așa că ne neliniștiserăm degeaba. Schneiderhahn, îngrijorat, bătrînul Schneiderhahn ne-a însoțit spre competiție și ne-a dat alte cîteva sfaturi. Au sunat precum ultimele lucruri pe care le-ar mai fi avut în servietă. Tot ce știa, știam acum și noi. De acum înainte aveam să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
va rămâne disponibil pentru mai târziu. Și cu asta, se întoarse la vreme pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o marmură acoperită în miere. — O. Chiar așa? Mulțumesc. Ea îl privi fără să zîmbească. — Ar trebui să dansezi mai des. — Nu, chiar nu știu. Dacă o să vii la mai multe baluri, o să dansez cu tine. Deveni tot mai îngrijorat, simțind că nu se putea ca ea să danseze cu el toată seara, întrebîndu-se cum și în ce moment o să-l părăsească. Cînd muzica se opri, se scuză și plecă în grabă din sală. Urcă treptele gîndindu-se: „O iubesc“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o clipă? Nu te distrezi niciodată? — N-am venit aici ca să mă relaxez. — Scuze de întrebare. Ea o porni pe coridor. El o urmă, spunîndu-i: Uite, dacă ți se pare că sînt grosolan, îmi cer scuze, dar acum sînt foarte îngrijorat. Și, oricum, niciodată n-am știut să mă distrez. — Sărman bătrîn. — Nu mă lamentez, continuă Lanark apărîndu-se. Chiar așa, mi s-au întîmplat niște lucruri foarte plăcute. — Cînd, de exemplu? Lanark își aminti de nașterea lui Sandy. își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ținut, așa-i? Am urlat și m-am mîțîit tot timpul? Dacă aș urî peisajul rural, așa aș fi făcut, nu-i așa? — Ridică-te. — Nu. O să mă bați. Nu o să fac așa ceva. Ridică-te! Alexander se ridică, părînd îngrijorat. Lanark se duse în spatele lui și-l prinse de subsuori și cu o sforțare, îl ridică pe umerii lui. Clătinîndu-se ușor, o porni printr-o plantație de puieți de brad. Peste o clipă, Alexander zise: — Acum poți să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin obișnuit, adică, să fiu lovit de un fulger, de exemplu. Dar sînt pregătit să primesc moartea așa cum e. Șambelanul dispăru. Lanark îl uită, își propti bărbia în mîini și rămase acolo, urmărind mersul norilor. Era un bătrîn obișnuit, ușor îngrijorat, însă bucuros să vadă lumina pe cer. AM îNCEPUT SĂ FAC HĂRȚI CÎND ERAM MIC ȘI PUNEAM ACOLO LOCURI, RESURSE, UNDE SE AFLĂ DUȘMANII ȘI UNDE E IUBIREA. NU ȘTIAM CĂ TIMPUL SE ADAUGĂ PĂMÎNTULUI. EVENIMENTELE LUNECĂ îN DERIVĂ ȘTERGÎND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spun. De fapt, nici ele nu voiau nimic, urmau doar legea, ca pe o ultimă legătură. și nu era vorba de moarte pentru că moartea, ca și viața, este dincolo de legea aceasta. „Ce ai ?“, m-a întrebat Zenobia și glasul ei îngrijorat m-a readus într-o secundă la suprafață. „Am că nu mai pot și nu mai vreau“, am spus. „Ce ți s-a întâmplat ?“ (mă mângâia încetișor pe frunte). „Ce-ai mai făcut ?“ I-am povestit pe îndelete, dar întâmplările
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
va rămâne disponibil pentru mai târziu. Și cu asta, se întoarse la vreme pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
conferința lui. Aduseseră cu ei o sumedenie de aparate. Grosvenor văzu, printre altele, niște recipiente mari și o rețea întreagă de tuburi menite să le alimenteze cu substanțe chimice. Grosvenor își aminti de comportarea stranie a chimiștilor la conferința lui. Îngrijorat de soarta instalațiilor și aparatelor sale, intră în prima încăpere, un vestibul pe care-l folosea mai ales ca punct de tranzit, dar și ca sala de cursuri. Celelalte patru încăperi cuprindeau aparatura specială a lui Grosvenor. Prin ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se apere cu îndârjire, iar prezența tunurilor atomice îl obliga să-i atace mai ales pe cei care le mânuiau. În ciuda acestor obstacole, fiecare dintre atacurile lui era un model de precizie. Ixtl nu se simțea câtuși de puțin îngrijorat. Dimpotrivă, era sigur de el. Când oamenii isprăviră lucrul la etajul opt și trecură la etajul al nouălea, Grosvenor îl auzi pe căpitanul Leeth spunându-i mecanicului-sef: - Domnule Pennons, ești gata să activezi scuturile? - Da, domnule căpitan, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]