3,364 matches
-
ea ca și cum ar fi vrut să-și imprime în minte imaginea ei. Se ridicase și-și luase pălăria: „Nu, plec eu.“ „Tu?“ Fusese uluită, nu înțelesese ce voia să spună. „Nu pot suporta gândul că vei trăi în podul ăla îngrozitor și sordid. La urma urmei, ăsta e în egală măsură căminul tău ca și al meu. Aici o să te simți mai bine. Cel puțin ai să fii scutită de privațiunile cele mai îngrozitoare.“ Se dusese la sertarul în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândul că vei trăi în podul ăla îngrozitor și sordid. La urma urmei, ăsta e în egală măsură căminul tău ca și al meu. Aici o să te simți mai bine. Cel puțin ai să fii scutită de privațiunile cele mai îngrozitoare.“ Se dusese la sertarul în care-și ținea banii și scosese mai multe bancnote: „Aș vrea să-ți dau jumătate din ce am aici.“ Pusese banii pe masă. Nici Strickland, nici nevastă-sa nu rostiseră o vorbă. Apoi Stroeve își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întotdeauna pe mine. — Adică vrei să spui că ești gata s-o primești înapoi? N-aș șovăi nici o clipă. Păi cum, o să aibă nevoie de mine mai mult ca oricând. Când o să fie singură, și umilită, și distrusă ar fi îngrozitor să n-aibă unde să se ducă. Nu părea să aibă nici un fel de resentiment. Presupun că era o comportare banală din partea mea că mă simțeam puțin supărat de lipsa lui de demnitate. Poate că a ghicit și el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat! Știu că o să se întâmple ceva. Un lucru îngrozitor, și nu pot face nimic să-l previn. Ce fel de lucru? — Ah, nu știu! gemu el, și-și cuprinse capul în mâini. Prevăd o catastrofa cumplită. Stroeve cădea întotdeauna ușor pradă emoțiilor, dar acum era tulburat la culme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a fost frică. Stroeve tăcu din nou și mă privi cu gura căscată și cu ochii rotunzi, albaștri, ieșiți din orbite. — Era un tablou mare, minunat. M-a cuprins o adevărată spaimă. Era cât pe-aci să săvârșesc o crimă îngrozitoare. M-am tras puțin înapoi ca să-l văd mai bine și am dat cu piciorul de cuțitul acela de paletă căzut jos. M-au trecut fiorii. Acum începeam și eu să simt ceva din emoția care-l cuprinsese pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că toate cunoștințele lui despre Marsilia le datorează lecturii vreunei reviste ilustrate. XLVIII Aici îmi propusesem să-mi închei cartea. Ideea mea inițială fusese s-o încep cu relatarea ultimilor ani petrecuți de Strickland în Tahiti și cu moartea lui îngrozitoare, după care aveam să merg înapoi și să povestesc ceea ce știam despre începuturile lui. Acesta era planul meu nu atât din pricina vreunui capriciu, ci pentru că doream să-l părăsesc pe Strickland pornind către insulele necunoscute care-i aprindeau imaginația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o schimbare ciudată pe fața dumitale? Nu vezi cum ți s-au îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce mă întorceam încet spre Taravao nu mi-am putut stăpâni o admirație fără voie pentru curajul stoic care-i dădea putința să suporte poate cea mai îngrozitoare dintre toate afecțiunile umane. Când m-am despărțit de Tané i-am spus că am să-i trimit niște doctorii care i-ar putea fi de folos. Dar aveam prea puține speranțe ca Strickland să consimtă să le ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să scape de el. — Și chiar nu pot fi de folos cu nimic? întrebă el. — Puteți să-i trimiteți niște vopsele, zise ea. Altceva nu mai vrea. — Da’ ce, mai poate picta? — Pictează pereții casei. — Trebuie să fie o viață îngrozitoare pentru tine, copila mea. Atunci ea zâmbi în sfârșit și în ochii ei putu citi o dragoste supraomenească. Pe Dr. Coutras asta îl surprinse și-l uimi. Și era și înspăimântat. Nu găsi nici o vorbă pe care s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care a săpat până în adâncurile ascunse ale naturii și a descoperit taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul de rogojini din colț și când se apropie văzu că obiectul acela îngrozitor, mutilat, de pe altă lume, era Strickland. Murise. Dr. Coutras făcu un efort de voință și se aplecă peste oroarea aceea zdrobită. Apoi tresări cumplit și spaima îi fulgeră inima căci simți pe cineva în spate. Era Ata. N-o auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt deopotrivă de tari. Dar de ce o putere superioară trebuia să aleagă această modalitate pentru a se manifesta? Mintea lui refuza să accepte una ca asta. Oare chiar maiestatea lui Dumnezeu se putea revela În felurile acelea schimonosite, În vătămarea Îngrozitoare a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unul din soldați. Dar știa răspunsul dinainte. - Spre Maddalena, priorule. S-a Întins vorba că Fecioara se va arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era adevărat ceea ce i se povestise. Și apoi fața de ceară a statuii și curiosul său simulacru de viață. Rațiunea Îl Îndemna să caute vinovatul Între oaspeții de la han, evitând ambiguul tărâm al umbrelor care se manifestase la Abație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la momentul pe care îl așteptam de luni de zile. Ca o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și nu știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor pendulelor. La acea cădere infinită. La moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschidă fereastra pentru a striga după ajutor. Fără îndoială, nu îndrăznise să coboare scările de teama că va cădea și va pierde copilul. Până la urmă, se întinsese pe pat, pe acest pat de luptă și suferință. Respira cu o încetineală îngrozitoare, iar obrajii îi erau aproape reci. Culoarea ei era culoarea celor pe care viața îi părăsește. Mi-am lipit buzele de ale ei, i-am rostit numele, l-am strigat, i-am prins fața în mâini, i-am lovit obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica nu se golea, precum prestigioasele hoteluri din stațiunile balneare pe care oamenii de lume și le recomandă unul altuia. Doar că sezonul dura aici de patru ani fără oprire. Câteodată, o zăream pe doamna de Flers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
livadă, solar, gazon englezesc, cuptor afară, fântână arteziană, pergolă etc... Nu mai spun de casa în sine, pe care am început-o încet, cu puțini bani, am împrumutat, cei mai buni prieteni ne-au dat bani cu camătă, niște dobânzi îngrozitoare, dar acuma, avem acuma o casă de zile mari, toți rămân muți când vin la noi. Eu am fost diriginte de șantier. Mereu am fost aici, am cumpărat materiale, m-au mai păcălit magazinele și muncitorii câteodată. Pe atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nici un Phillips, cu excepția răposatului David Graham. — După mine, e destul de bun. Firește, un victorian. Au Început o discuție despre poezie În decursul căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus. FINAL PASAJ RETRAS Mariana era șocată. Cum putea Mișu al ei să trezească atâta ură în cineva? Cum putea iubitul ei soț să-i trezească unui necunoscut atâtea cuvinte îngrozitoare? Va fi Mișu victima unui atentat? Va fi ea urmărită de vreun nebun obsedat de o răzbunare kamicaze? Oare mai erau și alții ca acest Nexus? PASAJ RETRAS Dragă Halterofil, Mă numesc Cioacă Raluca și sunt originară din Tulcea. Momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine. Maica le surâdea cu îngăduință. Era prima seară dintr-un lung șir al hierogamiilor. Era prima seară din cauza căreia, peste câțiva ani, oameni cinstiți vor săvârși crime îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu știa asta. După ce douămiipatrusutecincizecișidouă de contese săriră gardul, abia reușind s-o eclipseze pe cea care dormea vie și goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]