8,846 matches
-
Johan, spre trecut și spre viitor. A mers cu pași repezi pe lângă barul Batik și s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-a dus să vadă casa unde locuise, pe o stradă Îngustă plină de imobile Înalte și albe, unde soarele nu prea pătrundea. A găsit adresa și a stat pe trotuar o vreme, Întrebându-se ce caută acolo. Nu fi caraghioasă, Margaret Bates, a rostit cu glas tare, el nu e aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revedere, cred. Aghiotantul s-a uitat clipind la Margaret. A ridicat un braț să vadă ora. — Veniți cu mine, a zis. Vă dau trei minute, nu mai mult. Au părăsit Încăperea și au Înaintat grăbit de-a lungul unui culoar Îngust care părea Întunecos, În ciuda șirului de ferestre care se aliniau de la un capăt la altul. Afară se vedeau pomișori plantați de curând care nu prea se prinseseră, frunzele se răsuceau uscate și cădeau. Culoarul era fierbinte și mirosea a mucegai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vin după tine În Europa. — E ridicol, a zis În felul lui calm, potolit. Ești prea tânără, ce-ai putea tu să faci? Unde-ai locui? — Cu tine. Margaret Încerca să-și imagineze casa descrisă de el, o casă Înaltă, Îngustă, Întunecată. Dacă nu, În altă parte. Doar să nu fiu prea departe de tine. El a oftat. — Tu trebuie să-ți trăiești restul copilăriei, Margaret, restul vieții tale. știi bine că nu se poate să vii. E cu neputință. Pasărea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ele. Când își vor vedea visul cu ochii nu vor mai avea timp nici să gândească. Acum își împleteau în voie speranțele, visurile lor simple și frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la drum, au acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult, dacă și-ar fi permis să observe fie și fugar portretele atârnate pe perete, figuri mai mult sau mai puțin ilustre ale familiei Ster. Chipurile cu adevărat dragi doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean... Clipea des, un tic nervos, accentuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o placă de bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
font point défaut.” Ifose de tablagiu universitar, etalate În c.v.-uri sforăitoare! zice Petru. Ceva Însă Îmi spune că Monika Kulesza are părul auriu. Și ochii albaștri. Și pistrui. Și pielea albă. Și picioarele lungi. Și sânii mici Și coapsele Înguste. O scândură erotică! Să le ia dracu de poloneze, cu filmele și cu Projekt-urile lor cu tot! Mă mai consolez la gândul că Kieslowski a fost sedus de frumusețea sculpturală a lui Juliette Binoche care numai cu Monika Kulesza nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl descria tovarășa Csiki Irma de la Propagandă, În timp ce documentele de partid gemeau sub fesele ei tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la Casa de Cultură a studenților din Cluj și amantă preferată a tovului prim, bărbat sănătos, cu fruntea Îngustă și ochii mici, dar, În schimb, vioi. Ar fi putut găsi și locuri mai comode, dar acolo Îi plăcea tovului: pe marginea mesei uriașe de lucru, acoperită cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici, vag interesați de miza evenimentului. Sau deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate. Un arbore genealogic de esență tare cum numai tu poți desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de mână și Îl duse pe scara Îngustă și Întunecoasă care ducea la mansardă. Pe chiloții de un alb orbitor al fetei, se putea citi scrisă cu litere roșii fosforescente inscripția TOP SECRET. E timpul să-ți vezi și tu dosarul, iubitule, sper că ai o lanternă potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător. Îmi pare într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus. Știu. Știu. Absolut. Am luat o gură mare de cafea cu gheață și i-am aruncat aparatului o privire plină de subînțeles. — Termină, sări ea, acoperind lentila. Dincolo de magazinele, cafenelele și barurile din port, de-a lungul unui dig îngust și stropit de apa mării, poți să vezi ce-a mai rămas din templul Portara; în principal, o uriașă intrare din piatră, care dă spre golf. Aceasta e cunoscută drept Arcada Ariadnei, de unde, potrivit legendei, fiica regelui Minos din Creta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune, în principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de mare ca să stai fără probleme în mâini și genunchi, apoi ca să stai aplecat și, într-un sfârșit, se transformă într-un culoar îngust prin care puteai merge drept. M-am oprit să-mi ridic rucsacul, apoi am înaintat lateral printre pereții de hârtie comasată la voia întâmplării. În fața mea, Scout făcu la fel. Vedeam lanterna lipită de cușca lui Ian străbătând întunericul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la intervale nu tocmai regulate, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]