853 matches
-
a lui Marino față de această realitate se exprimă Însă „abstract”, e o atitudine ideologică și ia forma unui strigăt al neputinței. E și el, până la urmă, un produs al contextului, deși a dat lucrări durabile. Comentariul nostru: contextul psihosocial acaparator Înhață și modelează pe orice individ - cazul lui Marino Însuși. (13.03.2010) Moara, fantomele, frica Îmi recomandă cineva o carte a unui autor din noua generație de prozatori români: Fantoma din moară, de Doina Ruști. „O să-ți placă”, Îmi spune
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
muncă și suferință al minerului, ființa care trebuia protejată pentru că și de ea depindea existența ta ca om și a familiei tale, care te aștepta la supra față. În timp ce minerul muncea din greu în poziția culc at și săpa, calul înhăța vagonul cu care se oprea chiar în punctul în care se obișnuise, în timp ce marele investitor nu avea grijă nici de unul, nici de altul. El se gândea la afacerile sale, să fie profitabile. Să prospere. să-i fie bine. Să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
răspunzător deoarece cantase ,,Trăiască Regele”, la liceul nostru un alt grup de elevi, care urmau să susțină bacalaureatul, printre care mi-i amintesc pe Aftene, Cioruță, Gheorghe și Ștefan Popa - ultimii doi consăteni de-ai mei din Priponești, au fost Înhățați de proaspăt Înființată securitate, conduși la Închisoarea de vis-avis de liceu, la grațiile căreia căutăm cu privirea În fiecare recreație, ca să-i zărim. Naivitate a unor copii! După vinovăția ce li s-a atribuit și condamnarea primită au fost puși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
versurile au ca principal atu forță imagistică, poeta În discuție fiind realmente o specialista Într-ale „demiurgiei” de imagini. Ai bizară senzație că totul se află la mâna hazardului, dar că nimic nu e Întâmplător, ca de sub fiecare cuvânt te Înhață câte un paradox, dar că În loc să te sufoce, te săruta pe tâmpla și Îți șoptește „Bine ai venit!”. Indiscutabil, „Damnațiunea poetului” apare că „locomotivă” ideatica, ce transporta vagoanele-metaforă, Încărcate de sensuri, nuanțe, subtilități, toate ambalate Într-o „supă de fantasme
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
decalat față de acoperișul casei vecine. Trecuse ceva timp de la sosirea lui în Bugaz... Ceața stătea să se destrame în fâșii largi, ziua se anunța frumoasă. Ieși în curte. Motea, care-l aștepta, dădu fuga să-i deschidă poarta mare. O înhăță, o săltă în brațe ca pe o pană și o învârti de două ori în aer, înainte s-o lase jos bună-întreagă. Bătrânica se așeză pe trepte râzând în pumni: e nebun locotenentul, asta mai lipsea! Își deschise singur poarta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
destul de neciopliți, întrucîtva amenințători. Doi muncitori rînjesc către fiica adolescentă a familiei Freeling, și aceasta le răspunde cu un gest obscen, de care mama se amuză. La puțin timp după aceea, un muncitor deschide fereastra și bea cafeaua mamei și înhață niște mîncare ce se afla pe chiuvetă. Mama îl surprinde și îl dojenește blînd pe acest muncitor ce pare amenințător și pe care îl numește "Bluto" (un nume ciudat, provenit după toate aparențele de la personajul amenințător din Popeye); un nume
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un soldat, trăgând fiecare de pușcă! Lumea alerga în toate părțile, apoi un mare număr de vânători iese din Corpul de gardă și vânătoarea după civili începe prin curte. Mă refugiez pe culuarul chiliilor, fiindcă oricare trecea prin curte erea înhățat de soldați. D. advocat Haralambie Fundățeanu este bătut măr de soldați. Văd pe procurorul Petre Sfetescu ținut de guler de doi vânători și ghiontuit. Bietul procuror striga disperat, declinându-și calitatea, dar e în zadar. Nu mai știu cine l-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare centru comercial al lemnului. Și toate astea În cel mai scurt timp. Îmi pare rău că punga nu-mi permite să vizitez tot ce s ar putea. Îmi aleg să vizitez bursa, vestita bursă, această uriașă caracatiță care prinde, Înhață cu tentaculele ei atîtea averi ale lumii. Fermierii din diversele regiuni, crescătorii argentinieni, modeștii noștri țărani din Bărăgan, munca a milioane de trudnici ai pământului, e În bună parte cotată aci, Într-o stradă a orașului Chicago. Statul, recte Ministerul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil, prin fața lucrătorilor așezați În linie. Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu un cuțit mare, cu care despică vita. Al doilea trage afară abdomenul și intestinele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
știe în ce încurcătură s-a băgat maestrul, țipă el, deja în depărtare. — N-am întâlnit asemenea circ în viața mea, își pune Cornel mâinile în cap. Măi, dacă se ducea în pauză, poate se evita toată scena asta. — Îl înhățau direct din stradă, tot aia era. — Da, dar nu-l mai umileau, așa, în public, uită-te și tu ce șocați sunt oamenii. L-au luat ca pe ultimul criminal, vorba lui, nu puteau să aștepte până mâine ? Fugea din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale în timp ce Kentucky Pete îmi explica originea sărbătorii: Halloween are la bază ziua celtică de Samhain - ultima zi a calendarului celtic și singura dată din an când cei morți se întorceau și „te înhățau, omule“. Iar dacă ieșeai în lume, trebuia s-o faci costumat, în așa fel încât să arăți asemănător morților, să-i păcălești ca să te lase-n pace. Dădeam din cap și repetam, „Morții, aha, morții.“ Puteam auzi acordurile cântecului stafiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit ceva ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
forțez să mă ridic în picioare și să încerc să mă deplasez către Range Rover. Apoi să mă întorc la Four Seasons. Mă voi băga sub așternut. Voi aștepta să vină orice-ar fi fost entitatea care urmărea, să mă înhațe. Voi rămâne neînfricat în fața morții sau nebuniei. Nu puteam înțelege de ce pastiluțele de Klonopin nu-și făceau efectul în dimineața asta. Din când în când se auzea câte o mașină trecând pe lângă restaurant; singurul indiciu că exista o realitate în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am scris cu carnetul de note pe marginea baricadei și tranșeei, chiar ce am publicat în "Flacăra", înainte de 1989, sunt lucruri reale despre oameni reali, atât cât s-a putut vorbi despre realitatea vie în acei ani, ca să nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit pe Adrian Păunescu, timp de cinci ani, la conducerea celei mai citite reviste din România, nu stăteam în redacție, eram tot timpul plecat pe teren, acolo unde nu se înghesuia nimeni să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acesta generic, deocamdată, până la încheierea cercetărilor!) disimulează din generație în generație, prin niște coduri destul de rizibile de altfel, ca să nu fie descoperit. Scriind sau spunând poezie, provoacă rana prin care se scurge tot sângele! Dacă e așa, s-a demascat! Înhățați-l! Poezia mai este lupta lui Iacov cu Îngerul...! Dar care din cei doi a rătăcit drumul și bate câmpii, Iacov (poetul) sau îngerul? Ce treabă are în această luptă "îngerul căzut" cu care te-ai înfățișat lumii? Omul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face rost la toți nenorociții de junkeri pe-aici prin Village. Și-aveți și marfă bună - Între șaișpe și douăzeci la sută. Deci poți să-i spui lu’ Nick așa: putem să-l săltăm oricînd vrem și cînd o să-l Înhățăm, o să lucreze pentru noi. Mi-a vărsat o dată. O s-o facă din nou. O s-aflăm noi de unde vine marfa aia”. Doolie m-a privit și a tras din țigară. - CÎnd or să-l salte pe Nick, or să te aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică de la mijlocul anilor ’70 a generat și unele schimbări ale raportului de forțe în lumea literară. Brontozaurii dogmatismului istoric s-au retras în grotele lor, iar noii dogmatici, care înhățaseră deja ideea națională, grupați în jurul lui Eugen Barbu, au cedat și ei, tactic, mici porțiuni din terenul întins pe care-l controlau (povestea s-a repetat aproape întocmai în decembrie ’89). În aceste condiții, liderii de atunci ai forțelor reformatoare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pașaport, prezent de aproape un secol și pe la noi, la Început cu o slujbă modestă, de lizieră a pădurii, altfel spus de paznic. Nefericită inspirație, să pui lupul paznic la oi. Căci el a așteptat cu răbdare greșeala baciului ca să Înhațe ceva. Ba, În unele locuri nici n’a așteptat prea mult. Ca pe malul stâng al Prutului. Pe vremea În care Încă nu exista actuala rezervație Pădurea Domnească, de fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin metrou sau pe la biserici, rai, nenică. Păcat că ne-au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă și de nicotină în care sunt înmormântate Vieți de soră și de frate Tu, preschimbată într-o fermă în care-o mână dură, fermă Se vâră pân’ la cot și-nhață Tot ce am muncit de dimineață Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele celor mai faimoase magazine cu bijuterii din Paris. Pe strada pe care treceau de regulă toate autobuzele pline de turiști. Cum a fost înhățat de o aripă nefericitul și azvârlit în autobuz și cum toată lumea a bătut din palme, ca la o victorie a deținuților în dauna paznicului, nu-i nevoie să mai povestesc. Însă la faptul că despre destin e cuminte să discutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în stradă pe fereastra căminului de tranzit. Pieptănătura era la bărbați mai mult decât la femei un indiciu politic. Demonstrând măsura în care statul intervenise în viața persoanei, gradul de oprimare al acesteia. Fiindcă toți bărbații pe care statul îi înhățase pentru un timp sau pentru totdeauna trebuiau rași în cap: soldații, deținuții, copiii din casele de orfani. Ca, de altfel, toți elevii care făcuseră o boroboață. La școală, lungimea părului era controlată zilnic - ceafa trebuia rasă până la jumătatea capului, iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
suie în împrejurimea ce i se-așează în cale. și doarpentru că lucrurile de jur-împrejur se mișcă reușești să vezi că vântul le-a luat în stăpânire. Vântul însuși nu se vede, numai zbaterea ori zborul lucrurilor pe care le înhață. Ele se vântură în tăcere sau în gura mare. Tot așa, despre vicleni și fățarnici s-ar putea zice că-s niște vântură-rele. Aici, cercul se-nchide: când e ceva în aer, e vorba de-o primejdie care de la oameni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]