908 matches
-
O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă) a disidenței românești scrisă de un megaloman este o contradicție în termeni. Disprețul pentru informația exactă și umorile nestăpânite distrug un demers analitic de felul celui la care mimează că s-a înhămat dl Breban. Să spunem că nu contează prea mult dacă primul scriitor român disident nu a fost regretatul A.E. Baconski, cum crede dl Breban, ci Radu Cosașu, care invoca „adevărul integral”. Șochează, însă, faptul că, atunci când prietenul dlui Breban
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să le folosesc pentru transportul sacilor cu făină de la moară la linia mică a căii ferate pe care circula un trenuleț mic, cam la o distanță de 300 m. de moară. Dimineața, la ora patru, trebuia să mă scol, să înham calul la cotigar, să merg la moară, să pun în saci și să-i încarc cu 50 de kilograme de făină pe fiecare, să-i transport de 2-3 ori pe săptămână la trenulețul care trecea dimineața la ora 5. Când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cale de comunicație. Acolo unde cerințele mașinilor moderne, viteza impusă de deplasările actuale au reclamat pante rezonabile, s-au construit serpentine generoase, dublând distanțele între localități. Actuala șosea națională a renunțat la pantele mai abrupte, unde căruțașii erau obligați să înhame mai multe perechi de cai sau de boi pentru a putea depăși dificultățile urcușului. Ele au rămas doar o amintire, o mărturie a trecutului, numai acolo unde noii ciocoi, năvălitorii moderni ai zonei, nu au reușit încă să șteargă aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în crepusculul matinal. "Au plecat toți, afară de Lillișu, Grigore și cu mine. Am un petic de pământ, el mă ține aici..." Locotenentul dădu buzna în restaurant. Sala era goală. Îl găsi pe Grigore, în spatele gării, cu Lillișu. Gata de plecare, înhămaseră deja calul. Grigore voia să-și vadă părinții, înainte de a se întâlni cu soția lui la Brăila. Pe drum, avea s-o lase pe Lillișu la Șaba. "Și ceilalți? Știți cumva unde avea de gând familia Constantin să se ducă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acord disonant: "L-a prins! Omul mediocru își dă sufletul sub copitele de bronz!" S-au căsătorit. Au trăit câțiva ani într-o intimitate intensă și lucidă, care îi ținea treji ca o cafea tare. În cele din urmă, se înhămară, el la o teză despre prozodia lui Pușkin, ea la o teză despre Gogol. Timpul trecea, dar ei continuau să se iubească cu o iubire întinsă ca o coardă; se iubeau într-un oraș exigent și unic, bătut de valuri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
extrase de situații școlare, diplome de concursuri ale elevilor, chitanțe de chirie, facturi de electricitate, taloane de pensie, fotografii și alte vestigii ale unor evenimente mari și mici care le jalonaseră viața de familie. Dar și aici trebuia să triezi. Înhămându-se la muncă, a găsit pe fundul lădiței o mulțime de scrisori de la rude și prieteni, ca și propriile ei scrisori trimise de-a lungul anilor părinților și, apoi, mamei și Silviei. O cutie mică de carton făcea notă separată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor și spiritului artei sub aripa proteguitoare a naturii. Nu o mai face cu "anacronicul echipaj cu valtrapuri străvezii de mătase pe crupele cailor înhămați la trăsură", cum o spune Aurel Leon în Umbre, o face la pas în orele de promenadă sau în limuzinele moderne de către cei mai comozi la mișcare. Când scriitorul francez Jules Romains vizita Iașul, prin anii 1934-1935, se entuziasma: "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn tăiat, fasonat și adus în depozite de fiecare persoană. Transportul era făcut cu sănii sau căruțe la care se înhămau 4-6 persoane. Mâncarea se dădea de două ori pe zi și consta din 200-300 grame de pâine și puțin pește sărat. Foarte mulți se îmbolnăveau de dizenterie sau alte boli de nutriție, iar cei care nu rezistau și cădeau, erau
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară, carul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
însă și prin Galați. Cum era în preajma sărbătorilor, m-am gîndit să fac Crăciunul, oprindu-mă la Galați ca să-l văd și pe tatăl meu, care aflase, din ziare, despre isprava mea. L-am găsit îngrijorat socotind că m-am înhămat la ceva prea greu. Ca să-l liniștesc, i-am amintit un vechi precept cred indian care spunea că mai presus de neștiutori sînt cei care citesc, mai presus de cei care citesc sînt cei care rețin, mai presus de cei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de-acele cu puf galben și... Nu-i frumos să te obrăznicești! Aici nu-i casa ta! Îmi spunea oarecum rușinată mama. Nănașa ne umplea un coș cu de toate, scotea brișca cea roșie cu flori, mă așeza în jilț, înhăma caii și împreună cu mama veneam acasă, încet pe ulița principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa. Am plâns pentr-un boboc În cartierul "Gavaraș" (porecla noastră) aveam cele mai frumoase gâște. Pene albe și curate ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia către seară, uncheșul a înhămat din nou caii și ne-a adus acasă, la Costișa. Mi-aduc aminte că, la trecerea peste Suceava, unul din cai s-a oprit la mijlocul apei și speriat, nu mai vrea să înainteze. Uncheșul a coborât încet pe oiște, a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mine la grâu! Am scâncit chiar, dar degeaba. Când se pregătea căruța și mama punea de-ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat femeile în spate și mama pe jiț și au pornit. Ce fericită eram! Fânul din palcă mirosea adormitor și în căruță, mă simțeam legănată. Am și ațipit. Nici n-a durat o oră și-am ajuns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea bine că-i trecuse supărarea. Nu știam ce să fac. N-am vrut să-i supăr și-am rugat-o pe Pachița să-i lase mai departe la culcușul lor. Silvestru Clemenciuc a înhămat din nou caii și mi-a făcut invitația în căruță. M-a așezat lângă el în jiț și-am ajuns acasă cu inima încărcată de bucurie. Oltea, sora mea mi-a atras atenția că, trebuie să terminăm mâncarea pentru cina
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Luca. Lui îi aparține inima ei, de când s-a ridicat fată în sat. Gospodarii i-au explicat băietanului că nu are rost s-o mai țină pe Domnica închisă în cămară, că nu-l va accepta niciodată de bărbat. Au înhămat caii la căruță, au luat fata pe jiț și-au dus-o acasă la părinți, cerându-și cu mult respect iertare, pentru fapta lor necugetată. Domnica, deși avea răni la mâini din cauza lanțurilor, era tare fericită. Luca a venit într
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
moment dat s-a anunțat că se dă libera trecere peste pod doar pentru o jumătate de oră. Apoi podul va fi aruncat în aer. Strigăte disperate, derută! Tata a fost singurul care și-a păstrat calmul și luciditatea. A înhămat iapa, ne-a suit în docar și a dat bice. La intrarea pe pod, aglomerație mare, fiecare lupta pentru el pentru a se salva. Nimeni nu știa ce va urma, dacă rămâne în continuare pe teritoriul Basarabiei. Cu greu am
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să-i stăpânim și nu de-andoaselea! Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a bălegar! Bine a făcut Adalbrecht de pe Stouff că i-a Înhămat la jug și i-a pus să are până la Breisach! Ăsta zic și eu om vajnic și cavaler adevărat, nu slăbănogul de Conrad, care nu poate dormi noaptea fiindcă nu știe cum să-i Îmbogățească pe toți mârlanii. Să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am abdicat jalnic și în literatură". Cred că o analiză atentă, obiectivă, fără patimi de o parte ori cealaltă, ar da o imagine mai corectă asupra trecutului. Ne lipsesc însă, printre altele, și istoricii, sociologii, criticii literari dispuși să se înhame la un astfel de studiu de anvergură. Într-un moment când se disprețuiește (material. financiar, dar și în alte privințe) efortul intelectual, creator ce să ne mai mirăm că nu avem (și nu vom avea multă vreme de aici înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cai care consumau tot timpul anului. Golurile În repartiția muncii ridicau prețul de cost al Întreținerii vitelor. Când a apărut combina, aceasta le-a ușurat munca la secerat și treierat. Am văzut fotografii la stațiune care arătau 20-25 cai puternici Înhămați la combină imensă, Înaltă cât o mașină de treierat, de pe acoperișul căreia un fermier conducea cu o deosebită dexteritate caii. Când au apărut tractoarele, cu prețul cailor vânduți s-au mecanizat imediat. Azi mecanizarea este integrală. Dacă ar ploua În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în lung de fibră, se mestecă până la epuizarea dulceții și se scuipă partea fibroasă. Este foarte bun, am regăsit gustul zahărului așa cum îl știam din copilărie... O altă întâlnire inedită pe Lakshmi Road, am avut-o cu sfânta vacă indiană. Înhămată la o mică teleguță, în așteptarea stăpânului rătăcit prin cine știe ce magazine, animalul se prezenta cu o demnitate ce rezulta, cred, din acel interior sfânt și secret muritorilor. Am fotografiat-o. Comparând-o cu surata românească, se deosebește printr-un început
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În anticamera victoriei, ce, ești un bărbat al acțiunii sau... un fel de poet, de sfânt, de asta... de nebun?!... Lasă-i pe poeți cu rimele lor și cu lingeria lor dubioasă, pe sfinți Între ruinele unei vechi religii și... Înhamă-te, dom’le, În slujba națiunii! Pe cuvânt! Trebuie pur și simplu să intri În realitate. 6 Dar unde este, unde se află această realitate?! Ce Înseamnă acest cuvânt, ce ascunde el, care este ultima lui semnificație?! Ce Înseamnă real
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „dovadă” reală, „palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rolul gazdei șarmante în timp ce eu îl așteptam nerăbdător pe domnul McInerney, care ținea o lectură undeva în oraș și telefonase pentru a i se mai spune o dată care era adresa noastră. La un moment dat Jayne a insistat să mă înham la chitara pe care o țineam în birou (o rămășiță a zilelor de la Camden când m-am băgat în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
singurătate socială, lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să o fac când îi citeam înfometat, nopțile, pe Ionel Teodoreanu sau Kipling sau Michel Zevaco sau Cronin, Dessila, Pitigrilli și Stendhal! În acest amalgam, descoperindu-i
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]