2,110 matches
-
în sus de alții, lovituri peste cap, noaptea îmbrăcați cu mai multe zeghe, cu rucsacuri pline cu cărămizi și alergați prin camera de 10/6 metri până la epuizare, când ne prăbușeam sub lovituri de bâte. Tot timpul eram potopiți de înjurături și acuze insultătoare. Acestea se făceau ca să se poată nimici personalitatea fiecăruia dintre noi. Când bătăușii înșiși oboseau și aveau nevoie de odihnă, începea un program de exerciții gimnastice, cu fandări, broască, sărituri, precis potrivite, într-o succesiune regulată, derivând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat al industriei românești, Auschint, poftiți! O ploaie de înjurături căzu pe capul lui Ciacâru; Rozin a încercat să îl și lovească, dar licheaua s-a ferit și-a râs cu gura până la urechi, satisfăcut de reușită. Rozin a ră mas disperat în mijlocul camerei, uitându-se rugător la mine. L-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în eroare, l-au apucat nervii stomacului. Împins de nevoia imperioasă de a folosi tineta, s-a dus la Rozin. Așteaptă, a fost răspunsul. Hai, că nu mai pot! Păi asta vreau și eu, să nu mai poți. Ploaia de înjurături pornită de Ciacâru n-a putut să l urnească pe Rozin, până ce Ciacâru n-a făcut pe el. Poftiți, poftiți domnule jurnalist, care pupați în fund pe toți potentații zilei pentru bacșiș, poftiți! Bucuros de reușită, domnul Rozin s-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zi pentru a protesta în acest fel în fața ambasadei și a o discredita... I-am explicat tânărului român că solicitarea lui se va rezolva imediat și l-am rugat să suspende maniera suburbană de protest; a acceptat să înceteze cu înjurăturile, dar a continuat protestul din rațiuni... financiare încă două zile, până am primit de la București pașaportul cu pricina; desigur, la intervenția mea foarte fermă la organele competente din țară... 6. Am lăsat la sfârșitul capitolului de activități oficiale aspectele legate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în personalul Brașov Tîrgu Mureș, la Reghin, coji de floarea-soarelui sub banchete, întîrzie în stație, Reghinul cu atît mai intangibil, doar să aluneci pe zidurile gării lumină de bec, ai tot vorbit, treci și pe românește ca să exemplifici admirativ niște înjurături, plescăitul de la sărut, două fete tot pe ungurește, am obosit de la cîntat, tren peste motorul tractorului ne lasă liberă linia, prin hublou măruntaiele locomotivei la personalul Tîrgu Mureș Brașov, plecăm concomitent, case cu ieșirea pe șosea, halta Petelea taie drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
deschidem geamul, spărtura socială, v-aliniați! cu valiza în mînă, de recrut, bă, nu mai ești pe stradă! acum, s-a plîns și colonelul că nu mai are ce ne face, mie, lui Ghețu, lui Stancu, lui Tase, un țigan! înjurături, informații despre locurile de prostituție, tot acolo, baterie, culcat! baterie, drepți! eu nu înțeleg de ce ostașul mai mișcă! da' cum face Bunescu, cu ăla rîzi! monștrilor subacvatici! condiția fizică, să alergi ca o rachetă! pas alergător! ne asigură și jargonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de infanterie care nu și-a bătut prea tare capul, că a văzut că vin oamenii. Manifestanții au luat pancartele de pe drum, le-au aruncat în Dâmbovița și și-au continuat drumul mai departe. Nu am văzut nicio încăierare, nici măcar înjurături. Strigau: "Veniți cu noi!" și "Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!". O coloană, cea care trecea pe lângă noi, a luat portretele cu savanta eminentă și le-a aruncat în Dâmbovița. Au ajuns în dreptul Spitalului de Copii și, ca la un
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Cu mare satisfacție, cei doi se declaraseră a fi „cetățeni sovietici”. d. Refugiați care, după ce s-au fript o dată în borșul stalinist, suflau și-n chișleag! Cu toate intimidările și amenințările aruncate de ofițerii ruși printre potopurile de invective și înjurături cazone, s-au găsit și câțiva curajoși care apucaseră să afle, probabil, că nu era OBLIGATORIE așa-zisa „repatriere benevolă”. Într-adevăr, de-acum „celebrul” articol 5 al Convenției de Armistițiu avea și o mică portiță de scăpare în conținutul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a vă restitui tabelele dv. cu privire la 286 repatriații sovietici ce au fost prezentate Comisiei de Control Vaslui (ofițerilor sovietici n.n.). Ținem să comunicăm că Dl. Împuternicit (locotenentul superior Antosiak n.n.) al Comisiei de Control și-a afirmat în cuvinte grele (înjurături soldățești, probabil n. și subl.a.) părerea despre felul cum au fost întocmite aceste tabele ce se restituie spre a fi complectate după cele ce am întocmit noi (subl.ns.) (...)... pentru a putea prezenta tabelele chiar în cursul acestei nopți
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
marioneta Petru Groza, care-și mai punea cu fudulie vădită și prefixul „doctor” pe semnătură, ca să vadă poporul cu ce conducător vrednic și cu multă carte îl procopsise mârșavul emisar stalinist Andrei Vâșinski, cu ajutorul pumnului izbit în masă și a înjurăturilor cazone. f. Cheltuieli imense pentru confortul foștilor inamici de la Răsărit O altă comunicare semnată de către delegatul CRPAA Nicolaescu, avea numărul 246 și conținea următoarele informații prețioase, desigur, pentru mahărul roșu Vinogradov, generalul rus investit cu puteri nelimitate și discreționare ca
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a intervenit: Nu! Nu! Domnule Comandant, abțineți-vă!" Și au urmat înjurăturile de rigoare ale lui Dumitrescu la adresa militarului. Acestuia i s-au luat arma și centura și a fost pus sub paza unui alt militar de la Geniu pentru a fi dus în arest la întoarcere. Apoi, ne-am continuat misiunea. Am
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de 18 aprilie 2011, victima R.D. împreună cu prietenul său D.T . mergând pe drum, în dreptul casei lui B.V. au fost înjurați de către C.C.(15 ani) care se afla sub influența băuturilor alcolice și a drogurilor.Aceștia nu i-au răspuns la înjurături și și-au continuat drumul. După circa o oră , cand R.D. și D.T .se întorceau înapoi pe același drum, C.C. le-a ieșit în cale învârtind un cuțit , i-a scuipat și înjurat. RD. A încercat să îl deposedeze pe
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
descătușat... nu mai eram încordat. Asta era Securitatea! Deci începusem să fac parte din sistem, fără nici un fel de rezervă. La a două bătaie i-am spus maiorului că n-a învins el, am învins eu. Cum a reacționat? Cu înjurături. Nu m-a lovit... dar cu înjurături. Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am întrebat, dacă are copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Securitatea! Deci începusem să fac parte din sistem, fără nici un fel de rezervă. La a două bătaie i-am spus maiorului că n-a învins el, am învins eu. Cum a reacționat? Cu înjurături. Nu m-a lovit... dar cu înjurături. Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am întrebat, dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am întrebat, dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge acasă: că a omorât un dușman de 17 ani? Un dușman al poporului? Vă mai amintiți ce a răspuns? Înjurături. Astea erau răspunsurile. Dar, ce cred că e interesant este că torturile din Securitate erau de două feluri... cel puțin așa le-am clasificat eu. Erau bătăile neprofesionale ale anchetatorului, care lovea unde putea, și bătăile meseriașilor. Atunci când chema meseriașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și scurtă a capului într-o parte - n.n.). Și noi am nemerit în primu’ rând... Și stând noi așa, vine Iamandi... Când să uită, Dincă făcea cu capu’ așa (aceeași mișcare a capului - n.n.). ăsta, Iamandi... l-a luat la înjurături: Ce faci mă? Îmi faci semne mie? Ai? Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde înfundat - n.n.) Io am început să râd. Tu ce râzi, mă? Zâc: Domne, el zâcea că nu să bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
omoară... Ce să fac? Io nu mor de două ori în viață. Mor o dată. ăsta a fost deviza mea. Or’ acum, or’ mai târziu, tot trebuie să mor o dată... Și-am bătut, domne. Vine iar Ștefan. Iar ne ia la-njurături: Ce mai vrei? Domnu’ locotenent, făceți-vă o pomană definitiv. Domne, am căpătat câte-o țigară fiecare. N-am fumat de doi ani, aproape. Dați-ne un foc, că io știu să fac foc, da’ nu vreau să vă deranjați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ceilalți, călcați în picioare veneau alții... și alții. Cât ai clipi, o mulțime agitată umplu vagoanele până pe scări, cățărați pe tampoane și pe acoperiș, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe tampoane și pe acoperișuri, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane, de nu mai încăpea un ac. Unii disperați, căutau să forțeze și să intre pe geamurile vagoanelor, însă cei mai mulți erau împinși cu brutalitate înapoi... afară. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme până când trenul se punea în mișcare. Un peron plin cu dezamăgiți sortiți morții de foame..., se uitau cu ochii în lacrimi, după cei „norocoși” care se îndreptau spre „pământul făgăduinței”, un nou Erihon.. În acel an de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Filologul” povestea tot mai greu... din ce în ce mai greu. „ - Îmi pare rău că nu ți l-am adus viu..! .. Îmi pare rău!..” „ - Ba da, Neagule... îi aici, viu..!”, se auzi glasul îngroșat, înfricoșător de îngroșat, al lui Cârțu, printre măsele slobozind o înjurătură cumplită. „.. Ticălosu’i aici... Grijania și anfura cui l-o închinat.. de bolșevic !”, și, dintr-un salt era călare pe Alistar, cu cuțitul de vânat mistreți, gata să-i reteze gâtul. „ - Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E prea blândă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Îl recunoscură după glas... Era Baftaliu, un țigan din Drăgușeni, fost argat, ajuns subofițer de miliție. „ - Cârțule, ești liber dacă ni-l dai viu... Ori muriți amândoi..!”, continuă Baftaliu, și-i orbi cu lanternele. Ion Cârțu scăpă printre măsele o înjurătură cumplită, cutremurându-l pe Baltă,și, i se aruncă în față... descărcând, odată cu ei.. armele automate în rafale lungi.. până la ultimul cartuș. Lanternele s-au stins.. Glasul gros al lui Baftaliu a muțit pentru totdeauna... Într-o clipă,... totul amuți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu’ Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-apucă să se apropie.. că, un răcnet cu înjurături, îi tăie vorba... „ - Să nu se apropie nimeni de tâlhar !.. foc, fără somație ‚nțăles !.. Dumnezeii și paras..!”. „ - Săru-mâna, tușă Ilinca... săru mâna !”, Baltă, netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori. „ - Mișcă-te
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al PNȚCD, apologet, când găsește cu cale, al fostului regim totalitar, Onacă poartă, nu fără succes, masca ardeleanului bonom, sfătos, curtenitor, lingușitor la nevoie, vorbăreț din calcul, scontând pe efectele unei limbuții colorate de pronunție regională, de ziceri mucalite și înjurături pitorești - mască sub a cărei acoperire își face drum spre orice țintă urmărită. Personajul din romanul anterior, Miron Goia, ajuns ziarist, publică diatribe împotriva profitorilor de pe urma insurecției decembriste, ridicându-se fățiș și împotriva lui Liță Onacă, devenit proprietar al gazetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
tău dacă, într-o bună zi, ai afla că mă-ta te-a făcut cu un soldat rus?“. Islandezul, deși maică-sa a dus cu ea secretul în mormânt, s-a uitat lung la genetician și i-a tras o înjurătură de origine dacică. „De ce înjuri, dom’ senator - s-a mirat în doi peri colegul, care intuia, la oricine îi cerea o consultație neplătită în afara cabinetului, o frustrare îndelung tăinuită -, că doar ai nas de cuceritor roman, nu de ciolovec?“ Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]