1,308 matches
-
lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aflat ce mult te-am visat când eram mai mică! Și, hotărâtă, adăugă precipitat. Nu mai mergem în oraș, ne este suficient parcul! Lui nu îi venea să creadă când o auzi destăinuindu- se. Bucuros de această mărturisire neașteptată, pășind înlănțuiți în lateral, începu să mediteze. Parcul misterios îi aștepta, trebuiau doar să străbată de-a curmezișul bulevardului Tomis. Aici a făcut școala timp de 7 ani, din clasa VI-a până în clasa a XII-a, îi pare că a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
propriei ruini. Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. De nu simți că-n tine și-a rătăcit drama un Dumnezeu necunoscut, că forțe oarbe, crescute-n vraja îndurerării, se-nlănțuie pe flăcări tremurătoare, răsărite din atâtea focuri nevăzute - ce nume-ți poți tu da ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există. Pe când în durere, ființa atinge un paroxism existențial - în afara firii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare o repetiție la Judecata din Urmă și orice loc în lume, o margine a lumii. E ratat acel ce nu cunoaște ispita. Prin ea trăiești; prin ea te afli înlăuntrul vieții. Când ai isprăvit cu lumea, ispitele cerești te înlănțuie ca o probă a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu eșuăm ratarea înscrisă în excesul de mâhniri. Și când acestea ne usucă simțurile, o senzualitate a inimii înlocuiește cu văpăi subtile agitația oarbă a sângelui. Cerul e un ghimpe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
auzi periculos? Eu nu sunt periculoasă! zise ea răstită! - Dar dacă s-ar trezi... atunci, o, atunci... Dormi! dormi! șopti ea aplecîndu-și gura pe fruntea lui... El simți o rouă umedă curgîndu-i în păr... Dar în momentul acela el îi înlănțuise gâtul... ea, speriată, vru să se retragă, dar brațul lui o ținea cu tărie culcată astfel pe pieptu-i... El se sculă. - Lasă-mă! zise ea roșie ca purpura. Dar el o cuprinsese, îi mângâia fruntea ei albă de-i dete
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răsfrângerile lor pe păreții sculp [t]ați, Venus părea a râde cu șireție de inocența amicului ei, Aurora dezvelea pieptul lui Orion, inima Cezarei începu să tremure, ea-ncepu să plângă, și, plângând, *** sub sărutările ei gura tânărului amic care, înlănțuit de brațele-i, își pierduse mintea. Ea recăzu ca moartă pe patul ei de flori înfoiete, numai din când în când o rază mai învia, asemenea unui fulger repede, casa-ntreagă cu rîzîndele ei chipuri și cu scenele-i de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
corpul? nimic, ea era și rămase moartă. El nu putea s-o creadă... Ea - ea moartă - ea să nu mai fie pentru el - ochiul, gura, mănuța ei să nu mai fie pentru el pe pământ... ea să nu-i mai înlănțuiască gâtul, să nu-i mai mângâie urechea cu șoptirile ei nențelese... el nu putea s-o creadă, precum nu poate crede nimenea-n lume la moartea unei ființi iubite. - Cezara, zise el lin, nu-i așa că tu mă-[ n]șeli
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
până ce corpul tău se va usca în îmbrățișările mele cum stejarul se usucă supt de rădăcinele iederei... Te nimicesc, voi să-ți beau sufletul, să te sorb ca pe o picătură de rouă în inima mea însetată... îngere! Ea-l înlănțui cu brațele și cu picioarele... îl strângea tare la piept, ca și când ar fi voit să-l sferme... ca și când n-ar fi voit ca pieptul ei să se îmfle... Sângele lor fierbea ca mustul îngropat în pământ... li se părea c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de Dumnezeu 2287 De-aș avea sufletul meu de-atunci, visele mele limpezi de o ***, amorul meu clar ca apa izvoarelor, cugetările mele umbrite * de un trai liniștit, ca * florile negrelor ***... cum l-aș iubi... Sufletul meu... cum s-ar înlănțui de-o gîndire-a lui... cum i-aș mângâia fruntea lui măreață... cum i-aș alunga gândirile negre c-o sărutare umedă și copilăroasă... Dar ce am acum? Acest suflet deflorat de un mizerabil... aceste cugetări întunecate cari au aparținut altuia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întreg, fără a mai trece prin etape intermediare. Merită să cităm aici in extenso exemplul lui Le Bon, căci ne furnizează multe date despre autor și despre forma de gîndire pe care dorea să o denunțe. "Ele (adică ideile-imagini) se înlănțuiesc în felul celor ale unui eschimos care, știind din experiență că gheața, corp transparent, i se topește în gură, conchide că și sticla, tot corp transparent, trebuie să i se topească și ea în gură; sau în felul celor ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
profund divine". Cuvintele istorice, formulele acide, actele exemplare au în mod cert o realitate proprie. Dar ele au fost concepute și calculate cu precizie, puse în scenă după un întreg scenariu dramatic, cu scopul de a inflama credințele și a înlănțui fidelitatea maselor de pildă acel "Trăiască Quebec-ul liber!" din finalul discursului generalului de Gaulle către canadienii francezi. Ca orice alt tip de seducție, nici seducția conducătorului nu caută să se ascundă. Ea se arată deschis și își folosește toate artificiile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
făptuirea omorului, aceștia renunță la raporturile sexuale cu mamele și surorile lor, angajîndu-se să respecte dreptul fiecăruia și făurind instituțiile necesare. Aceasta este prima legătură. Nu trebuie însă să uităm că ei sînt în același timp complici. Uneltirea lor îi înlănțuie de o taină comună, cu neputință de arătat ca atare oricui, începînd cu ei înșiși. Ei nu o pomenesc decît prin cuvinte deghizate și în anumite locuri, temîndu-se că ar reînvia o amintire apăsătoare, dar și că ar trăda amănuntele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a fost o crimă înfiorătoare, de nesuportat chiar pentru făptuitorii ei. Fără teamă, fără sîngele vărsat, revolta lor ar fi rămas fără rezultat, nu ar fi marcat în același timp un sfîrșit și un început. O dată sîngele vărsat, fiecare este înlănțuit în propria-i complicitate. Acesta este nucleul comun, forța care-i ține împreună pe membrii societății, mai mult decît interesele sau legile asocierii. Să mai adăugăm că un astfel de complot, care continuă întrucît trebuie tăinuit, este probabil temelia majorității
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ceva, este de a nu-și juca bine rolul, de a da pe față ceea ce trebuie tăinuit, de a compromite un partid făurit de ei și de care sînt legați prin toate fibrele lor. Cu alte cuvinte, sînt cu toții înlănțuiți printr-o solidaritate de grup și de doctrină care nu este nimic altceva decît complicitate. Fiecare este strîns legat de fiecare. Nimeni nu este propriul lui stăpîn. Prin caracterul lor public, mărturisirile și acuzațiile ascund și consacră o complicitate. Chiar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și VESTULUI, prinse în hora pentru federalizarea României” (p. 3). Coperta cărții Angelei Băcescu este însă cea mai ilustrativă pentru teza autoarei: o caracatiță pe ale cărei tentacule scrie KGB, CIA, MOSSAD, Servicii Secrete Occidentale, DST, AVO, toate aceste tentacule înlănțuind o tânără fată blondă, îmbrăcată în costum popular românesc și cu banderolă tricoloră peste piept. Fata are o figură placidă și salută înlănțuirea ei de către tentaculele caracatiței. Lucrarea Angelei Băcescu nu este de sine stătătoare, ci depinde exclusiv de dialogurile
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
incomplete. Pe de altă parte, nimeni nu poate nega preocuparea unor Auguste Comte (1798-1857) sau Emile Durkheim (1858-1917) pentru succesiunea diacronică a societăților umane, gradate pe scala timpului în funcție de ascensiunea lor către raționalitatea de tip iluminist. În acest punct se înlănțuie o mulțime de prejudecăți, între care cea mai persistentă privește religia, văzută (din condiția sa „primitivă” până în stadiile sale elaborate) ca liant al relațiilor sociale și regulator ierarhic al acestora. La Durkheim, religia își menține funcția integrării, iar „socialul” dobândește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
distrugere în masă, precum și a analiza doctrinele referitoare la administrațiile internaționale care se ocupă cu probleme de securitate"27. În realitatea sociopolitică actuală, conceptul de securitate poate fi abordat din mai multe perspective, concretizate în ansamblul paradigmelor posibile, care se înlănțuiesc de la unele la altele în procesul revoluțiilor științifice. În știința politică modernă, se poate spune că a avut loc o succesiune de cinci paradigme începând din anii 1950: structuralismul, behaviorismul, alegerea rațională, neo-instituționalismul și constructivismul"28. Dar începând cu anul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
senzației nu se mai oprește sterp pe retină, ci sparge dum-dum fecund pe meninge. E triumful cerebralității music-hallului acrobatismului elegant pînă la gazometru. Viața carburator Încins cade peste capul vînzătorului de castane. Și cuvintele cu intestinele desfăcute aleargă prin forburg Înlănțuindu-se În jazzul frazelor vertiginoase. Literatura nu mai prinde rugină ca fructele toamna, nu mai supurează la intervale ca un flegmon, „ci pneu rostogolit vulcanizare În danțul cetăților se prăvălește. Automobil autocamion cazan imens manometru catran toate s-au revărsat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
paralizează talentul stihuitorului. Sporul la scris Îi vine cînd se deschide În fața lui priveliștea durerii. Și dacă este o mulțumire, o Împăcare a spiritului, acestea nu pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc, robesc, ucid. E suficientă o privire și poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
haină în cuier.Am îmbătrănit prăfuită și nedorită.Mi-am pierdut inima în negura tristeții, spune-mi ce drum să apuc să o aduc acasă? Ne-am rătăcit unul de altul într-un labirint infinit.” Gavriel simțea nebunia și disperarea înlănțuindu-l.În cele din urma reuși cu o forță extraordinară să o parcurgă însa finalul îi dădu lovitura de grație: „Am călătorit pe nori ca o zeiță binecuvăntată de dragoste, dar norii mei s-au transformat într-o exercițiu împotriva
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
optimizează relația Învățător-elev și se ameliorează și se nuanțează relațiile interpersonale. Preocupată oră de oră de a asigura activizarea tuturor elevilor am pus accent deosebit pe orientarea ludică și afectivizarea activităților de Învățare, pe eșalonarea materialului de Învățat dar obligatoriu Înlănțuit logic. Am folosit diferite aspecte ale activității independente printre care și fișele de lucru, punând astfel elevii În fața unor sarcini corespunzătoare posibilităților intelectuale, nivelului de cunoștințe, priceperi și deprinderi, aceștia participând activ și afectiv la propria formare. Am putut urmări
TRATAREA DIFERENȚIATĂ LA MATEMATICĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cecilia-Elena ZMĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2146]
-
mine. — Uneori nu trebuie să ne spunem nimic... șopti Iacob și se aplecă spre obrazul ei. Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina își duse palma la gură. — Nu știu să sărut, așa-i ? — Sărutul e o formă de comunicare, răspunse, într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Potrivit autorului francez, "a exista în plan relațional înseamnă a ieși din definirea sinelui pe care celălalt încearcă să ne-o impună, cu diplomație și uneori cu multă ... dragoste și interes" (2002, p. 124). Drept consecință, să nu ne lăsăm înlănțuiți în imaginea pe care ne-o atribuie și în care ne constrânge celălalt. Să "spargem" imaginile care nu ni se potrivesc, care ne deformează, care ne denaturează modul nostru autentic și unic de a fi. Pentru aceasta este nevoie de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
va proceda la fel. Mânia atrage după sine mânie, la care se adaugă de multe ori precum am văzut deseori în viață violența și răzbunarea (Osho, 2003, p. 39). Prin urmare, furia uneia dintre persoane aduce furia celeilalte, acuzațiile se înlănțuie (poate, se și acutizează) și izbucnește o ceartă în care cele două persoane spun lucruri pe care nu voiau, de fapt, să le spună, agravând starea relației dintre ele. Acestea se văd astfel atrase într-un cerc vicios. Constatăm, așadar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]