3,440 matches
-
ce recurge la avort și nici un bărbat care este de acord cu asta. Eu văd și am văzut în aceasta o chestiune juridică. Chestiunea morală îi privește numai pe „actori”, este o problemă între cel care avortează, între cel care înlesnește avortul, între cel care este de acord cu avortul și propria conștiință. Problemă în care eu cu siguranță că nu aș dori să intru. Dacă vreodată am făcut-o la nivel concret, am ales întotdeauna, evident, răul cel mai mic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tradus excelent” de A., cum a remarcat Edith Ottschofski în revista müncheneză „Südostdeutsche Vierteljahresblätter”. În anii ’90 A. se apropie, ca tălmăcitor, de opere literare dificile, reușind, prin intuiție și asiduitate, să reproducă în germană complexitatea originalelor. Această realizare este înlesnită și de faptul că traducătorul se află în contact personal cu autorii textelor, apelând uneori, pentru a dispune de un termen de comparație, și la versiuni deja existente în alte limbi, în cazul lui Alexandru Vona, de exemplu, la cea
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
mediul de unde venea (sat sau oraș), situația familială, structura psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care le ridica „Însușirea” identității americane În fața celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - Îi atenua suferința, Înlesnindu-i adaptarea. În paralel sau Înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se Încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine a lui Marc Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor antice în spațiul românesc. SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
chiar, demersul se dovedește cu atât mai incitant, cu cât trimite la o reconsiderare a prezentului nostru cultural prin prisma teoriilor lovinesciene. E o mișcare dublu direcționată, care pune față în față experiența literară acumulată de scriitorii din două perioade, înlesnind o percepție corectă nu numai a sistemului teoretic lovinescian, dar și a modului în care conceptele sunt modelate de fluctuațiile contextuale. SCRIERI: Permanență și modernitate, București, 1977; Originile conștiinței critice în cultura română, București, 1981; Critica și modelul, București, 1986
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind detaliile de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
manifestă însă chiar și acolo unde subiectul abordat ar fi cerut un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care sugerează fără să expliciteze, înlesnește surprinderea sincronă a mai multor stări sufletești, creând impresia de dedublare a personajului narator. Atent la gesturile mici, aparent nesemnificative, autorul le învestește cu valori simbolice: sărutul pe care femeia îl depune pe fruntea bărbatului iubit devine un sigiliu ale
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate și studia. Se califică în meseria de tipograf și ajunge chiar proprietar ori conducător al unor tipografii: Naționalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Române. Activitatea de tipograf îi înlesnește contactul cu cei mai de seamă cărturari din epocă, de a căror prețuire s-a bucurat. Îndemnat și încurajat de A.I. Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarník ș.a., stimulat mai ales de pasiunea sa pentru lectură, I., un autodidact, devine
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
ale vremii. Înzestrat cu simț artistic, I. a compus versuri, a scris proză memorialistică, dar încercările sale rămân îmbinări hibride de influențe insuficient asimilate. Talentul i se dezvăluie însă în basme, căci stilul popular îi era mai familiar și îi înlesnea intervenția creatoare. Primele basme le publică în „Țeranul român”, în 1862, la îndemnul lui N. Filimon și al lui Ion Ionescu de la Brad. Cel dintâi este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în același an tipărind și prima culegere
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
viață, atât de mlădioasă și expresivă”. O descoperă citind colecția de poezii populare alcătuită de Vasile Alecsandri, povestirile lui Ion Creangă și basmele lui Petre Ispirescu. Se distinge între româniști tocmai prin foarte buna cunoaștere a graiurilor populare, ceea ce îi înlesnește și editarea unei ample colecții de lirică populară, Doine și strigături din Ardeal (1885), realizată în colaborare cu Andrei Bârseanu. Pe lângă participarea la selecția și clasificarea pieselor folclorice, culese de Ioan Micu Moldovanu cu elevii săi blăjeni, J. contribuie la
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
imposibil de bănuit în faza timpurie de expansiune a comerțului intercontinental. Spre sfârșitul hegemoniei latine la Bosfor, un alt proces major de istorie universală, expansiunea rapidă a Imperiului Mongol spre apus, în stepele nord-pontice și, prin Asia Centrală, spre Mediterana, a înlesnit pentru prima oară, după mai bine de șase secole, negustorilor mediteraneeni contactul direct cu interiorul lumii asiatice, accesul nemijlocit la sursele produselor orientale, pe cât de râvnite în Europa, pe atât de greu de procurat și de scumpe din cauza barajului islamic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dardanele, cetatea Gallipoli, care, dată fiind lipsa lor de mijloace navale, nu putea fi menținută în dependența lor fără asentimentul genovez; în secolul următor, în timpul crizei sistemului genovez pontic, asaltat de toți adversarii săi din regiune - 1431-1435 -, intervenția otomană a înlesnit redresarea genoveză și refacerea în mare măsură a rețelei centrelor de comandă ale dominației genovezilor în Marea Neagră; în 1444, pe aceiași linie de colaborare, genovezii de la Pera au salvat poziția europeană a turcilor otomani, înlesnindu-le trecerea trupelor din Asia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regiune - 1431-1435 -, intervenția otomană a înlesnit redresarea genoveză și refacerea în mare măsură a rețelei centrelor de comandă ale dominației genovezilor în Marea Neagră; în 1444, pe aceiași linie de colaborare, genovezii de la Pera au salvat poziția europeană a turcilor otomani, înlesnindu-le trecerea trupelor din Asia Mică în Europa, sprijin decisiv care explică în mare măsură dezastrul creștinilor la Varna. Aceste câteva date punctează doar istoria unei alianțe mult mai bogată în episoade a căror reconstituire va contribui la mai buna
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în episoade a căror reconstituire va contribui la mai buna cunoaștere a istoriei europene în secolele XIV-XV. Principalele forțe care au contribuit la deschiderea Strâmtorilor în secolul XIII și care au asigurat intensitatea relațiilor mediteraneo-pontico-asiatice până la mijlocul secolului XV au înlesnit, prin particularismul și antagonismul lor și prin rivalitatea lor permanentă, instalarea dominantă a turcilor în Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că inteligența inamicului ar fi inflexibilă, „tare ca piatra“ (ibidem, p. 116-117). • Ibidem, p. 79. • F. Graus, op. cit., p. 55 (nota 117). și factorilor politici est-central-europeni, completându-le vistieriile, livrându-le mărfuri de lux aduse din regiuni mai evoluate și înlesnindu-le legăturile cu lumea din afară. Interdicția instituită pentru creștini de Biserica catolică de a practica împrumutul cu dobândă i-a transformat pe comercianții și bancherii evrei în monopoliști ai operațiunilor de creditare care acordau împrumuturi suveranilor, castelanilor, nobilimii, consiliilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
op. cit., p. 117. • Ibidem, p. 270. Turchi sono quelli che piu tirannicamente sieno governati di qualunque altro suddito del Gran Signore“24. Paralel cu informațiile furnizate de capuchehaiele, domnii fanarioți dispuneau, din alte două izvoare, de cunoștințe capabile să le înlesnească orientarea în politica europeană. Presa, mai întâi. După interzicerea, de către Ștefan Cantacuzino, a primirii cărților și gazetelor străine, Constantin Brâncoveanu, nepotul domnului omonim, își aducea în 1727 jurnale italiene și franceze 25. În 1740, Constantin Mavrocordat era abonat la „ziare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a se constitui în obști sau în alte forme de exploatare în comun a pământului. Statul trebuia să intervină cu întreaga lui putere materială și morală pentru a se da o cât mai intensivă dezvoltare obștiilor. El trebuia să le înlesnească procurarea creditelor cu dobânzi mici, a inventarului agricol viu și mort și a altor mărfuri, spre a convinge pe săteni de avantajele muncii în comun. Proiectul interzicea cu desăvârșire arendarea oricăror bunuri rurale. El cuprindea, totodată, o serie de referiri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acea vreme, Take Ionescu, nota: „... chiar din primele zile am înțeles că, deși nu voiam a da impresiunea că ne amestecăm în afacerile lăuntrice ale Ungariei, totuși trebuia să căutăm ca să întărim în Ungaria acele partide sau personalități care puteau înlesni raporturile cu Ungaria pe care le doream noi. Socialiștii, democrații și în general partidele înaintate [progresiste] erau acelea cărora le dădeam sprijinul nostru; preocupate de chestiuni interne și sociale, ele ne prezentau garanții mai mari de bună vecinătate [...] acțiunea Arhiducelui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
putea merge chiar mai departe, îndreptându-ne spre o uniune personală, în persoana regelui Ferdinand“79. Vázsonyi era de părere că respectiva uniune dinastică ar fi urmat să aibă caracter antislav și antigerman, iar din punct de vedere maghiar „ar înlesni convalescența noastră și ar ușura coordonarea intereselor comune. Ea ne-ar ajuta să uităm trecutul și să acceptăm mai ușor amputările ce ne amenință“80. Rezultatul discuțiilor lui Nicolae Petrescu Comnen cu diverși politicieni maghiari a fost acela că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
editorial în 1952, cu povestirea Într-o gară, într-un volum ce cuprindea și povestirea Președintele de Ion Istrati. Din 1952 până în 1974 lucrează ca redactor la „Viața românească”, unde o vreme (1956-1957) a condus secția de proză, încurajând și înlesnind debutul unor scriitori ca Titus Popovici, Francisc Munteanu, Nicolae Țic, Radu Petrescu ș.a. A colaborat cu proză, eseuri, recenzii, cronici etc. la „Viața românească”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” și la ziarele „România liberă” și „Scânteia tineretului”. Prima
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
factorii mediatizanți, determinante fiind sentimentul existențial și tipul uman exemplar. Intrarea în sistem realizează legătura cu istoria contingentă, iar ieșirea vizează evoluția valorilor. În critica și istoria literară, concepția sistemică distruge modelele-răspuns și elaborează originale scheme operaționale și structuri compoziționale, înlesnind noi viziuni interpretative. Odată stabilite aceste componente și principii de funcționare, G. încearcă să demonstreze practic viabilitatea și utilitatea demersului sistemic în studierea romanului hispano-american. Concluziile sunt relevante, recomandând includerea investigației sistemice printre modalitățile care pot ajuta efectiv la prospectarea
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
dezvăluie o înclinație spre teoretic. Sugestiile împrumutate din critica franceză, îndeosebi, deschid promițătoare piste interpretării, dar creează întrucâtva și un raport de dependență ce poate stânjeni libertatea de mișcare. Un atu este spiritul polemic, intratabil, un pic scorțos, care îi înlesnește autorului accesul spre teme controversabile, susținându-l în emiterea unui punct de vedere propriu, scos în relief de formulări bine gândite. Refuzând dezinvoltura spectaculoasă a eseisticii, analistul își desfășoară demonstrațiile ambițioase într-o manieră echilibrată, cu o tentă de profunzime
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
proceduri prin care angajații serviciilor secrete pot furniza informații în situații speciale comisiilor de supraveghere prin inspectorul general al serviciului și prin director. Vorbind despre această măsură, președintele comisiei din Camera Reprezentanților a precizat: „Am deschis o ușă pentru a înlesni schimbul de informații cu Congresul”. Congressional Record, 7 octombrie 1997, H9729. 10. Realitatea acestui „domeniu privat” a fost întărită de teoriile din domeniul administrației publice, care subliniau distincția dintre „realitate și valoare”, încercau să facă o distincție între cei ce
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ceva din opera lui”, dar, deși „sub acest aspect, dezarmată”, critica „domină totuși prin prejudecata ei, care n-are nevoie de valorificarea timpului”. Cu trecerea anilor intră în acțiune o „critică tardivă”, suprapusă „criticii sincronice”; entuziasmul se estompează progresiv, distanțele înlesnesc o anumită detașare, reliefurile apar frapante prin comparație cu altele, din aceeași serie. „Devenită din dinamică statică, critica nu mai e o armă de luptă în serviciul unei formule noi, ci un instrument de preciziune, pe care îl putem întrebuința
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
în Sburătorul. Agende literare (I-VI, 1993-2002). Dincolo de punctele de vedere amendabile, a devenit de mult evident că evoluția lui G. Călinescu, a lui Pompiliu Constantinescu și Perpessicius, cea a lui Vladimir Streinu și a lui Șerban Cioculescu au fost înlesnite de modelul lovinescian. Timpul probează că L. rămâne una dintre personalitățile tutelare ale criticii literare române. Cariera sa a străbătut toate etapele unei mari vocațiuni, cu o strădanie elaborată în forme diverse; de la cronică a trecut la portret, de la studiu
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]