4,562 matches
-
Gluzińska, fiică a profesorului universitar Antoni Gluziński. În anul 1929, devine cetățean de onoare al orașului Zakopane. Se implică în articolele de presă ale insurecționiștilor. Supraviețuiește ocupației germane din Varșovia. A murit în 1953, pe 31 iulie și a fost înmormântat în cimitirul "Peksowe Brzysko" din Zakopane, oraș în care se găsește și muzeul deschis în memoria sa.
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
Rareș pe tron, Hâra a fost numit la 11 martie 1541 în postul de pârcălab al Hotinului. A deținut această dregătorie până la 4 aprilie 1545, când a fost înlocuit de Borcea și Sturza. A murit înainte de 17 septembrie 1545, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" a Mănăstirii Probota. O lungă perioadă de timp nu s-au știut date legate de construirea bisericii, crezându-se că pisania nu s-a păstrat. S-a presupus că biserica a început să fie construită
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri. Întru pomenirea sa în zilele lui Io Ștefan (II Tomșa) Voievod în anul 7130 (1622) luna ianuarie 18 zile"". Ctitorul bisericii, pârcălabul Nicoară Hâra, a murit în anul 1545 și nu a fost înmormântat în biserica din Zaharești. Mormântul său se află în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" a Mănăstirii Probota. În curtea bisericii se află o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-un perete din stâlpi de zid între care atârnă clopotele. Ea a
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
bag din nou ceva vesel, ca un răget final de umor”... Dar, ei uite că nu mai este nevoie de acel „răget final de umor”!... Nu-și mai are rostul de vreme ce totul se termină ca la pompe funebre, când ești înmormântat după propria-ți voință: Nu mi-a mai pus nimeni bețe-n roate, eu singur, îngrozit de starea tristă în care ticăloșii au adus țara, am considerat că orice act de a mai glumi este o jignire la adresa populației care
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Karem, Beit Hakerem, Bait vegan, Yefe Nof. În partea lui de nord se află Cimitirul național al Statului Israel, iar în partea sudică se gaseste esplanada Mormântului lui Theodor Herzl, în jurul ei găsindu-se cimitirul civil al statului, unde sunt înmormântați conducători ai statului, precum și parcela emigranților „ilegali” care au pierit sub apele mării în drumul spre Palestina. La intrarea principala se află Grădină Națiunilor, unde au plantat arbori delegații străine care au vizitat locul. , cunoscut în trecut în limba arabă
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
Europa și reînhumate aici în vara anului 1949, conform voinței exprimate de acesta în testamentul sau. În anul 1948, inca înaintea terminării ostilităților Războiului de independență, guvernul Israelului a decis să reînhumeze rămășițele pământești ale lui Herzl și să le înmormânteze în Israel. Prin această guvernul intenționa să creeze un loc de înmormântare oficial și reprezentativ - un panteon al conducătorilor statului și ai mișcării sioniste. Herzl, care a murit în anul 1904 , ceruse în testamentul sau să fie îngropat la Viena
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
fost reinhumat aici, prin hotărârea premierului Eshkol, după o lungă împotrivire din partea establishmentului laburist, Zeev Jabotinski, conducătorul aripii de dreapta a sionismului, și membri ai familiei sale. În ciuda semnificației naționale a cimitirului, unii din conducătorii israelieni au preferat să fie înmormântați în alte locuri. Astfel, David Ben Gurion a ales să fie îngropat la Sde Boker, kibuț din apropierea deșertului, unde și-a petrecut o parte din ultimii ani de viață. Menahem Beghin a fost înhumat, portivit dorinței sale, în vechiul cimitir
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
viață. Menahem Beghin a fost înhumat, portivit dorinței sale, în vechiul cimitir evreiesc de pe Muntele Măslinilor din estul Ierusalimului, alături de doi din eroii organizației Etzel pe care a condus-o. Cel dintâi președinte al Israelului, prof. Chaim Weizmann, a fost înmormântat, potrivit dorinței sale, în incinta instituției științifice pe care a dezvoltat-o și patronat-o ,Institutul Weizmann din Rehovot. Moshe Sharet, fost ministru de externe și prim ministru, a fost înmormântat la Țel Aviv în cimitirul Trumpeldor, mormântul președintelui Itzhak
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
dintâi președinte al Israelului, prof. Chaim Weizmann, a fost înmormântat, potrivit dorinței sale, în incinta instituției științifice pe care a dezvoltat-o și patronat-o ,Institutul Weizmann din Rehovot. Moshe Sharet, fost ministru de externe și prim ministru, a fost înmormântat la Țel Aviv în cimitirul Trumpeldor, mormântul președintelui Itzhak Ben Zvi se află în cimitirul de pe muntele Hâr Hamenuhot din Ierusalim, cel al președintelui Ezer Weizman se află la Or Akiva, lângă mormântul fiului său, iar președintele prof.Efraim Katzir
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
cimitirul Trumpeldor, mormântul președintelui Itzhak Ben Zvi se află în cimitirul de pe muntele Hâr Hamenuhot din Ierusalim, cel al președintelui Ezer Weizman se află la Or Akiva, lângă mormântul fiului său, iar președintele prof.Efraim Katzir a cerut să fie înmormântat lângă soția sa, Nina, la Rehovot. În această parcela sunt și mormintele unor militari care au fost evidențiați pentru actele lor de eroism. Lângă el funcționa în trecut Seminarul Arie Tzimuki de studiu al sionismului În anul 2013 este prevăzută
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
dar a participat rareori la sesiunile Camerei Lorzilor. Din cauza înrăutățirii sănătății sale îi era din ce în ce mai greu să lucreze și de aceea nu a putut termina principala sa lucrare "Istoria Angliei". Macaulay a murit la 28 decembrie 1859. și a fost înmormântat la Catedrala Westminster. în ‘’colțul poeților’’ alături de George Gordon, Lord Byron, Percy Bysshe Shelley, John Keats, și Alfred, Lord Tennyson. Neavând copii, titlul său s-a stins odată cu moartea sa. Toți criticii lui Macaulay sunt de acord că lucrările sale
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
și Renoir. Deși, a trimis peste 200 de lucrări în Uniunea Sovietică, mare parte a lucrărilor sale sunt în Franța și la ora actuală. Zinaida Serebriakova moare la Paris în 19 septembrie 1967, la vârsta de 82 de ani. Este înmormântată în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois.
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
fost numit preot în Leșu unde rămâne până la moartea sa “căpătând morb din răceală”, în 1871. În timpul său este menționată existența casei parohiale. Preotul Ioan Chita a corespondat mereu cu tatăl său, primind astfel îndrumări în misiunea sa pastorală. Este înmormântat lângă biserică. În 1872, Leon Coșbuc, născut în 1847, fiul preotului din Hordou, Sebastian Coșbuc, a fost numit preot în parohia Leșu. El va fi preotul leșenilor până în 1922. Leon este fratele mai mare al poetului George Coșbuc, care obișnuia
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Alexandru D. Xenopol, Iliada, în traducerea lui George Murnu, sau Odiseea. Preotul Leon, deși a avut șase copii, a găsit timp pentru sătenii săi, rămânând în memoria enoriașilor săi, ca un vrednic preot greco-catolic. A murit in 1922 și este înmormântat în cimitirul de pe Leș. Preotul Vasile Coșbuc a absolvit Academia Teologică greco-catolică din Gherla și s-a căsătorit cu Valeria Rusu, fiica preotului unit din Mureșeni. A slujit mai întâi în parohia Parva. A venit ca preot în Leșu în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Prin preotul Vasile Coșbuc, în 1948, parohia Leșu redevine ortodoxă, odata cu desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Din motive de sănătate, în primăvara anului 1949, cere pensionarea. Va mai sluji alături de părintele Leon Leonte, până în 1954, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul “de pe Leș”, de unde osemintele sale au fost ulterior strămutate în cimitirul bisericii. Fiul preotului Vasile, Anton Coșbuc (1904-1971), îi datorăm cel mai complet studiu asupra istoriei bisericii din Leșu, de la începuturi, până în vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Leon Leonte era cunoscut în zonă și ca un renumit gospodar. S-a pensionat la cerere în 1985. A mai slujit alături de preotul Mircea Suciu până în martie 2001 (înmormântarea diacului Anton Bâgiu). A trecut la cele veșnice in 2002, fiind înmormântat lângă biserică. Preotul Mircea Suciu s-a născut la 23 ianuarie 1951, în familia lui Maxim și Iftinia Suciu, din Leșu. După absolvirea liceului, a urmat cursurile Seminarului Teologic Special din Curtea de Argeș și cele ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
și să-l recunoască ca rege în Zaragoza. În 1137, Zaragoza a fost predată lui Raymond Berengar, deși Alfosno a păstrat suzeranitatea peste regiune. Garcia a murit pe 21 noiembrie 1150 în Lorca, în apropiere de Estella și a fost înmormântat în catedrala Santa María la Real în Pamplona. El a fost succedat de fiul său cel mare.
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
al treilea fiu Henric "Păsărarul" a reușit să îi succeadă lui Otto ca duce de Saxonia, iar ulterior a fost ales ca rege al Germaniei. Fiica sa Oda s-a căsătorit cu regele carolingian Zwentibold de Lotharingia. Otto a fost înmormântat în biserica abației de Gandersheim Abbey.
Otto I de Saxonia () [Corola-website/Science/327952_a_329281]
-
politicieni de stânga și comuniștii azeri au protestat împotriva demolării monumentului. Armenia s-a simțit lezată, opinia publică din această țară considerând că demolarea și reînhumarea comisarilor a fost motivată de dorința azerilor de îndepărta resturile pământești ale unor armeni înmormântați în centrul capitalei Baku (între cele două țări exista o stare tensionată datorită războiului din Nagorno-Karabah) . Un alt scandal a izbucnit în momentul în care presa azeră a publicat știri conform cărora, în timpul exhumării, au fost descoperite doar 21 de
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
reușit să scape.. Această ultimă afirmație a fost respinsă de nepoata lui Shahumyan, Tatiana, care trăia în acel moment la Moscova, care, într-un interviu din ziarul Kommersant a spus că „Este imposibil să crezi că ei nu au fost înmormântați cu toții. există în arhive un film al înhumării celor 26 de trupuri. În plus fața de aceasta, bunica mea a fost prezentă la reînhumare”.
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
constat, încă de la primul examen, că accidentatul nu avea nici o șansă: măduva era complet secționată. Tot ce puteam face era să-i prelungim viața cu câteva zile." Trupul neînsuflețit a fost depus pentru ultimile omagii la Casa Scriitorilor. A fost înmormântat la cimitirul Bellu. Ipoteza oficială a accidentului de tramvai este că , aflat în stare de ebrietate, a alunecat fatal între bordura și platforma stației de tramvai de la Colțea, fiind prins între grătarele celor două vagoane ale tramvaiului. În procesul-verbal semnat
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
curajul său în luptă a fost menționat de către Alexandru Macedonski: A murit pe un munții din nordul Văii Oltului la data de 23 octombrie 1916, în urma unui bombardament de artilerie. A fost multiplu decorat post-mortem. Constantin T. Stoika a fost înmormântat pe o colină la marginea satului Boișoara. Irene, mama sa a primit post-mortem ultima scrisoare trimisă de către Constantin de pe frontul de luptă. Ea conținea următoarele rânduri: Din declarațiile fratelui său Cezar T. Stoika, o mulțime de manuscrise rămase după moartea
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
șoim”. Nu se cunoaște anul fondării mănăstirii, dar majoritatea autorilor îi trec în lista ctitorilor pe domnitorul Alexandru Lăpușneanu, pe soția sa Ruxandra și pe fiica lor, Domnița Sultana , care ar fi fost și prima stareță. Domnița ar fi fost înmormântată aici, după unele surse. În biserică s-au aflat o lungă perioadă trei tablouri în ulei pe pânză, realizate de un pictor necunoscut în anul 1827. Pe unul dintre ele sunt reprezentați domnitorul Lăpușneanu și soția sa, Ruxandra, pe al
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
mobilierul anterior (catapeteasma, strana domnească și o strană a Maicii Domnului) a fost donat Mănăstirii Miclăușeni. În patrimoniul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu: În jurul bisericii fostei mănăstiri Socola se află un cimitir unde au fost înmormântați monahi, foști profesori de seminar și eroi din cel de-al Doilea Război Mondial. Printre pietrele de mormânt rezemate de zid se află și cele ale arhimandritului Isaia Giușcă-Socoleanu (+1841) și a arhimandritului Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (1812-1877), fost profesor
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
biserici „Sânto Spirito”. În afară de arhitectură religioasă, Brunelleschi a activat și ca arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (a contribuit la construirea „Palatului Parte Guelfa” și a „Palatului Pizzi” - 1440). a murit la Florența în 1446 fiind înmormântat în catedrală Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, a fost identificat în 1972. celebra „lanterna” (cupola), (Florența, 1420-1436). Gombrich, E.H.: "Istoria Artei", ed. Pro Editură și Tipogr., București, 2007.
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]