1,466 matches
-
elevilor multe cunoștințe, cu care să-i înalți pe piscurile cunoașterii, sau să le modelezi sufletul și să-i pregătești pentru bătăliile cu capcanele vieții și cu relele lumii? Răspunsul este unul singur. Să realizezi concomitent ambele țeluri. Pentru a înnobila sufletul puiului de om cu atributele umane, este necesar ca formatorul însuși să fie o personalitate completă, să posede un ansamblu armonios de calități morale, intelectuale și sufletești pe care să le sădească și să le dezvolte în mintea și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în căutarea oamenilor pe care voia să-i convertească. Ce credeți că vreau eu de la voi, un om din îndepărtata Scoție? Vreau să vă fac să ridicați privirea! Să vă iau de mână și să vă arăt calea! Să vă înnobilez inimile, inoculându-vă puțin din caracterul scoțian! Vă implor! Voi trăi printre voi, fiind un exemplu de cinste și dacă veți veni la biserica mea, atunci când vă veți întoarce înapoi în lume, se va spune despre voi: este un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De-a fi în noi, să fie-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi un cer(c), cu stele multe, Că iubirea, chiar de e profundă, Dacă nu e Pi pătrită, se afundă... Vorbele-aruncate-n rug(ă), efemeride înnobilează cerul... cu firide. Ce Zar! Se zvârcolește verbu-n piatră, Se duce pâna-n lumi celești, Ca să-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
exemplare poate îmbogăți pentru totdeauna pe autorul unei cărți. Scriitor, deci, nu-i place să fie numit, ci cum? Cetățean care scrie! Iată! Cum ar fi, de pildă, oa în loc de electrician să zicem cetățean care se ocupă cu electricitatea. Se înnobilează cuvântul cetățean, terfelit, ce-i drept, într-o perioadă sinistră în țara sa. Aceste naivități nu au însă limită, cum s-ar părea, ele sînit totale, și scriitorul nu păstrează în mod egoist nici un fel de secrete în ființa sa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu știu, habar n-am dacă i s-au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încărcate cu durere și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vieru, care nu amestecase așa de rău băuturile, a intrat În pădure, a Înaintat câteva sute de metri, a rătăcit poteca din pricina Întunericului și, mai ales, a Îndobitocirii și a adormit cu capul pe policioara leagănului iubirii, bucățică de scândură Înnobilată de atâtea și atâtea cururi goale femeiești. Cât despre Baronu, despre care nu vom Înceta, totuși, să considerăm că a fost o simplă victimă, el se pierduse cu multă vreme Înainte ca Repetentu și Vieru să ajungă la marginea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic și făceai Întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie Între veselia prefăcută și Împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul... PAGE 398 PAGE 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
concluzie finală în acest caz, autorul afirmă următoarele: „Înțelegem și mai bine că «dor» este un cuvânt străvechi lăsat nouă moștenire de către părinții părinților noștri călători și ei, pe drumuri nesfârșite, spre curțile dorului. Noi am primit moștenirea și am înnobilat-o prin veacuri, încât astăzi putem spune că „dor nu este un cuvânt, ci fluviul care adună în albia lui toate apele sufletului românesc”. Cred că mai frumos de atât nu se mai poate spune. În cele scrise până aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbi cu o doză de speranță. Poate că, până la urmă, o va ajuta să se îndrăgostească măcar de prinț. Poate că minunea se și întâmplase deja. Avea un fel special de a se uita ori de câte ori venea vorba despre acel zaraf înnobilat de sultan. Ar fi pentru prima oară după... Hm! Și totuși, e hotărâtă să dispară. Ciudat! Într-un separeu din restaurantul hanului, Manuc tocmai lua masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pieptenelui trecut prin șuvițele de păr, veni și răspunsul, pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu sunt o femeie cu un veritabil sânge nobiliar. Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu capul. Pe de altă parte, impresia pictorului era că prințul i se oferise de bunăvoie. Și i-ar fi fost atât de ușor să-l omoare! Dar se schimbase ceva... Dante Negro nu mai vedea în el doar omul înnobilat cu titlul de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
momentul să ne schimbăm. Dar ei sunt mulți. Și puternici. — E-adevărat, recunoscu targuí-ul. Și așa trebuie să fie. Doar un laș îl înfruntă pe cel despre care știe că e mai slab decât el, fiindcă victoria nu-l va înnobila. Și doar un prost luptă cu egalul său, pentru că în asemenea cazuri doar norocul hotărăște rezultatul bătăliei. Imohag-ul, adevăratul războinic al rasei mele, trebuie să se înfrunte întotdeauna cu cine știe că e mai puternic, pentru că, dacă îi surâde victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila sufletul uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar punctează tulburător. De asemenea, ea nu își focalizează pulsația pentru și spre țintele scop din fluxul efemerității sociale. Suferința autentică privește doar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Își amintește prin ce chinuri a trecut tatăl lor și ce Încrengătură de relații s-a pus În mișcare ca să facă rost de ingrediente pentru tort), se văd sfeșnicele de argint (de la bunicul lor care a fost preot), care atunci Înnobilau sufrageria. După o lună a venit următorul răspuns: Marie, Îmi pare rău, nu vreau să te fac să te simți prost, pari o fată ca lumea, te apreciez, dar eu aș fi vrut să corespondez cu cineva care are nevoie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clipească, convins că așa se obține mai binele. A-hăăă, cîte nume n-a avut ticăloșia de cînd e omul... Singurul animal de pe planetă care scoate omorul din planul sărac al justificărilor biologice și-l umple cu bogăția noilor lui instincte, Înnobilate de actul superior al gîndirii... Că-ți vine să spui că e un mutant, o creatură Împotriva naturii și a ordinii ei. Și, pentru că nu-și cunoaște firea Într-o proporție rezonabilă, moare, așa, un animal nefiresc, un... mutant. Se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unui analist, care poate dramatiza, poate utiliza tehnica focus grup, tehnica panel, tehnica grupului experimental. Modul lent de preluare al informațiilor și accesul limitat la cunoaștere arată că sportul trebuie să fie o disciplină socială ce echilibrează, stimulează, compensează și înnobilează ființa umană, o disciplină care are aspecte tehnice și igienice, dar care depinde de motivarea plăceri create publicului, în spectacolul sportiv. Spectacolul sportiv trebuie să fie bine organizat, să formeze modele de comportament, exercițiul fizic și sportul trebuie să reglementeze
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și arta, una dintre puținele înfăptuiri umane prin care se poate atenta la samavolnicia timpului. Spre exemplu, pentru, bătrânul înger-poet, poezia are inalienabila ei parte de sfințenie (Poezia e sora de taină a / îndumnezeirii...), ceea ce explică harul artistului de a înnobila, fie și temporar, realitatea, argumentat, într-un poem, cu evocarea lui Emil Loteanu care, filmând Șatra, la Cernăuți, a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e cel fericit / ocrotit de aduceri / aminte / cavaler al frunzei de ulm), însă, în spațul domestic, parte consistentă a acestuia, înnobilat prin prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
indiferent de epoca în care trăiește. Mai mult, se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că poeta susține, prin creațiile ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]