1,931 matches
-
Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... Citește mai mult Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... XIII. DAR DE ZIUA MAMEI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
muguru-n spin, timpul îi întîrzîiat Numai floarea-ngălbenit în cornul de pe sub hat. Și-a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua ce se topește Crudă și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n fînaț. Sparg cu sapa mușuroii și aprind iarba uscată Avînd grijă să sting focul, de-ncepe vîntul să bată. Se cațără-n două labe ieduța
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
așa este, răspunse ursul, nu ești în stare de nimic, însă pretenții ai cât zece, iar la critici și jigniri nu te întrece nimeni! Apoi, scârbit de comportamentul ei, îi întoarse spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
așa este, răspunse ursul, nu ești în stare de nimic, însă pretenții ai cât zece, iar la critici și jigniri nu te întrece nimeni! Apoi, scârbit de comportamentul ei, îi întoarse spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
și, împreună cu căpitanul Zefir, ne-am gândit să executăm ordinul după ce vă trece supărarea. - Și unde sunt acum străinii? îl fulgeră împăratul. - În coridorul încins din fața cuptorului. Ne-am gândit că... vă răzgândiți. Când norii ce-nconjurau tronul împărătesc se-nroșiră și limbile de foc începură să-l învăluie, Foc-Nestins strigă disperat: - Porunciți să-i arunc în cuptor, Majestate? Imediat execut ordinul! - Mai stai, zise Soare-Împărat, să mai aud și alte păreri! Cu prințesa ce-ați făcut? - Am încuiat-o în
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
fi doar o simplă anexită. Am fost la medicul de familie și mi-a prescris niște tablete. Sper să-mi treacă și totul să reintre în normal. - Prefer să se întâmple după plecarea ta de la mare. - Și eu... șopti ea înroșindu-se de jena gândului ne dus până la capăt. - Nu-ți este foame? - Ba da, dar cel mai mult mi-e foame de tine. - Iată-mă, îți stau la dispoziție cu cea mai mare plăcere și disponibilitate. Cum erau așezați pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
doar, o vede-o cât se chinuie și o veni să o ajute! Se simți atinsă pe mână și o trase instantaneu. Ridică ochii.....și ochii i se opriră pe fața celui mai înstărit băiat din sat. Băiatul morarului. Se înroși la față...purpură se făcu! -Ți-e cald? Te-ai aprins la față, zise acesta, și zâmbi șugubăț, făcându-i cu ochiul. Gherghina dădu drumul la sac, fără să vrea, și plecă privirea. - Nu trebuie să te rușinezi, n-ai de ce
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
localitate - lăcaș în care își cântă atâtea doruri sufletele doldora de frumos din această parte de Românie. Grupuri, grupuri, copiii îmbrăcați în minunatul strai popular, alături de părinți, dascăli și oameni ai locurilor mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici, în inima Ardealului istoric, în preajma sărbătorilor de iarnă. Pășesc cu emoție alături de grupul de copii și profesori
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
localitate - lăcaș în care își cântă atâtea doruri sufletele doldora de frumos din această parte de Românie. Grupuri, grupuri, copiii îmbrăcați în minunatul strai popular, alături de părinți, dascăli și oameni ai locurilor mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici, în inima Ardealului istoric, în preajma sărbătorilor de iarnă.Pășesc cu emoție alături de grupul de copii și profesori
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
memoria tatălui ei, Ioan Resteman, plecat el însuși în lumea umbrelor ... XVI. GEORGETA RESTEMAN - FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1), de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 867 din 16 mai 2013. ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Semeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Ea nu este specifică doar regnului animal. Analizăm doar forma sub care o interpretează omul. Iubirea o regăsim peste tot și în toate. În soarele ce răsare spre a măsura frumusețea apusului. În frunza ce crește spre a putea cade înroșită de fiorul melancoliei. În norul ce se adună spre a putea plânge cu picături de ploaie hrănindu-ne pământul . În apa ce curge de la izvor la vărsare înverzind malurile cu trecerea ei. În culoarea florilor ce știu că vor încânta
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
au uluit pe comisarul Grosu. Nu-i venea să creadă. Îl aștepta cu mare nerăbdare pe procuror, făcându-și planul expunerii situației. Își imagina că nu va fi ușor să-l convingă și parcă-i vedea fruntea asudată și obrajii înroșiți de înfocarea-i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului, când a intrat magistratul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta ce-i acoperea
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTOTDEAUNA Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroșesc când și-amintesc de clipele, puține când mă țineai în brațe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra și privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc doar ca să văd cum ți se umple chipul de o lumină nouă... Dintr-un
ÎNTOTDEAUNA de AURA POPA în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373091_a_374420]
-
gura unei sobe, Zâne bune se arată Într-o carte, printre slove. Din gutui apare lampa, (Fermecată de altfel) Un bostan trage trăsura, Spre un vis unde vrea el! Mere coapte-n scorțioșară Vor să plece iar pe-afară Să înroșească doi obraji, Când sosește un mic paj! Un butoi mai pântecos Stă de pază cam nervos, Vinul bun ar vrea să plece Chiar din cramă, că e rece! Nuci și prune brumării Dau de știre ca să știi, Că e Toamna
SEARĂ DE BASM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373099_a_374428]
-
pustie de nisip decorat pe-alocuri cu scoici și pietre rupte parcă din temelii de suflet... Mă plimb tăcută răcorindu-mi picioarele desculțe pe nisipul umed, când se sting lumini încet, încet și se ridică umbra nopții iar malurile se-nroșesc....să fie gândul meu? Din mare văd cum se ridic-alene, precum o minge-arzând în flăcări falnicul astru-al noii zile. Zâmbesc, gândesc frumos și-mi scald privirea-n depărtări... M-aplec timid spre tine și-ți șoptesc ușor: încă mai
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
sunt deosebite, iar frumusețea țării este de un exotism rar întâlnit. Există o expresie pe care o folosesc japonezii, vis-a-vis de această lună: „toamna e după colț”. Ei se referă la faptul că anumitor arbori deja începe să li se înroșească, parțial, frunzișul. Pe 1 august, în unele zone ale Japoniei, are loc ceremonialul Bon. Tradiția cere ca alimentele să fie ușoare, să se includă legume, fructe și proteine din fructe de mare. Obiceiul impune ca ele să fie servite în
TRADIŢII JAPONEZE:AUGUST- LUNA FRUNZEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372108_a_373437]
-
ea de fleșcăită! Fusese salvată de la pieire de niște țigani borâți, dar cu suflete de aur adevărat! * Revenită din leșin, Maia văzu că între corturi era o vatră, atelierul de lucru, unde trebăluiau trei oameni. Doi din ei băteau fiarele înroșite în foc, pe nicovale ce sunau ritmic. Un altul, cu ambele mâini, manevra două foale făcute din piei de capră, suflând printr-o țeavă în cărbuni, ca să fie mereu încinși. Nu departe, la un alt foc, pe o pirostrie mare
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
semn că se pot ridica: - Țâță de mâță! - Unchiule, nu e frumos să vorbești prostii! - Țâță de mâță nu e prostie, măi Florine, așa spun eu când totul e perfect în regulă! - Aha! Nimeni nu îi mai deranjă până când soarele, înroșit de oboseală, dădu semne de retragere. Unchiul Victor prinse să adune, tacticos, fiecare lucru întins pe mal, zâmbind mulțumit capturii care se zbătea în plasa aproape plină. Băieții se învârteau în jurul lui, lăudându-se în șoaptă cu realizările lor de
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
săptămâna la flăcăul drag. Ajunsă la horă, îl căuta cu privirea și ardea de nerăbdare să joace lângă el. Ei...dar nu era așa de simplu! Când ajungea în dreptul celui care i-a căzut cu tronc, o cuprindeau emoțiile, se înroșea, se fâstâcea. Își închipuia că peste ea plouă toate privirile. Că toți șoptesc: „uite la asta!” Atunci, ezita. Alte fete se prindeau în horă fără să ezite. Aoleu! Dacă se prinde alta lângă el?..Dar ce-o să zică lumea? Ei
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
E ultima ninsoare ce-o privesc În ghearele-ți roșite de-al meu sânge Se zbate inima și totuși ... te iubesc! Rămas-am cu privirea înspre cer Văd fulgii albi cum cad așa-n neștire Mi-e cald, zăpada se-nroșește Când colți flămânzi se satură din mine. Ai devorat tot ce-ai iubit cândva Te saturi din ființa dragă ție Cu colți de lup trăgând din carnea mea Blestemul ți-ai atras pe veșnicie. Căci n-ai știut cum inima
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
scări el o privea cu nesaț în pelișor culcată în patul regal nici aparatul de fotografiat nu surprindea emoția dintre ei iubirea rostogolită până în iarbă ochii lor negrii tăciunii cei mai arzători părul împreunat cel mai neastâmpărat în setea sărutului înroșit de zmeură și fragi uitaseră de tren erau doar gară pentru doi sipet al aceleiași dorinți deschide cutiuța în formă de inimă și mângâie adn-ul din firele de păr Referință Bibliografică: pas în doi / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN
PAS ÎN DOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376243_a_377572]
-
plâns necontrolat și se ghemui în brațele care se grăbiră să o cuprindă într-o îmbrățișare legănată. - Șșșșș, nu mai plânge! Oricât de grav ar fi motivul supărării tale, nu se face ca o fată atât de frumoasă să își înroșească ochii de față cu toată lumea de pe stradă. O trase pe banca liberă de lângă casa de bilete și o îndemnă să îi povestească ce o supărase, continuând să o mângâie pe spate, protector. Mădălina îi povesti despre gazdă și scornelile ei
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela a rămas înmărmurită. Un miraj, un spectacol celest deosebit, i se desfășura în fața ochilor. Nu mai văzuse așa ceva niciodată. Era ceva de nedescris! Soarele-nroșise cerul spre apus, de parcă un pictor neglijent își împrăștiase culorile purpurii... Privea, cu respirația tăiată, dorindu-și ca această imagine să nu dispară niciodată. O încercau sentimente amestecate, ceva între bucurie imensă și teamă. Da, teamă, deoarece își amintea că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]