1,882 matches
-
de adjectivul „lungi”, creează un spațiu în care teama de natură este continuă, un produs al nostru și o întărire a poetului tocmai pentru a se înțelege că eternitatea este continuarea unei alte vieți lipsită de sunetul „dogit” al anunțării înserării și a căderii nopții. Două stări de fapt privite cu atâta șovăială de omul profan, care nu înțelege sensul potrivit al celor două lungimi ale timpului apunerii soarelui și a domniei fără echivoc a lunii în noapte. Sinestezia „glas amar
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
aripi, țânțarii . Undeva, mai departe, sub cort se frig mititei la grătar . Se-aude sirena în port, iar sus, în turn se-aprinde un far . În curând, e părăsită și marea . Pe plajă liniștea rămâne deplină ; i-alungă pe toți înserarea . În camere, la ferestre-i lumină . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La mare, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
Am mai condus pe aici de vreo două ori cu mulți ani în urmă. Iacob mi-a scos pe imprimantă niște hărți luate de pe internet, ca să știm cum să ajungem în cartierul Henderson din sudul Vegas-ului. Sosim aici odată cu înserarea, la casa Valeriei, verișoară soției și a cumnatei care ne însoțea. Eram așteptați încă de ieri. Mi-e gândul acasă, în România. Acolo, se serbează în această zi Unirea Principatelor. Cânt în surdina melancolic „Hai să dăm mâna cu mâna
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
Acasa > Literatura > Carti > ELENA BUICĂ - LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului Viața, ca și ziua, aflându-se într-o continuă scurgere are nu numai răsărit și amiază, are și înserare și la poarta ei
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului Viața, ca și ziua, aflându-se într-o continuă scurgere are nu numai răsărit și amiază, are și înserare și la poarta ei ajungem toți, fiindcă ne așteaptă cu răbdare torcând alene firul timpului. Fiecare ne dorim să ajungem aici cât mai târziu și cu bucuria faptelor împlinite pe cât ne îngăduie omenescul dat. Odată ajunși, am dori să ne
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
pe cât ne îngăduie omenescul dat. Odată ajunși, am dori să ne întâmpine parfumul liliacului înflorit, sau, de ce nu, să fim noi înșine liliacul înflorit a doua oară, cu împliniri încă dătătoare de încredere în viață. M-am apropiat de poarta înserării purtând puterea anilor pe umeri și acum trebuie să mă grăbesc să dau cât mai mult din ce pot da, fiindcă simt tot mai acut cum timpul îmi cere vamă când mă las amăgită de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
puterea anilor pe umeri și acum trebuie să mă grăbesc să dau cât mai mult din ce pot da, fiindcă simt tot mai acut cum timpul îmi cere vamă când mă las amăgită de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra porții înserării, întorc privirile spre semenii mei rămași în urmă și îi învălui cu același zâmbet pe care optimismul mi l-a așezat pe față. Simțind că mă apropii de această poartă, am fost atrasă mai mult ca altădată de fiorul infinitului
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
să le înlesnească pătrunderea mai în adâncul înțelesului acestor scrieri, să observe mai multe detalii despre laboratorul acestei arte a alchimiei cuvântului și astfel să le ușureze comunicarea sufletească cu autorul. Asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, în acest volum întâmpin cititorii cu ramurile încărcate de parfum și frumuseți păstrate în suflet pentru ei și împreună, într-o comuniune de trăiri alese, să răsfoim paginile acestei cărți. Elena BUICĂ Toronto, Canada 1 august 2014 Referință Bibliografică: Elena
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
cu ramurile încărcate de parfum și frumuseți păstrate în suflet pentru ei și împreună, într-o comuniune de trăiri alese, să răsfoim paginile acestei cărți. Elena BUICĂ Toronto, Canada 1 august 2014 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul IV, 01 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub grindă Le urmăresc tăcută cum construiesc o casă Și mă cuprinde-ndată.. o liniște duioasă. Le prinde înserarea în cuib înghesuite Unde în nopți albastre au clipele tihnite Și gândul nu le zboară nicicând în viitor Căci în iubire astăzi e împlinirea lor. Și clipă după clipă se giugiuleau întruna Prin jocul lor sălbatic și-al penelor cu
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
cu aceste facile pseudovictorii? Pentru că sunt convinsă că în forul său interior, era perfect conștient de valoarea lor reală... Pentru un timp, amândouă rămăseseră parcă împovărate de greutatea tăcerii, ce se lăsase deodată în odaie. Prin ferestre se strecura înfrigurată înserarea, căutându-și culcuș prin unghere. Încordată, cu privirea rămăsă pierdută pe undeva printre filele trecutelor zile și cu umerii căzuți, Angela părea că nu mai respiră. Așa cum stătea, părea a fi doar un călător obosit, prăbușit la marginea unui drum
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
și litere seci. visarea e un viciu. gramatica este cenușăreasa ideilor fals înalte. de fapt, povestea, legenda, mitul sunt scurte articole într-un ziar al cancanului. bârfa începe zilnic. răsăritul bate apusul. amurgul zâmbește galeș și intră furtunos în noapte. înserarea își pierde literele, pe drumul dintre cina frugală și adormitul cu bărbia înfiptă în furculița stresului. cât de frumoasă este viața între două coli de hârtie, din care capul șarpelui își arcuiește vioi trupul iar coada stă între două degete
FARFURIE DE TABLĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342466_a_343795]
-
e poate stigmatul meu. Și cine știe, cum spui tu la capătul drumului poate rolurile noastre se vor inversa. - Lazăr și bogatul nemilostiv? Nu e cazul aici. - Dacă sachimbăm locurile poate că este. - Atunci căutarea continuă. Pentru amândoi, nu? - Desigur. Înserarea cobora în falduri învăluindu-le treptat contururile. Referință Bibliografică: Călugărul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
versuri de Goethe.Aerul rece din biserică,liniștea pătrunzătoare îmi întinseseră la maximum neliniștea.de pretutindeni,eram spionat de ochii sfinților din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibra dând viață sufletului.În vârful picioarelor
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
Iubirea zbuciumată,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe. M-am restras încet,și,coborând treptele balconului,am bâjbâit spre ieșirea din biserică.Tot drumul spre hotel m-au urmărit sunetele liedurilor.Luminile firmelor colorau asfaltul în diferite nuanțe.Înserarea era o metaforă a Vienei.Orașul acesta îmi intrase în suflet,precum o peșteră în inima muntelui. Mirosea a primăvară,iar tinerii de pe podul așternut peste Dunăre,își oglindeau în apă sărutul lor prelung.Mă grăbeam.Eram obosit de atâta
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
dintre ele ar fi ce v-a motivat să scrieți acest roman numit „Dincolo de stelele reci”? Horia MUNTENUȘ: Amintirile adolescenței și tinereții mele. Poate, mai cu seamă, una dintre ele, o întâmplare legată de întâlnirea mea cu un corb. În înserare, pășind pe poteca șerpuitoare a unui cimitir, când luna era răsărită dar soarele încă nu era apus, veneam de la o fată frumoasă, pășeam printre morminte, pe scurtătură, spre casă. Eram cu inima înflăcărată, rob al visurilor și al entuziasmului de
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
târgoveț și începea boema mahalalei. În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci de o parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării de juni cuprinși în îmbrățișări sfioase, spre deosebire de acum când ziua stau pe ele, să le tihnească sărăcia, bătrâni, iar noaptea întreagă tineri pe care-i caracterizează orice, numai sfiala nu! Fiecare dimineață din urma lor dezvelește în răsăritul soarelui urmele
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CA UN PLÂNS Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se înăsprește gerul în zăpadă, Un ceas alearegă orele în fum Și înserarea rece stă să cadă. Spre tine curg iar, gândurile-acum... Clipa de taină-a timpului plecat Rostogolește sângele în vine Neuitând lumina care-a fulgerat Privirea cu razele senine... E ca si cum aș trece prin tunel Și rătăcesc -dar- uit să iau
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]
-
se-așterne primul pod de gheață. Pe ce distanță oare l-am împărțit cândva în petice de sare? Împărăția ta cât dăinuia prin soare? Cât s-a topit din el pe valurile verii și cât e de oțel pe umbra înserării? Vezi ce frumos e cerul?! Tu știi cât de frumos în picuri, adevărul se pierde luminos de parc-un strop din tine s-ar fi lipit de sud și ar fi luat din mine culoarea din cuvânt? Dar vezi pe
FLORI DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341711_a_343040]
-
Tablou incomplect Din plictiseală, în stațiunea unde îmi repar șuruburile ruginite, desenez pe hârtia verde o pajiște alături de un munte ce-mi iese din planșe, conturez o căprioară păscând ,în urma ei locul rămas alb îl acopăr cu un lup. Când înserarea își prelungea urmele în culori acuarelele au rămas uscate pe masă, iar eu nu am putut să adorm că nu desenasem un munte între cele două animale. Într-un târziu când luna a așternut între cer și vis o punte
TABLOU INCOMPLECT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341721_a_343050]
-
important element este lumina ce transpare și transfigurează fiecare tablou în parte. Remarcabile sunt și peisajele inspirate de zonele rurale românești. De aici am ales o lucrare ce se distinge prin atmosferă și pe care pictorul a intitulat-o „Liniștea înserării”. Pe cerul „bântuit” de nori gravi transpuși în tonuri de albastru cu inflexiuni de alburi încălzite ușor prin nunațe de violet, ce ne descrie metamorfozarea luminii spe crepuscul, se distinge cald, natura unei veri spre final, unde verdele are o
TRIMITERI SPRE PICTURA SUBTILĂ TRANSPUSĂ CU MĂIESTRIE DE MIHAI COTOVANU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340579_a_341908]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Zorile și înserarea sunt schimbul de tură al părților zilei, după legea care înrâurește cursivitatea timpului, succedări de vizibilitate și de ritm vital, dar nu este în puterea tuturor și în oricare dintre stările sufletești să constate că timpul cântă! Da! Cântecul timpului
FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341069_a_342398]
-
nu trage oblonul sub cer, iar apele de jos îi oglindesc azurul tulburat și soarele liliachiu, plătește generos călătoria lui an de an prin timp, cu ofrande în buchete albe, cărămizii, viorii de crizanteme! Înflorirea de toamnă e ca o înserare a anului, când se-aprind lămpile astrale și-n saloane strălucitoare încep nunți cu miri frumoși și-mbătați de iubire, iar pianele și viorile cîntă melodiile iubirii, nostalgiei și armoniei, pe când soliști cu gură de floare cântă în pragul diafan
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
răsfață peste zâmbetul pribeag Ai spart luna-n patru colțuri să-mi faci de urât și drag Îmi mai ești când peste brațe îmi așterni ninsori și ploi Îți dau toamna peste iarnă, îmi dai vara inapoi? Și presari peste-nserare întrebări fără răspuns; Dă-mi un pic amurgu-n geană ca să-mi fie de ajuns Când n-oi fi din nou în preajmă-mi să-mi aduni melancolii Eu dau clipa înainte ca să știu când ai să vii... Să mă știi
TU, POETUL ŞI EU, VERSUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341253_a_342582]
-
artistului, în fața artei sale, transformată - indubitabil - în „secvențe” de nemurire. Casa timpului este, pentru autor, un dom al păpădiei, pe cât de efemer, pe atât de bine structurat din punct de vedere arhitectural: „în aerul ozonat al uzinei electrice/ într-o înserare a înserărilor/ auzeam cu trupul/ o idee legile/ ondulau câmpii și orașe/ cu o eclipsă aerul/ negru negru/ din domul păpădiei/ întunericul măsura orice întâmplare/ lângă bufnița albă”(Zid și neutrino. Poetul la New York, p. 22). „Improvizații pe cifraj armonic
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]