1,406 matches
-
muzica sincopată. Anii parcă-n pământ s-au scurs și de pe buza clepsidrei cu picior înalt un ultim strop lumina ademenitor a legănat gonflându-se absorbit de atracția gravitațională sau poate doar de gura mea dintr-o dată de apă vie-nsetată tocmai când nu mai am nici mărunțișul de care nicicând până acum nu îmi păsa. Și-n legănări parșive de pendul stropul sclipind m-aduce în transa în care ca prin ceață-aud cu patos vremurile străbătând un iiiii-ha-ha tânjit, prelung
ASINUS BURIDANI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379185_a_380514]
-
mănăstiri. Poporul român îi caută și îi ascultă pe preoții și călugării vrednici (care își dau și viața pentru oile din turma lor). Populația îi caută și îi urmează pe preoții care sunt doar cuiere de haine bisericești (praviliști, răspopiți, însetați de câștiguri materiale) și pe vrăjitoare, ghicitori, bioenergeticieni, eretici, yoghini, horoscopiști etc. Poporul român merge în fiecare dimineață de Duminică la biserică, la Sfânta Liturghie, timp în care populația se duce la piață, la supermarketuri, în weekenduri la schi, la
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
cânte mi-ai trimis-o pe-o rază de gând tu, fascinant Zburător cu plete de argint. m-ai ispitit să deschid fereastra visând să ridic privirea către cer implorând să-mi trimită iubirea pe vis de argint. Sufletu-mi însetat de un dor de iubire nebun emitea dorințe spre tine, pe fire de gând căutând în adâncuri de genuni infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Hișu -interpretare Din chinul durerii Elena Buldum Și munții și zarea între noi legături... Eterne poteci înnegrite pe guri, (Curcubeul ca fierea amar e pe limbă) Când crucea pe umeri cu tine se plimbă. Învinși de dureri îmi stingi răsuflarea... Însetați cu iluzii întinse ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină din tine a crescut Ai vrea să te vaiți între cer și pământ Ecoul îl stingi cu-o rafală de vânt, Sub clarul de
DIN CHINUL DURERII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362234_a_363563]
-
mistuitor al existenței. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,/ Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod, / A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă / Și-am devenit scânteie în fracuri de năvod.” Însetată de libertate, își caută refugiul în rugăciune căci acolo speranța sa poate îmbrăca haina siguranței. Vrea să-și izgonească temerile, dar în această rătăcire este prinsă în vâltoarea iubirii și simte cum devine prizoniera unor ape dezlănțuite. “ Prin soare arau
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
din dragoste de bani, de poziții sociale, de notorietate; știam să începem orice ideație de la bun-simț. Imediat după anul amintit, toate reperele au fost inversate, mass media a promovat intens și cu multă dăruire tot ce putea fi non-valoare și, însetați de cunoaștere, am absorbit tot acest material nociv. Valorile pe care le știam și nonvalorile inoculate cu atâta sârguință, au creat un amestec menit să ne bage dreapta judecată în ceața despre care vorbeam, și asta la extrem de scurt timp
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
Plânge sufletul în noapte Cât mai poate să îndure? Prins în chingile trăirii Pare tras prin roata lumii. Iscodit, trădat și singur, Neiubit... dar ce-i iubirea Când la capătul luminii Nu te-așteaptă veșnicia? Răstignit pe crucea vieții Și-nsetat de apă vie E purtat de efemerul Trup ce-și lasă-n lut zidirea. Își va aștepta verdictul Crunt sau dulce... cine-l știe? Pan’ atunci, la sânul lunii Plânge-n leagănul trufiei. Cerșetor de fericire Vrea spălat în bucurie
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mângâierea e un pârâiaș ce curge din izvor cosmic în fântâniță sufletească, nimic nu e în sine din omenescul material, ci totul din duh! Miliarde de astfel de pâraie brăzdează lumea. Cine le bea apa neterminabilă și curgătoare spre viață, însetează iar. Cel mai adesea, un singur izvor se varsă în mai multe fântânițe și rar, mai multe izvoare într-o singură fântâniță. Aceasta-i substanța și natura autenticului. Cândva, (vă amintiți?!), o voce ca un vuiet cânta vântului, încredințându-i
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
Iosafat), ci Vladimir era amnezic. El nu înțelege că Emanuel murise, trecuse podul spre Valea Iosafatului. Onofrei povestește despre un ofițer de roșiori, pe care l-a întâlnit pe Strada Domniței. El se întoarce acasă călare. Era un bărbat frumos, însetat de cultură. Existența lui este un adevărat ritual, desfășurâdu-se pe un plan metafizic. Totul a pornit, după cum afirmă el, de la Upanishade, când locotenentul și-a pus întrebarea în legătură cu propria existență. Tragedia lui este, așadar, de ordin spiritual. Sufletește el este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
circuit de etape" acest fruct nu-i aparține "poporului care l-a zămislit și l-a făcut să se coacă; dimpotrivă, el se transformă pentru acest popor într-o băutură amară... Să renunțe la această băutură nu poate căci este însetat la nesfârșit de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea sa, dar, totodată și zorii unui nou principiu",11 este totalitatea ce se cuprinde pe sine. Tehnica "propriului contemplator" este complexă la poetul nostru și menținută cu efectele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și tobele, își dă, abuziv, concertele și pe scenele tradițional-accesibile. Ascultăm, aproape de miezul nopții și nu pe un post de radio al vreunei familiuțe, ci pe cel național un dialog ce pare, la prima vedere, de un incitant interes: redactorului însetat de adevăr i se destăinuie un domn avocat așa sună legitimarea cu ștaif interbelic dar și plin burduf cu amintiri din comunism. Regim pe care, de altfel, nici nu-l numește așa. Nu-l numește nicicum. Lăsîndu-ne a crede că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Aceștia-s oare sclavii care gemeau pe ale Tainei străzi? Unde vi-s fiarele și cei care corvezile vi el împart? aceștia-s oare prizonierii? Unde vi-s lanțurile? unde va sînt lacrimile? de ce priviți în jur? 680 De sînteți însetați, există rîul: mergeți, spălați-vă pîrjolite mădularele, Ce-i bun din tot Ținutul este naintea voastră, căci Taină nu mai este". Apoi Toți Sclavii de pe fiece Pămînt din largul Univers Cîntă un Cîntec Nou, înecînd haosul în armoniile-i voioase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
era pe cale să îndeplinească același lucru cu mirele sau. Din acest conglomerat de improbabilități se desprinde un om în carne și oase: generalul român Aetius, personaj aproape shakespearian prin profunzime și complexitate. El este sardonic, calculat, lipsit de scrupule și însetat de putere; el este capabil de orice trădare atât față de curtea imperiala, pe care o disprețuiește, cât și față de Atilla, cu care, printr-o stranie tradiție, fusese crescut în postura de “frate de cruce” la curtea unchiului lui Atilla. Totuși
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Educatul trebuie să simtă că există o diferență din acest punct de vedere, să rămână „mai jos”, să râvnească să fie iubit, să lupte pentru câștigarea „grațiilor” profesorului. Iar formatorul trebuie să mărească mereu distanța, să creeze piedici, să-l Înseteze să continue un atare urcuș. A-i da unui discipol prea mult, a-i da „totul”, e același lucru cu a nu-i da nimic. De fapt, e mai rău! Și În cazul educației, dar și În iubirea dintre oameni
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
e ceva rău. O spune chiar Mântuitorul: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și Însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
doar prin atingerea Înălțimilor, prin posesia lucrurilor prețioase, ci prin acceptarea „josimilor” sau văilor vieții, prin mulțumirea cu lucrurile mici, puține, „nenorocite”. O spune Însuși Mântuitorul: „Fericiți cei săraci cu duhul”, „cei ce plâng”, „cei blânzi”, „cei ce flămânzesc și Însetează”, „cei milostivi”, „cei curați cu inima”, „făcătorii de pace”, „cei prigoniți pentru dreptate” și cei cărora li se vor zice „tot cuvântul rău” Împotriva lor (Matei, 5, 3-11). Cu alte cuvinte, cei ce Îndeobște sunt considerați că „pierd” În această
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe care puțini Îl dețin. „Dar iată că și eu am ajuns În preajma lui!”, vor „descoperi” cu mare satisfacție cei Însetați de veridicitate de ultimă oră. În al treilea rând, se mizează și pe pornirile egocentriste sau antropocentriste ale omului contemporan. Este clar că În fiecare se manifestă o mare dorință de a recepta „personalizat” ceea ce se propune dinafară. Adevărul nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
deși anunțat de mai multe ori înainte de război, va apărea doar postum (1998). Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se cea mai nobilă menire (Biserica versului, Poeților). Excesul
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
să reamintim cititorilor că totuși Franța nu a avut la ora aceea un Brummell al ei. În schimb, l-a dat pe Napoléon Bonaparte. Despre ce a putut Însemna ascensiunea micului ofițer din Corsica pentru orice tânăr (francez sau nu) Însetat de putere, clocotind de energie, s-au scris biblioteci Întregi. Opus cu totul lui Brummell, nu-i mai puțin adevărat că el demonstrează lumii Întregi că e un cuceritor fabulos și, În plus, un unicat absolut. Proiect de care nici un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor era atacat și apoi eliminat. Cu toate acestea, procesul de destr...mare difer... În cele dou... state. În Iugoslavia, regimul comunist, legat intrinsec, prin voința lui Țîțo, de existență Federației Iugoslave, s-a dezmembrat imediat ce cîțiva conduc...tori naționaliști Însetați de dominație l-au pus sub semnul Întreb...rîi. În Albania, procesul a Îmbr...cat o form... relativ clasic.... Deși contestația din vecinul Kosovo, f...tis... din 1981, nu a r...mas f...r... consecințe, aceasta nu a jucat un
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
directoare ale „memoriei rezistenței”. Una dintre cele mai clare, repetat... atît la Riga, cît și la Vilnius, este punerea pe picior de egalitate - din cauza atrocit...ților comise - a comunismului și nazismului. Ambele sisteme sînt descrise ca aparținînd aceleiași familii totalitare, Însetate În egal... m...sur... de cuceriri, Inc...lcînd f...r... scrupule toate drepturile națiunilor și comportîndu-se cu o s...lb...ticie egal... În materie de represiune. În ț...rile baltice, mesajul este foarte limpede: ocupațiile și execuțiile au fost de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
des amateurs : Să recunoaștem că, până în clipa de față, literatura noastră nu posedă decât prea puține traduceri de înalt nivel din literatura poetica universală. Un entuziasm, o pasiune arzătoare pentru traducere a existat cândva la noi, în duhul unor poeți însetați de largi orizonturi, în perioada de formare a limbii moderne, dinainte de Eminescu. Din motive lesne de înțeles, acel cuvant de început n-a putut să dea roade, care să rămână, graiul literar poetic fiind atunci însuși în faza tatonărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
să întărească, prin nefericitul lui experiment, „adevărul” impus de literatură că toate soțiile își înșeală soții, în timp ce aspirația lui secretă era aceea de a se sustrage destinului comun. Dispus să ridiculizeze cu orice prilej prejudecățile, cinicul personaj ascunde un ins însetat de puritate. Concluzia e întunecată: nu există excepție și nici salvare, omul e jucăria unor forțe oarbe, iar eșafodajul moral bine-rău, cinstit-necinstit, pur-impur se dovedește iluzie sau ipocrizie. Nebunia lui Ludwig e un protest, un refuz al acestor adevăruri, pe
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]