1,702 matches
-
din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu o bogată activitate literară ... XXX. FIEF, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012. Crucea de piatră Joc de genuflexiuni Iad cu pauze. Greier Zi însorită Zorele pe ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
totul altceva Și prin această sunt diferită de alte Ele/Ei. Iată deci că sunt la fel ca toate și prin mine însămi altfel decât celelalte. Deci, poate te intrebi cine totuși sunt? Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite, Adierea vântului primăvăratic, Splendoarea rătăcirilor, Visul tinereții zburdalnice, Culoarea răsăritului marin, Mireasma florii de măr abia înflorite, Gingășia surâsului sfios, Aroma cireșilor în floare, Hărnicia mâinilor neobosite, Melancolia muzicii, Căldura primului sărut. Sunt eu, Femeia, Cea care își primește sub
CINE SUNT? de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373251_a_374580]
-
asupră-mi o pasăre mare cu clonț de bazalt, Ochi rece de sticlă scrutând din veșnicul înalt, Dintotdeauna urmându-și neagra cale cerească, Pândindu-i pe cei ce nu știu și nu vor să se ferească. Până-ntr-o zi însorită,de mijloc de vară amară, Când nimic și nimeni nu se-așteaptă să moară, Când plaiul meu,pângărit de neagra-i aripă, Rămase străin și pustiu de măicuța-mi iubită. Apoi,mai coborâse odată,demult,demult, Acum știu ce urmărea
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]
-
IAR ... Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Un cântec melancolic de violoncel Sărută fruntea-nmiresmat-a serii ... Coardele-i săltărețe ca un brotăcel Mângâie, în amurg, obrazul primăverii. Primăvară, primăvară, însorită primăvară, Te-ai smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi! Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni
PRIMĂVARĂ IAR … de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376155_a_377484]
-
merităm încrederea acordată de Creator de a fi stăpânii ocrotitori și mângâietori așa cum ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire! Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
într-un anume fel. Am plecat de la mătușa la scurt timp după încheierea convorbirii telefonice, nervoasă și revoltată de lipsa lui de civilitate, sugerându-i că o plimbare prin Herăstrău ar fi potrivită după prânz, mai ales într-o zi însorită cum era aceea. Natura reprezentase întotdeauna aliatul meu de nădejde în clipe de restriște, iar atunci trăiam astfel de clipe. Încercam să-mi controlez reacțiile și cuvintele, pentru că nu doream ca Ovidiu să sesizeze ceva, cu privire la tulburarea mea, nefiind capabilă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
FĂRĂ TINE Nu vreau dimineți fără tine, Nu vreau nici nopți fără noi, Nu vreau nici zile, nici clipe, Nu vreau nici soare, nici ploi. Nu vreau nimic fără tine, Nici zâmbet, nici lacrimi ce dor, Nu vreau nici amiezi însorite, Fără tine nu vreau nici să mor. Nu vreau fără tine seninul, Fără tine nici dorul nu-l vreau, Nu vreau nici apusul ce curge, Doar pe tine și-atât eu te vreau. Fără tine culoarea e mută, Fără tine
NU VREAU NIMIC FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375667_a_376996]
-
muritorii ce încă profund visează.... III. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ”, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016. Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
A-ndrăznit și a gustat,i-a plăcut și a mâncat...... XVII. FRUNZELE TOAMNEI, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012. Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
fundalul potrivit tabloului cu Iele. Mă resemnez că-i efemeră a Lumii existență și mă tot bucur an de an de-a Toamnei chintesență. Citește mai mult Era o toamnă ca-n povești,cu frunze-ngălbenite,un vânt hoinar le-mprăștiape aleile-nsorite. Le arginta bruma în zoripunându-le-n valoare,și Soarele când răsăreasclipeau mărgăritare.Le auzeam foșnind discret,ușor înfiorate,și-n sarabandă s-avântaude Luna-ncurajate.Se repetau la nesfarsitmișcarile lasciveși-ntruchipau într-un covoro mie de motive.Albastrul cerului senin,împodobit cu stele,crea
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
pe urmă, să se ocupe de internarea și îngrijirea lui... Doar avea Alzhaimer... Începuse să-nțeleagă pentru ce Arthur plecase de-acasă... Să fi fost cam un an de când tata ne lăsase de izbeliște. Era într-o zi de septembrie însorit dezmințind venirea toamnei, când ne pomeniserăm cu el acasă, vesel, ca și când nimic nu se-ntâmplase. Stătuserăm la masă, apoi ne invitase la o plimbare duminicală în Cișmigiu. Îi făcuserăm jocul, mai mult mama. Eu, ușor ambalată de siguranța cu care
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
de a-și folosi argumentele cu iscusința unui neîntrecut maestru de scrimă. Nu se lăsa impresionată de amenințări,, avea personalitate și o vervă greu de egalat, fapt pentru care eu o admiram. E sfârșit de septembrie și zilele sunt încă însorite și călduroase. Azi am fost la catedrală și am dat o slujbă pentru pomenirea sufletului său. Apoi m-am oprit la florărie, în drum spre casă și am ales un frumos buchet de crizanteme. A doua zi de dimineață am
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
o clipă să privim înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este făcută de om și totuși istoria este prea puțin interesată de destinele individuale ale făuritorilor săi. ● Roată istoriei a alunecat
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
nu atât dorința de afirmare, de colectare de laude, aplauze sau chiar de recunoaștere, o îndeamnă pe autoare să scrie, ci doar nevoia de a desena pe cerul înstelat al nopților de vară, urme de aștri, de a adăuga poienelor însorite noi raze de lumină, de a se redescoperi în tumultul și viforul ce caracterizează cotidianul modernist. O stație tăcută, într-o gară uitată de lume, în care nimeni nu sosește și din care nimeni nu pleacă, niciodată. Poate doar dorințe
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
veni iarna tot așa pe jos ..răpusă. Mai tare îi este de-al ei falnic copac, Că toata vara în iubire Ea a căscat, Dar acum golaș, căci Ea la părăsit.. Ce soartă hâdă în Iubire s-a ivit..? ..mai însorită! Cine a întrebat o floare de ești frumoasă, Nimeni n-a mai primit cumva vreun răspuns, Da când ai apărut Tu s-a făcut arțăgoasă, Culoarea-i invidioasă în tern s-a transpus.. Se vede că azi și mâine vei
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
întrebat o floare de ești frumoasă, Nimeni n-a mai primit cumva vreun răspuns, Da când ai apărut Tu s-a făcut arțăgoasă, Culoarea-i invidioasă în tern s-a transpus.. Se vede că azi și mâine vei fi mai însorită, Cu toate că ivită mai senin și-n noapte Doar inima-mi rămase-n amin - umbrită Că din ochii tăi toată lumina-mi răzbate. Referință Bibliografică: Frunza / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță
ÎNGER NINS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378694_a_380023]
-
se află așezată o fată. De obicei, blondă. Nordicele îi asigură "pictorului" clientela de bază. Minute în șir, Brunhilda își oferă rotula, subsuoara, pîntecele crud stiletului negru al musculosului italian. Scena, de-o excitantă lascivitate de alcov, este, în forfota însorită a trotuarului, de o plasticitate rece, neutră, de scenă. Catedralele. Atît de multe, de o magnificență atît de frapantă! Te întrebi cum a fost posibilă o astfel de densitate pe un teritoriu atît de redus. Fiecare, în parte, "transferată" în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precară, diferența dintre cele două paliere, al artei superioare (care determină canonul mondial) și al celei de consum, e tacit acceptată. Un episod pitoresc, deja pomenit, trăit recent în spațiu francez, îmi vine în apărarea tezei. Talciocul vizitat într-o însorită zi de mai, în Tours, oraș mare, foarte civilizat, reflecta chiar într-un grad doi ce au/ ce au avut în case tourinezii. Obiectele scoase la vînzare, deși compuseseră cîndva un mediu distins, erau acum de un mai mult decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ușa vasului alb. Nuntă cu acordeon (aceeași de anul trecut?!). Dialog (instructiv, evident; adn. 2004) cu activistul u.t.c., și el cazat la Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou Porto Franco. Păcat! Noaptea somn adînc. Dimineață argintie, însorită, cu vînt. Sirenele vaselor, tube de filarmonică. Plaja: vînt puternic. Alerg pe nisipul jilav, conștientizînd armonia mușchilor. Pescărușul mort. Sosirea taberei de copii. Cîinele flocos și femeia grasă alergînd pe nisip. Apa mării rece, nu insuportabilă. Întoarcere printre casele străvechi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastre, cocostârci și rândunele Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele...” (Vasile Alecsandri, Sfârșit de toamnă) Iarna lasă în urma ei vânt și ger, acoperă totul sub nămeții de zăpadă, viețuitoarele stau la adăpost, iar în zilele însorite copiii se bucură din plin pe ulițele satului cu jocurile lor, sub privirea oamenilor din jur care își văd liniștiți de gospodării. Poeziile propuse pentru învățare sunt: Joc de chiciuri de Tudor Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea momente cînd putea trăi "întunericul absolut"181 în loc de spațiul însorit, el fiind un om solar, adică străbătut lăuntric de forță soarelui. O astfel de putere de conștientizare a întunericului spiritual se pare că avea și Blake. El intuiește că dramă căderii se află în spirit, în cunoașterea substanței ființiale infinite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum omul poartă-un miel, Si am iubit-o, tot sufletul i-am dat și toată-a mea plăcere, 95 Ascuns-o-am în dulci grădini și-n tainice sălașuri ale verii, Teșind hătișuri de-ncîntare de-a lungul raiului cel însorit, Întortocheate labirinturi. Mi-a născut fii și fiice, Si ei departe-au dus-o și-au ascuns-o să n-o mai pot vedea. Împresuratu-m-au cu muri de fier și de arama. O Miel 100 Al Domnului învesmîntat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
murmura în florile mărunte că albină, După voința pentru-a se întinde peste ceruri și a pași din stea în stea, Sau pe Pămînt stînd în picioare drepți, ori pe năvalnicele valuri 300 Furtunile din fața lor mînîndu-le, sau desfătîndu-se în însorite raze, În timp ce Zeii Elementelor în jurul capetelor lor păstrat-au armonie. Și Los grăi: "Iată, palidul Crin și trandafiru-mpurpurîndu-se cumplit Te ceartă, si radioasele grădini sînt tulburate de splendoarea-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]