1,110 matches
-
cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea "sângelui cald", "a plăcerii", "a urii" sau "a mâniei oarbe". Ni se pare tare departe momentul când Lică îi spunea lui Ghiță cel înspăimântat: Înțelegi tu acum că acela care ține cu mine nu are să se teamă de nimic, iară acela care vrea să mă doboare trebuie să stea mereu cuprins de îngrijare, pentru că, de ar fi mai nevinovat decât copilul de trei zile
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu totul lipsite de importanță în raport cu menținerea aceleiași structurări a formelor. Fie că e vorba de Marele Sanhedrin al evreimii universale, fie că e vorba de Compania lui Isus sau de lojele masonice, mitologia complotului are în centrul ei imaginea înspăimîntată și înspăimîntătoare a Organizației. Însușirea ei de căpetenie este secretul. Toți cei care, sub o formă sau alta, pretind a-i dezvălui activitatea sau a-i denunța actele criminale stăruie asupra greutăților cu care s-au confruntat, adesea și asupra
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul un monstru-atât de groaznic! Umpluse de miasme văzduhu-nveninat, Iar valul ce-l purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anumită trecătoare periculoasă între Oxford și Gloucester, numită Baizalis, unde obișnuiau să se ascundă tâlharii; când a ajuns la capătul văii, tâlharii l-au înconjurat din ambele părți ale drumului și au început să strige: „Omorâți-l, omorâți-l!” Foarte înspăimântat, fratele Walter s-a apărat spunând că era un frate minor. Dar ei i-au răspuns: „Minți, fiindcă ești încălțat”. Fratele, gândindu-se că este fără sandale, ca de obicei, le-a spus: „Dar nu vedeți că merg desculț?” Și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avatar al stalinismului decadent lasă loc presupunerii că, în replică la începuturile de coagulare a opoziției, echipa Iliescu a fost adusă să conceadă poziții importante în noile structuri de putere celor mai reacționare forțe moștenite din epoca Ceaușescu. Domesticite și înspăimântate o vreme de revoluție, aceste forțe profită acum de panica noilor guvernanți în fața opoziției democratice pentru a-și negocia concursul în noul context de la sfârșitul lui ianuarie 1990. Singura probă vizibilă a acestei alianțe este incitarea maselor de muncitori industriali
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
târziu acasă, nu s-a îngrijorat și i-a spus: - Îi la țigani, vine el acuși, e doar la o azvârlitură de băț. Dar timpul trecea, iar pe la două noaptea, tata a venit pe toloacă, dar șatra plecase cu tot cu mine. Înspăimântat, a fugit repede pe Socola, unde a dat de un sergent de stradă. Ia povestit ce s-a întâmplat cu mine și omul legii a chemat prin țignal alți colegi. În fine, tata a ajuns la secția de poliție, a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în lemnul porții, fără să-l biruie. Urletul de afară nu contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Voi pleca singur fiți liniștiți, chiar mâine se vor îmblânzi ca leii. Nelegiuiții nu vor intra aici cu gânduri intrigante. Iată îți las sceptrul de pontif și coroana sacră de hierofant. -Ce ai de gând să faci, întreabă bătrânul preot înspăimântat. -Mâine domnia sângeroaselor bacante va înceta. Zeii cerești vor triumfa și vor învinge, și bine știți, voi ce tremurați în robele hierofante. Bătrâne te-ai îndoit de mine, conflictul se va stinge. Plec să mă întâlnrsc cu zeii din cerul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
invincibile la gloanțe, paznicul devia gloanțele care veneau asupra sa. Andrei strigă un avertisment: -Aruncați armele. Ridicați-i. Cei douăzeci de profanatori au fost ridicați sus, deasupra cimitirului de forțe nevăzute. Erau la peste cincizeci de metri înălțime și urlau înspăimântați. Andrei comandă: -Lăsați-i. Mafioții profanatori cădeau ca bolovanii zdrobindu-se de pământ. Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adânci sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspăimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte încet. Era plin de moți, cu muierile și fetele lor, urcau și coborau neîncetat. Ai fi zis că e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu m-a trezit cutremurul? Ce cutremur? Cutremurul de pământ... Nu mă trezise nimic. Putea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe ea ca și când i-ar fi fost frig și îmi întoarse spatele cu mișcări frenetice. "Ia-mă în brațe", strigă. Și o luai în brațe și într-adevăr un frig interior o zgâlțâi în clipa aceea... Ne-am trezit parcă înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea în ochii ei mari și frumoși, care sticleau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
locuitorilor din așezările afectate în regiuni mai izolate, ceea ce le-a adus, până în cele din urmă, salvarea. Au avut loc, de asemenea, procesiuni cu moaște și relicve de sfinți tămăduitori în bisericile din orașele contaminate. Locuitorii au fost atât de înspăimîntați și impresionați încît n-au pregetat să consemneze tragicul eveniment. Astfel, un oarecare logofăt Anghel Tufă, scria următoarele pe filele unui manuscris: "1831, au urmat boala holera morbos, care au urmat în toată lumea, și au murit aproape de o a zăcea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu auzea decât gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi influențat de atmosferă nu-mi mai părăseam casa - ne-a spus, într-o zi, înspăimîntat de ce văzuse: "Plouă cu morți! Oamenii cad pe străzi ca muștele!" Curând, cumnatul meu Gheorghe [Cantacuzino], un bărbat tânăr, plin de vigoare, a murit în câteva ore, atins de boală. După această lovitură cruntă, am părăsit în grabă orașul și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai amănunțită o găsim în numărul din 24 august/5 septembrie al ziarului, la rubrica Știri din lăuntru, de unde aflăm următoarele: Îndată ce guvernul a luat cunoștință de apariția holerei la Slatina, doctorul Estiotu s-a deplasat acolo. A găsit locuitorii înspăimîntați, bogătașii și-au părăsit casele, ba chiar și funcționarii publici, iar bolnavii părăsiți se găseau lipsiți de orișice ajutor; nimeni nu se apropia de ei, situație care agrava starea lor, nefăcând decât să le crească desperarea, și prin urmare ravagiile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Glück aducea la cunoștință publicului că "Măria Sa Domnitorul a adresat mulțumiri către acele persoane care, la timpul epidemiei holerei la Galați, împinse de sentimente filantropice, au format un comitet, au adus săracilor atacați de această boală ajutoare și au insuflat înspăimîntaților curaj, condițiunea de căpetenie pentru reușita în combaterea acestei boale". Directorul Serviciului Sanitar își exprima speranța că molima nu va afecta Bucureștii, întrucît îmbolnăvirile apărute atunci în două culori ale Capitalei păreau a fi avut "un caracter sporadic". Dar, conchidea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la acel ceas pe fluviul sălbatic părea pe veci pierdută. Când pluta se izbi de un nou debarcader, ai fi putut crede că ajunsese, cu toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în portugheză mașina care pornea mai departe la drum. - Ei spus șaizeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un tropăit de pași. În față vedea căscându-se nenumărate guri. Nu înțelegea ce-i strigă, dar i se părea că mai auzise cuvântul portughez pe care îl rosteau fără încetare. Deodată îi ieși înainte Socrate, care rostogolea niște ochi înspăimântați, vorbind fără șir și arătându-i biserica rămasă în urmă. "La biserică, la biserică", ăsta era cuvântul pe care-l striga Socrate și mulțimea. D'Arrast nu se întoarse însă din drum. Socrate i se feri atunci din cale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu-adevărat Cupidonul, așa cum îl presimțise Cosimo. Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure ! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... Cupidon, înfricoșat de un iepure !... Armonia, perfecta liniște la care ajunsese pânza îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cărți, anexe și broșuri! O întreagă istorie de reuniuni, însă faptic se puteau cita câteva idei afișate pe lozincile din orice sală de spectacol! Laur ar fi trebuit să se pună cu burta pe carte. Când Rebegilă îi văzu fața înspăimântată, îl bufni râsul! - Fii fără grijă! Dacă îți intră ceva în cap e bine! Măcar statutul să îl studiezi bine! Statutul... o cărticică mică, de fapt un extras pe care ar fi trebuit să-l știe, era asemănător cu cel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de radioasă când a apărut lângă ea de parcă ar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost zadarnic, să fugă nu se putea, să se opună din răsputeri realiza că n-ar fi făcut nimic, ar fi încasat numai lovituri înfiorătoare și cine știe, poate ar fi omorât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum se chinuie să-și scoată picioarele din ștrampi însă știa din mișcările ei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi nu reușește să pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea e însoțită de un "ding!" de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]