948 matches
-
Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător prin vieți de univers Și-n suflet iubirea unei liniști necuprinse. PĂMÂNTUL RĂSTIGNIT PE OAZE Iubitule, să mă arunci în mare, Cu sufletu-mi de aer și chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor în sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am iubit ca pe un înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație ca un decor de studio. Păsările marine se agită în jurul meu. Dincolo de ele se ghicesc încă puncte înstelate. Privind cerul descopăr că fiecare strălucire a sa e o rană care curge în trupul meu întunecat împrăștiind suferința în jur ca o baltă caustică. Mă întreb cum or putea pescărușii ăștia să zboare cînd e întuneric? Și-mi pare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă nu și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau de lucru prin altare. Mugeau stins, Întinzându-și gâturile lungi printre vitraliile sparte, scurgându-și tristețea ochilor pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce veneau din Marea Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință, Încât păreau că vin nu dintr-un tărâm populat de oameni, ci de stafii. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ȘADĂ PE SCAUNUL MULTIFUNCȚIONAL DE LA PANOUL DE COMANDĂ PENTRU CĂ RELAXAREA ERA SINGURA LUI METODĂ DE ÎMPOTRIVIRE; ȘI DE ACUM ÎNCOLO AVEA INTENȚIA SĂ SE ÎMPOTRIVEASCĂ. ÎN TIMP CE AȘTEPTA, SE UITĂ ALENE LA TELEECRANELE STRĂLUCITOARE. TREI DINTRE PLĂCILE VIDEO ARĂTAU UN SPAȚIU ÎNSTELAT, DAR ÎN CEA RETROVIZOARE ERA IMAGINEA UNEI NAVE. CIUDAT, I SE PĂRU. BARCA LUI DE SALVARE NU MAI PUTEA FI ÎN INTERIORUL MAȘINII STRĂINE, SE GÎNDI ÎNCRUNTÎNDU-SE UȘOR LA ACEASTA ȘI APOI OBSERVĂ ALTCEVA. NU ERA DECÎT O SINGURĂ NAVĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o mare milă pentru el dar în același timp și o anumită simpatie. În cele din urmă ieși din salon cu ochii plini de lacrimi sub privirea lui glacială. Ceața se risipi încă înainte de plecarea ei din spital, pe cerul înstelat strălucea luna. Teama care o însoțise toată după-amiaza se risipi complet. Acum și-o putea explica. Conducea liniștită pe șoseaua aproape liberă spre casă, în fața ochilor i-apărea mereu chipul palid al tânărului, care i se întipări în minte. „E
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
care se împrietenise Gaston a apărut ca din pământ și a pornit șchiopătând în spatele lui. — Pur și simplu nu-nțeleg, bâigui Tomoe, așezându-se în prag. Pur și simplu nu-nțeleg. Stelele străluceau: unele puternic, altele slab. Privind cerul argintiu, înstelat, Gaston simțea că prinde aripi și că e chemat spre ele. Încă din copilărie i-a plăcut să privească stelele. În drum spre Japonia și-a petrecut cea mai mare parte a nopților pe punte privind la stele. Avusese parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu... Takamori s-a ridicat, s-a întins și a ieșit în grădină, tropăind cu saboții lui. Privind la cerul înstelat, a văzut o stea căzătoare brăzdându-l. Și-a întors privirile de parcă era un semn de rău augur. A sunat telefonul. Tomoe s-a ridicat să răspundă. Era ceva ciudat în glasul ei. — Ginza?... Bine. A pus receptorul în furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătea inima să-mi spargă pieptul. Dar nu era nimic. Mă înșelasem. Apa era cutremurată doar de lumina lunii. Devenise aproape muzică. O muzică lascivă, care trecea uneori într-un dans. M-am întins pe nisip cu ochii la cerul înstelat și ascultam. Uneori se auzea un țipăt de pasăre, apoi foșnetul mării relua melodia aceea lascivă care mă făcea să mă simt fericit. Aproape ațipisem, când marea a început să aibă valuri. Sunau adânc și, ascultîndu-le, am uitat cu timpul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Va lua cu el de dimineață o sticluță mică de vin și când i se face sete, doar atunci va bea câte o picătură. Și el umbla după o fată, cu păr negru ca smoala și ochi negri ca noaptea înstelată, dar îi va spune să stea acasă și să doarmă liniștită până când o va căuta el. Nu vroia să-i fie distrasă atenția deloc. Și așa a și făcut. A pregătit cele trebuincioase, și-a salutat mama, frații și taica
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
peștișorii pe malul mării, delfinii în apropiere și așa ascultau toți, cu interes, povestirile lor. Urmaseră alte zile însorite, pe care le petrecură cu vânatul, pregătitul mâncării în ciaun afară pe foc, plimbări lungi și observarea animalelor, plantelor. În nopțile înstelate stăteau pe nisipul cald, șușotind vorbe dulci, sub lumina lunii pline, cu picioarele în apă clipocind. Fiind două ființe curioase și dormice să cunoască universul, hotărâră împreună să facă descrieri cât mai ample despre animalele din jur, chiar și despre
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Și Afrodita cea În șolduri lată, Și Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe care strămoșii lor le buchiseau deja În secolul al XII-lea sau, mai curând, să-i trimită În clasa mea, unde vor dobândi o Învățătură echivalentă aceleia a micilor americani, dar În umbra unei cruci și a unui steag Înstelat? Elevii mei vor fi cei mai buni, cei mai destoinici, cei mai folositori țării lor, dar cum să-i Împiedici pe ceilalți să se uite la ei ca la niște renegați? Din prima săptămână a șederii mele, mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai Înțelept și mai prudent dintre muritori. Mai bine să uităm aceste detalii. Îmi imaginez cum ar arăta un tribunal al martirilor care și-ar judeca judecătorii. Inchiziția În boxa acuzaților Într-o sală al cărei tavan reprezintă un cer Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul ar avea totuși mai puțină importanță. Ceea ce mă preocupă acceptînd acest joc grav al fanteziei, Într-o noapte plină ea Însăși de senzații contradictorii, este dilema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand mă apropii de scadență... Se oprise, rușinat de excesul retoric. Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă să răsune în văzduhul viitor numele nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]