891 matches
-
trec pe aici, spuse ea. Nu-ți aduc eu cine știe ce golăneț, că sânt femeie în toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi pusese cununiile. Și de câți alții care n-o mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii se trăseseră într-o parte, gesticulând cu însuflețire. De îndată ce binefăcătorul meu se îndepărtă, veniră să-mi dea de știre pe un ton solemn că se hotărâseră să plece încă de a doua zi spre capitală. Deși erau toți musulmani, nu ignorau faptul că ciuma nu avea să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care nimeni nu o turbura, ale afacerilor curente, ale muncii asigurate și până și ale odihnei asigurate - timpurile acestea s-au dus..." Admirabilă pagină de filosofie a istoriei și de etică virilă. Niciodată Salazar n-a vorbit cu mai multă însuflețire ca în această cuvântare adresată tineretului. Se ghicește emoția educatorului hotărât să nu ascundă niciodată nimic tinerilor pe care-i pregătește pentru viață, vorbindu-le deschis despre lupta grea de răscumpărare pe care le-a sortit-o destinul în această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît lumea ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca în treacăt, ca și cum n-ar fi fost cu intenție, Îmi imaginez că o să vă intereseze să citiți ziarele de mâine, Le citesc în fiecare zi, domnule ministru, Vă felicit, sunteți un om informat, chiar și așa, vă recomand cu însuflețire să le citiți neapărat pe astea de mâine, o să vă placă, Așa o să fac, domnule ministru, Și fiți atent la telejurnal, să nu-l pierdeți pentru nimic în lume, Nu avem televizor la providențial, s.a., domnule ministru, Păcat, totuși cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
importanței și semnificației locației, ceea ce, pe de altă parte, n-ar fi un fapt atât de grav, se muta providențial, s.a. în alt loc și situația se rezolva. Această concluzie nouă și negativă aruncă din nou umbre de furtună peste însuflețirea comisarului, dar concluzia următoare, chiar dacă nu liniștitoare în toate aspectele sale, folosi, cel puțin, la rezolvarea gravei probleme a locuinței sau, cu alte cuvinte, chestiunea de a ști unde avea să doarmă în noaptea asta. Situația se explică în puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi stătea pe creștet și era atât de caraghios că toți am râs de el, și uite cum se alege omul cu râsete în loc de cadou. A, da, și mamei i-am luat Poesii de Veronica Micle, mi-a mulțumit cu însuflețire, ziceai că e tocmai ce-și dorea, dar conu Costache mi-a spus mai apoi că știe el că nu-i plac, deși chiar nu văd din ce motiv. Cât despre mine, mi-au dăruit un frumos manșon de blană
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întradevăr, de ce sînt unde sînt și de ce nu sînt cine sînt, de ce sînt cine sînt de fapt, de ce sînt lucrurile așa cum sînt, de ce, întrebarea fără răspuns, de ce, mereu, întotdeauna, de ce?... Iaca de-aia. Asta o știam deja... * Lumină, senin, primăvară, însuflețire, fericire... Le simți? Eu aș vrea să le împart cu tine. Mă crezi sau nu, chiar aș prefera să simți și tu așa în același timp... Vezi acel soare, acel orizont? Chiar le percepi într-adevăr, sau doar ai impresia
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
eu aș vrea să le împart cu tine. Vezi dealurile alea din depărtare? Acolo aș vrea să fiu cu tine alături, doar ca să fim acolo, ca să ajungem undeva împreună, să descoperim ceva nou instantaneu, să ne bucurăm de peisajele anotimpului însuflețirii... doar și numai și neapărat și la întîmplare și anume și cu tot dinadinsul așa bine, așa... ca să fim mai mult... vezi clipele acelea care ar părea nesfîrșite? Eu aș vrea să le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
anume pentru el. Află, cu această ocazie, că distanța nu are importanță și îndoiala se destramă în fața iubirii, că lumi paralele pot exista foarte aproape și chiar întregul univers poate să devină într-o clipă nou și strălucitor, plin de însuflețire și viață... de ce? Păi așa bine, pentru că iubirea există... ea vrea să fie amîndoi și vrea ca iubirea să existe... și așa e. Dar cine e ea? A văzut-o într-un moment în care drumul lui se încurcase într-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ea? A văzut-o într-un moment în care drumul lui se încurcase într-o nedumerire incertă, s-a oprit lîngă ecranul transparent și atunci a văzut-o și a știut că a găsit certitudinea... energia ei i-a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sticlă este ea, păstrătoarea încrederii, mesagera speranței și aducătoarea primăverii, adevărată și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii care există foarte aproape, acea primăvară cu senin și luminozitate ardentă, înălțătoare a speranței... asta e de ajuns acum, înțelege că sufletul e liber să ajungă dincolo de obstacole, distanțe sau aparențe... despre ce e vorba? despre lumină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de a exista, de a fi, așa cum este deja și simte că este mai mult cu fiecare moment... în astfel de zile parcă se anunță o schimbare esențială în tot ceea ce e în univers... și această schimbare înseamnă o nouă însuflețire, un fior existențial... Ce înseamnă să-ți fie dor de cineva atît de mult încît să simți că întreaga ta ființă, cu tot sufletul, cu fiecare fribră, celulă, particolă, cu tot ce înseamnă intensitate, cu tot ceea ce ești, își dorește
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se extinde imediat și aduce vara între aici și acolo, între cer și mare, între soare și lună, între culori și nuanțe, între vegetație și pămînt, spații nesfîrșite și apropierea distanțelor, între sentimente și adevăr... dacă este corespondență, este și însuflețire molipsitoare: atunci și entuziasmul are șanse să se identifice cu soarele, lumina să se intensifice, iubirea să se transmită și înțelegerea să existe... așa ar fi frumos, așa ar corespunde mai bine toate atuurile verii din întregul univers, nu?... adică
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele vechea expresie argotică. Apoi, Întorcîndu-și spre Rowe fața radioasă, urmă: — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu face nimic, pînă la urmă o să fie, zise tînărul. Așa se Întîmplă totdeauna. Mă crede un romantic, incorigibil, pentru că m-a scos din multe Încurcături. M-a scos și din Austria, rosti el cu gravitate, apoi urmă, cu o Însuflețire pe care nimic n-o putea umbri: Dar asta e o altă poveste. Să Începem deci cu doamna Bellairs. Aveți cumva vreo bănuială despre ce poate fi vorba? Ia s-o punem pe roate pe apriga noastră voluntară din biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cine? Trecutul venea Înapoi spre el, ca și cum nici o stavilă nu i-ar mai fi stat În cale acum, cînd nu mai exista nici un motiv de spaimă. Fratele Annei Îl ajutase, da! Rowe revăzu În gînd fața lui tinerească, plină de Însuflețire, și simți parcă În Încheieturile degetelor lovitura pe care i-o dăduse atunci. Nu, nu-l va trăda! — Nu-mi amintesc cine, spuse el. — Afacerea asta nu ne privește, Beavis, oftă omulețul. Am face mai bine să-l ducem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Aspect și despre paradoxul EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
capăt nu-l reprezenta desființarea totală a exploatării mașinii de către om, ci chiar desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei forme de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule multicolore, ca la o serbare populară. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine de însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dreptate și Începură să studieze chipul mortului cu privirile lor Întunecate, fascinate, pierdute. Acum se formaseră pretutindeni mici grupuri de oameni care se apucaseră să vorbească, să comenteze, să dezbată, să analizeze sau chiar să zîmbească sau să rîdă cu Însuflețire și seriozitate. Un bărbat Împărtășea din experiența sa unui grup adunat În jurul său, povestind iar și iar, repetînd neobosit, istoria a ceea ce văzuse, simțise, gîndise și făcuse cînd văzuse prima oară mortul: — Categoric! Categoric! striga el. Asta vă și spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]