1,269 matches
-
între oameni bună învoire!” E noaptea Sfântă! Autoarea Nașterea Domnului De la Nazaret la Betleem -Seara I-a E iarnă. Fulgi albi de zăpadă, ca niște steluțe scântâietoare, coboară din cer, rotindu-se în aer, într-un dans ușor care se întețește din ce în ce mai mult. Poate îngerașii, cu forfecelele lor de argint, decupează din foițe de gheață steluțe, spre a vesti lumii că, în curând, sosește Marea Sărbătoare a creștinătății, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, și a ne aminti că la Sfânta Sa
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Irod cel rău, nu vrem să-l visăm!” Bunica îi binecuvântă și-i îmbrățișă cu drag, urându-le „noapte bună”! Noapte bună vă urez și eu, dragi copii! Fuga în Egipt. Uciderea Pruncilor -Seara a IV-a Ninsoarea s-a întețit, gătind întreaga natură în veșminte albe, pentru întâmpinarea Pruncului Iisus, care vine să ne aducă pace, liniște, mântuire. Clinchetele vesele ale clopoțeilor, de la căluții ce duc în zbor săniile ușoare, parcă și ele vestesc Marea și Sfânta Sărbătoare a creștinătății
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de ocazie, împreună cu alte femei din sat, care erau asemenea ei, văduve de război, și au coborât la locul numit Gura Văii. De aici, urmau să parcurgă pe jos circa 3 km până în sat. Vântul răscolea zăpada și ninsoarea se întețise. Când a coborât din camion, a observat că nojițele de la o opincă i s-au dezlegat. S-a aplecat să și le lege, șoferul a dat puțin mașina înapoi, a lovit-o la cap, și ea a căzut moartă pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și s-a apucat să-l ajute pe Cotman, care lucra cu mare îndemânare. După o vreme aproape au terminat treaba... Măriuță, mai adă niște lemne și întețește focul cela din sobă. Ea a plecat ca o lunatecă să îndeplinească porunca lui Cotman. Când s-a întors, orice făcea prin cămăruță, nu scăpa prilejul de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
IX-a Perlele vii Cerul se întunecase, Noaptea se încrâncenase; Din cer încep a cădea... Câte una, câte una, a se aduna! Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind acești fiori. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Viața... Viața e cuvântul care ... Exprimă o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii apărătorul văduvei și al orfanului. Fiindcă văd că ploaia se întețește și mai putem sta de vorbă, voi îndrăzni să vă mărturisesc o nouă descoperire pe care, tot scormonind în amintire, am făcut-o la puțină vreme după aceea. Să ne așezăm pe banca asta, la adăpost. Sunt secole de când fumătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sacru, dacă era cumva amestecată și Justiția in daravera aceea. Numai că ceilalți Îi barau deja drumul, iar afacerea amenința să ia o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scos nici un cuvânt. El s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit sub ploaia care se Întețea, părea și el ostenit. Poate că ticăloșii obosesc și ei ca oamenii cumsecade, m-am gândit o clipă. La urma urmei, nimeni nu-și alege destinul. Spune-i căpitanului, zise italianul, că Gualterio Malatesta nu-și uită datoriile neplătite. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în acest context, "primarul care este" poate fi un argument "hard" în lupta disperată pentru a se menține la șefia partidului. Așa arată oceanul de foame și disperare pe care Vanghelie navighează cu toate pânzele sus. Iar vântul s-a întețit al naibii! P. S. După ce-am încheiat acest articol, am mers la facultate să-mi țin cursurile. Am pășit în amfiteatru, am perorat despre mitologia Sudului american, am citat pasaje grele de sensuri, am invocat autori și curente literare. Mintea
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
o vîrstă cu cele două bunici ale ei, dacă nu și mai vîrstnică. Vorbea laconic: "Pe ăsta l-au mai dat și anul trecut", "Fă, te rog, sonorul mai mic, te asurzește". Sau: "Aveți înghețată în frigider". Cînd intriga se întețea, Netta comenta: - Precis, casierul e asasinul. Sau: Pînă la sfîrșit o să se întoarcă tot la ea. Sau: Ce stupiditate! Cum poate ea să știe că el știe? Pe parcursul verii s-au transmis o serie de filme despre bande de teroriști
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se mișcau în grupuri de doi sau trei și vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atîrnați în altă parte? Polițistul ieși hohotind. Lanark mîncă, bău, apoi se plimbă în cerc, fîlfîind chiloții într-o mînă și vesta în cealaltă. „Presupun“, își zise el, „că adunarea discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare, de poliție și față de oricine care nu se afla în celulă cu el. Se hotărî că atunci cînd va fi eliberat o să se pișe pe treptele secției de poliție sau o să spargă un geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
metal și pluguri, metalele comandă bogăția grîului. Orașele de la mare se dezvoltă și apar negustorii și flotele de pirați. O ia mai repede, șopti Powys. A expediat douăsprezece civilizații în șase propoziții. — Oamenii cresc în număr. Bogăția crește. Războiul se întețește. Astăzi, cînd guvernele sînt de acord că nu mai trebuie să existe un alt mare război, încă aplaudăm vechile bătălii și invazii care au amestecat priceperile cuceritorilor și cuceriților. în istorie nu există ticăloși. Pesimiștii arată cu degetul spre Attila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se opri și zise: — Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii cînd o să ieși de-aici. Se întîmplă niște lucruri pe care nu avem cum să le îndreptăm. — Cum spui tu, fiule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o anacondă pe spinarea mozaicată, în speranța absurdă că voi putea s-o simt vreodată ca făcând parte din mine. Cum îi dădeam drumul, se revărsa la loc pe pernă, și doar când mișcările de du-te-vino pe pielea rece se întețeau, carnea inertă începea să-nțepe și eu mă strecuram din nou în mănușa amorțită. Dantela ei de nervi, vene, canale limfatice și tubușoare de energie psihică se-nsuflețea din nou, și curând schema mea corporală era din nou completă. Visele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se putu-mpiedica să nu-și închipuie, copleșit de o sudoare-nghețată, cum, pătrunsă și răvășită de plăcere, muierea sfâșie gâtul bărbatului, trăgând afară artere și nervi, dezgolind vertebrele însîngerate ale celui care, confundând agonia cu un orgasm halucinant, își întețește mișcările sacadate ale șalelor. Cu toate acestea, o frunte foarte înaltă deasupra eșarfei de pânză și atât de imaculată, încît osul craniului părea străveziu, lăsa să se ivească, aproape tangibilă, o ființă melancolică și-nchisă-n sine ca-ntr-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adânc în brazda lor dintre pulpe. Vasili, căruia se părea acum că visează, văzu cu uimire cum și muierile, care în satul lui, chiar și încălecate și pătrunse, nu știau mai mult decât să-și țină bărbații după umeri, abia întețindu-și, cu ochii strânși, răsuflarea, apucă bine, cu nădejde, parul fierbinte prin cămeșoaiele bărbătești și-l întărită cu dibăcie. Și deodată, pe când se strângea mai bine-n brațe cu bulgăroaica lui, muzica încetă și fata cea caldă și dulce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu degetele, le învîrti în mâini. Începu să plângă în hohote, dar pe tăcute, mîngîindu-și obrajii cu ele. Le puse-napoi în punguță, le vîrî sub pernă și plânse mai departe, năclăind perna de lacrimi și de salivă. Ploaia se întețise, răpăia acum furios pe pervazul de tablă. Adormi încălzit și leoarcă de transpirație. Marea fereastră rotundă de pe frontonul morii, chiar de deasupra firmei pe care scria "Moara Dîmbovița", răsfrângea acum culoarea catifelată-a amurgului. În preajma ei, într-un loc din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi frământase cu voluptate disperată sânii și fesele, îi pătrunsese cu bara lui de carne, prima dată-ntărită, vaginul musculos și fierbinte, privind-o mereu în ochi până când, încă ochi în ochi, identici și totuși atât de diferiți, țipaseră amândoi deodată întețindu-și convulsiile, zdrobindu-și oasele, distrugîndu-și mințile, înconjurați de aurul lichid ce se vărsa din amândoi, din lumina de anihilare a lumii și de geneză a altor lumi a țipătului lor în care infernul și paradisul deveneau una. Când tânărul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă, bând la fel de mult și râzând tare. în timp ce își sorbea fiertura ori întețea focul, Audbert îi urmărea cu o teamă tot mai mare. îl îngrijora mai ales cel mai înalt dintre ei, cu fața fioroasă, cel pe care Balamber îl numea Odolgan: nu-i trebuise mult ca să se îmbete și acum râsul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o obligă pe tânăra fată să țină mâinile la spate și i le legă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un ritm incredibil și fiecare din ei adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri și crengi fusese deja cuprinsă de focul pe care Hariman, după ce își potrivise la centură scalpul, avu grijă să-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O vreme, adunați în cerc în jurul focului înalt, burgunzii rămaseră să-l privească pe hunul care ardea. El începu curând să se zvârcolească, zgâlțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
focul, aruncând crengi, în vreme ce în aer se răspândea mirosul de carne friptă. în zadar căută Sebastianus pe chipul Fredianei un semn cât de mic de tulburare. O văzu, în sfârșit, dând oamenilor săi un ordin scurt, iar aceștia, după ce mai întețiră o dată focul, aruncară ultimele priviri către cel chinuit și se dispuseră pe două șiruri, pregătindu-se de plecare. Chiar și cei care, teoretic, erau sub comanda lui Sebastianus, cu excepția lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]