25,460 matches
-
istorice ale dreptului pozitiv se găsește prea deseori siluirea brutală În nici un caz forța nu trebuie să primeze asupra dreptului, ea trebuie să fie Întotdeauna În serviciul dreptului. Pe deasupra faptelor materiale stau valorile spirituale și numai pe ele se poate Întemeia ideea de . Capitolul I Lecția lui Kant 1. Teoria universală a Dreptului Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lui Kant 1. Teoria universală a Dreptului Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii practice gânditorul de la Königsberg Întemeia, cu adevărat, Metafizica vieții practice a socialității, Metafizica moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul și relativismul ei. De aceea, Immanuel Kant caută, ca și În teoria cunoașterii, un fundament pe care să Întemeieze o morală universal valabilă. Dacă, În cunoaștere, experiența variabilă nu poate oferi principii care să conducă la cunoștințe sigure și obiective, ci doar numai prin formele apriorice și transcendentale putem ajunge la o adevărată cunoaștere, nici În domeniul activității practice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se opune În totalitate eteronomiei acesteia, adică determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este necesar și nici universal valabil, deoarece el exprimă o exigență condiționată de un anumit scop. Imperativele de acest tip nu sunt apte pentru a Întemeia legi morale care sunt valabile, conform universalității lor, pentru orice ființe raționale fără deosebire. Numai o ființă rațională are facultatea de a acționa conform legilor, adică numai ea are o voință. „Imperativele nu sunt valabile pentru o voință sfântă - ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
libertatea voinței, putem deosebi o acțiune care este conform datoriei sau dintr-un interes oarecare. Immanuel Kant Înfățișează un tablou al datoriilor umane, dar insistă asupra comprehensiunii datoriei din pură datorie. Necesitatea practică de a acționa conform datoriei, nu se Întemeiază pe sentimente, impulsuri, Înclinații, ci pe raportul ființelor raționale Între ele, În care voința unei ființe raționale trebuie Întotdeauna considerată În același timp ca legislatoare, adică drept scop În sine. Immanuel Kant accentuează fapul că doar moralitatea este fundamentul Întemeierii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi dedus a priori, el fiind dependent de experiență, de modelele concrete de drept cu care se lucrează În practica juridică curentă, astfel Încât, experiența pare a l fundamenta, Immanuel Kant Își centrează eforturile spre constituirea unei teorii raționale a dreptului, Întemeiată a priori. Dreptul este considerat ca fiind distinct de științele naturii, pentru că el este, la filosoful german, o normă, pe când științele naturii, având drept bază existența, nu au ca rezultate principii normative; din punctul de vedere al unei garanții a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și constă În Îndemnul de a nu Întreține relații sau a nu intra Într-o societate care nu ar avea baze juste, deci care nu ar putea garanta dreptatea și proprietatea. Immanuel Kant distinge Între dreptul natural, ca teorie sistematică, Întemeiat pe principii a priori pure, și dreptul pozitiv, care provine din voința legislatorului. Pe de altă parte, există și dreptul ca facultate morală de a-i Îndatora pe ceilalți; acest drept determină divizarea precedentă În drept Înnăscut, care se definește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui stat! Latura prohibitivă este complementată, În lucrarea Spre Pacea eternă, cu pozitivul imperativului cuprins În așa-numitele „articole definitive” - pentru pacea definitivă Între state. Împărtășind ideea, fecundă sub raport istoric, a unui contract primordial pe care trebuie să se Întemeieze legislația dreaptă a unui popor, Immanuel Kant era convins că starea de pace trebuie să fie creată și că nu este totuna cu absența lipsei de amenințare dintre state. Articolele definitive stipulează, pregnant, premisele pozitive indispensabile, ale edificării stării de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este totuna cu absența lipsei de amenințare dintre state. Articolele definitive stipulează, pregnant, premisele pozitive indispensabile, ale edificării stării de pace. Ele stabilesc: 1. Constituția cetățenească În fiecare stat, trebuie să fie republicană, ceea ce Înseamnă că ea trebuie să fie Întemeiată după principiile libertății membrilor societății (ca oameni), după principiile dependenței (atârnării) tuturor de o legislație comună (ca supuși) și după legea egalității Între aceștia (ca cetățeni). 2. Dreptul popoarelor, ginților, trebuie să fie Întemeiat pe un federalism de state libere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înseamnă că ea trebuie să fie Întemeiată după principiile libertății membrilor societății (ca oameni), după principiile dependenței (atârnării) tuturor de o legislație comună (ca supuși) și după legea egalității Între aceștia (ca cetățeni). 2. Dreptul popoarelor, ginților, trebuie să fie Întemeiat pe un federalism de state libere, adică pe o uniune de popoare, care nu trebuie să fie un stat de popoare - ceea ce ar Însemna o contradicție. Kant imagina această Uniune ca pe o uniune a păcii, care se deosebește de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și autoanihilant, făcând totodată loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală și politică, o Împăcare este totuși posibilă, că ele pot concorda conform noțiunii transcendentale a dreptului public. El se Întemeia pe așanumita „formulă transcendentală a dreptului public”, după care „Toate acțiunile raportate asupra dreptului altor oameni, ale căror maxime nu se Împacă cu publicitatea, sunt nedrepte”. Publicitatea, sinceritatea politică, deschisă, netăinuirea, vizează deopotrivă: 1.dreptul de stat 2.dreptul ginților
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de prim rang, ale cărei eforturi uriașe se află la antipodul ficțiunii și utopicului, chiar dacă principiile ei sunt contrazise, Încă o vreme, de istorie. În cadrul lucrării Spre Pacea eternă, Kant scria: „Dacă este datorie, dacă este În același timp speranța Întemeiată de a Înfăptui starea unui drept public, fie și printr-o acoperire la nesfârșit progresivă, atunci Pacea eternă, care are să urmeze după așa numitele, În chip fals, Încheieri de pace de până acum ( În realitate armistiții), nu este o idee
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundament. Mircea Florian explica această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp sau reală. Tot ce este universal și necesar (rațional) (Ă) este Înaintea particularului și contingentului (experienții)”. Teza lui Kant că obiectivitatea trebuie fundată, Întemeiată cu ajutorul metodei, este valabilă, ca și ideea că metoda exprimă structura, modul de a condiționa, explica, Înțelege și exprima al subiectului - care nu trebuie să fie exterioară obiectului, În sens de obiect abstract al gândirii, ci să-i dea temeiurile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În strânsă legătură cu antropologia și psihologia. Argumentul pe care Îl aduce filosoful german: Întrucât cel puțin la Începutul lor, cunoștințele sunt „mijloace pentru scopuri practice”, În etică se află „originea și scopul oricărei filosofii”. În această idee, Paulsen se Întemeiază pe filosofia lui Aristotel, luând apărarea unei etici energetice teleologice, În care legea morală nu mai este pur și simplu formă apriorică, ci este principial Înrădăcinată În viață. În argumentarea mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desigur să existe reguli generale, dar niciodată universale, adică astfel de reguli care În medie sunt exacte adeseori (!), dar nu reguli care trebuie să fie valabile Întotdeauna și În chip necesar; prin urmare - decide filosoful clasic german - nu se pot Întemeia pe ele legi practice”. Paulsen a simțit slăbiciunea rigorismului kantian, constând În a se situa, peste tot - și În etică - de partea aprioricului (universalul și necesarul) și nu de partea aposteriori-ului, empiricului (particularul și contingentul). De aceea, Paulsen va
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se situa, peste tot - și În etică - de partea aprioricului (universalul și necesarul) și nu de partea aposteriori-ului, empiricului (particularul și contingentul). De aceea, Paulsen va opta, cu toată seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sensul nimicirii sale. Iar aici ea pune, cu Aristotel, binele suprem În «perfecțiune», nu În plăcere sau În fericire”. Modul de gândire isoric-evoluționist apără concepția teleologică, adică deduce obiceiul și dreptul din valorile esențiale ale vieții individuale și sociale, Întemeindu-le valabilitatea , deci morala obiectivă. Altfel spus - observă esențial Paulsen: „virtuțile sunt bune sau valoroase pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este el În sine (homo noumenon), În timp ce senzorialitatea, senzațiile și instinctele aparțin lumii fenomenelor. Și de aceea, omul nu poate face altceva decât să respecte legea morală sau norma rațiunii ca lege a esenței sale propriu-zise. Demnitatea sa umană este Întemeiată tocmai pe faptul că el nu urmează instinctele, ca o simplă ființă naturală (ca animalele), ci, fiind un element al lumii inteligibile, o ființă rațională liberă, temeiul acțiunii sale este legea. Astfel, filosofia morală a lui Kant „se varsă În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din urmă” (Friedrich Paulsen). Ea mai susține, În al doilea rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea morală, la fel ca sabatul, de dragul vieții și anume al vieții desăvârșite, nu viața de dragul legii morale. Reiese evident că modul de gândire istoric evoluționist poate să ia poziție numai În favoarea concepției teleologice: el deduce, la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evident că modul de gândire istoric evoluționist poate să ia poziție numai În favoarea concepției teleologice: el deduce, la fel ca și În cazul dreptului, și obiceiul din valorile esențiale ale vieții individuale și din cele ale vieții sociale, și le Întemeiază valabilitatea pe acestea. El trasează următoarea sarcină a filosofici moralei tocmai În a explica sau funda socialteleologic morala obiectivă. Dacă exigențele morale nu s-ar fi aflat cu viața umană reală În relația de a ficondiții ale perfecțiunii sale interne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Digestae 1.3. fr.8). Acest caracter cere ca norma juridică să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des („quod plerumque fit”), ceea ce corespunde cursului ordinar al lucrurilor. Dreptul creează un fel de medie, de clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile specifice. In realitatea concretă totul e divers, fiecare fapt nou e alcătuit din elemente proprii, care-l deosebesc de oricare alt fapt, chiar aparent asemănător. În fiecare individualitate, chiar de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar impune această obligațiune, permisiunea de mai sus ar fi de prisos și chiar nici nu s-ar putea Înțelege. E vorba, deci, de negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic, sugerate, cea dintâi, de natura specială a mandatului, Întemeiat pe Încredere, iar a doua de caracterul jocului de noroc, imoral și de urmările dezastruoase ale jocului de noroc! Acest adevăr al Înțelesului logic al normelor permisive primește o nouă confirmare, dacă se consideră special așa numitul „drept excepțional”, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o importanță deosebită pentru toată știința juridică. Adept al pozitivismului științific, acesta a căutat să arate că ideea de justiție, ca și ideea de bine, se pot „explica”, dar nu se pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi de sine stătătoare și nu s-ar impune prin ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]