89,143 matches
-
apoi de admirație, de o invidie care era doar admirație, conștiința talentului care la el dădea pe dinafară iar mie-mi lipsea. Oricum, nu mi se păruse nimic grav. Nu disimulam, dar nici nu credeam că e atât de vizibil. Întrebarea lui Jaime mi-a pus în mișcare instinctul elementar de autoprotecție, care mă făcea să răspund că nu, ceea ce simțeam pentru Marcos nu era dragoste, nici durere, răspuns prin care credeam că nu risc nimic, că n-aveam ce pierde
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
PSD. Vor fi oricum, două mari anotimpuri, unul cu averse de câte o sută de litri pe metrul pătrat de fiecare amiază, și altul cu doar cincizeci de litri pe același umed metru. Iernile, nu ne vom mai pune deloc întrebarea zăpezilor de altădată. Vom afla de compacte grupări românești în ostroavele Antile, în insulele adorate de Gauguin sau în mai calda Islandă... Dorința de a avea urmași a locuitorilor României de toate etniile - afară de una - este, se știe, în continuă
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
nu e cazul. 6. Arată-te opac la argumentele celorlalți. Eventual refuză-le de plano. 7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant (acest precept este oarecum redundant cu punctele 3 și 4 - n.m.). 8. Evită să-ți pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor. 9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri. 10. Nu uita că marele tău dușman e bunul-simț. Combate-l cu fiecare gest și cuvânt." (pp. 24-25) Radu Paraschivescu
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
în schimb a tăbărât pe mine media. În loc să am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și așa mai departe, cum se întâmplă în revistele literare, am început să fiu solicitat de dimineață până seara, pentru interviuri, pentru întrebări, tot felul de aiureli. Pentru mine, la ora aceasta, cea mai mare urgență este să scap de acest succes, de acest vedetism, pe care nu l-am dorit și să-mi recuceresc lipsa de succes pe care-am avut-o
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
pe cît de liberă, pe-atît de umană, deci, politică, din studii aplicate și din note de lectură, ca să se-ncheie cu film și pictură, într-un comentariu despre Frida. Din nou, suprarealismul și arta în slujba revoluției. Oare? Mai mult întrebări decît răspunsuri, articolele din numărul cu care La Lettre R continuă un frumos început sînt de luat în serios, ca mize ale unei lecturi "de iarnă", meticuloasă și de formare, nicidecum de frunzărit și de-nghițit pe nemestecate. Deja anunțat, numărul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
celebrării celor șaizeci de ani) eul liric trăiește din plin angoasele unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi privește exclusiv pe ceilalți: "accelerează încetinind și pe zi ce trece mai/ insistent revenind/ ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenței
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
reda extremismul trăirilor adolescentine, cît mai lipsit "de poză" (atenție! e o șmecherie aici), strecurîndu-se printre Scylla patetismului și Charybda kitsch-ului, și a nu-l privi de sus, minimalizîndu-l. Un film "light" la sfîrșitul căruia nu te trezești punîndu-ți întrebări sau buimac pur și simplu, doar cu sentimentul că a fost plăcut cît a durat. Merită remarcat însă dozajul atent al vocabularului stilistic al cineastului, contribuie cel puțin cu jumătate la a trezi în spectator sentimentul ante-menționat. Acum, în extrema
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
ales prin accentul pus pe propria biografie. Însă a ne limita la această constatare privind sursele de inspirație ale autorului și unele motive literare inedite până acum ar fi totuși prea superficial. În realitate, și în aceste povestiri descoperim aceleași întrebări de ordin etic, cu care ne-am obișnuit în operele scriitorului ceh, aceeași căutare a vinei și a inocenței, aceleași confruntări ale puterii cu neputința, ale dreptății cu opresiunea. Într-un mod paradoxal, armele lui principale împotriva regimurilor bazate pe
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
în continuare cronicile din SUPLIMENTUL realizat de Editura Polirom: C. Rogozanu scrie despre cartea lui Vasile Ernu, apărută la Polirom, iar Doris Mironescu despre romanul lui Richard Wagner, apărut la Polirom. Scriu de bine sau de rău cei doi cronicari? Întrebarea, din păcate, e retorică. Mizerii În revista focșăneană Saeculum, se continuă publicarea unor fragmente din jurnalul intim al lui Eugen Barbu din anii '70, fără să se indice sursa. Chiar dacă este autentic, jurnalul nu conține decît niște mizerii, care astăzi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
prozator, dramaturg) este eclipsat de istoricul literar de erudiție fabuloasă și de criticul literar de direcție sămănătoristă, foarte limitat în receptivitatea lui estetică, refractar modernității. Lăsând la o parte concurența firească dintre aceste domenii, în principal dintre literatură și istoriografie, întrebarea legitimă ar fi: unde să plasăm mai adecvat miza și performanțele scriitorului Nicolae Iorga, în ce gen literar? Ca poet, cum s-a prezentat la debutul în volumul din 1893, este astăzi complet neinteresant și vetust. Ca dramaturg, a fost
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Drept, la un pas în urma profesorilor mei, care discutau cu un terț. Cineva îi punea tocmai lui Mihai Ghelmegeanu, fost ministru carlist și ajuns, într-o salvatoare corabie, conferențiar de drept internațional la facultatea pe ale cărei coridoare trecea, o întrebare. "- Să-ți răspundă la chestia asta Ionașcu, el era pe atunci rezident regal". Traian Ionașcu, șeful Catedrei de drept civil, supraviețuitor marilor epurări universitare, altfel savant doctor de la Sorbona, zise: "- îți voi răspunde cu un citat din Stalin: cui îți
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
Mircea Mihăieș Încheiam articolul de săptămâna trecută pe nota unor întrebări naiv-retorice, privitoare la cazul Dan Voiculescu. În esență, ridicam următoarele chestiuni: cum pot accepta membrii Partidului Conservator să fie conduși de un turnător? Cu ce obraz te prezinți în fața electoratului, când și un copil de școala primară va face legătura
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
a văzut și în emisiunea de pomină când s-a confruntat cu Mircea Dinescu? Între timp lucrurile s-au lămurit. La loc răcoros și plin de iarbă verde, la Sinaia, "conservatorii" au arătat că puțin le pasă de astfel de întrebări și că altele sunt preocupările lor. Panoramând sala, puteai, firește, detecta un aer de neliniște și îngrijorare. Dar el nu avea nici o legătură cu "moralitatea" șefului, ci cu eventualele consecințe ale dispariției acestuia din fruntea partidului. Prin purtătorul de cuvânt
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
de dosar. În emisiunea de televiziune invocată, pus de Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură cu întrebarea, a acuzat și a răsacuzat, ca și cum problema colaborării ipotetice lui Mircea Dinescu la "Antena 3" ar fi fost echivalentul perfect al colaborării lui "Felix" cu Securitatea... Dacă toată această sordidă poveste ar avea o morală, ea ar putea fi una
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
de Corneliu Porumboiu, dar n-am auzit pe cineva să se plîngă. Apoi aflu, dintr-un comunicat de presă, că a cincea ediție a TIFF-ului a adunat o cifră record de 41.000 de spectatori. Wow, asta chiar răspunde întrebării mele mai vechi "unde ne sînt cinefilii?". În al doilea rînd, tot o premieră: chimia unei săli de cinema și coerența reacțiilor ei. Nu pot să mă plîng că sunau cinșpe telefoane, că ăia din față se foiau cumplit, că
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
dezbătute de cercetătorii umaniști europeni, au fost publicate numeroase traduceri noi de texte filozofice, cum sunt Plotin sau Aristotel cu studii introductive ample; ba chiar am asistat, fapt îmbucurător, la polemici academice între diferiți comentatori și traducători. Și îmi pun întrebarea de ce acești autori care discută atât de doct despre spinoase probleme de critică de text la Platon și Plotin nu își publică ipotezele și comentariile și în revistele consacrate occidentale sau măcar în publicațiile academice românești într-o limbă de
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
a trei premii din festival, inclusiv Trofeul. Interviul care urmează nu intră pe lista celor ușor de făcut. Pe de o parte, e de înțeles, actrița și-a avut partea de necazuri cu presa. Așa că întoarce pe toate fețele orice întrebare pe care i-o pui, iar riscul de a te alege cu trei interogații în loc de un răspuns te pîndește la fiecare pas, ceea ce generează, la rîndul său, tensiune din partea intervievatorului. Pe de altă parte, dispoziția lui Redgrave e la fel de stabilă
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
mai mult. Teama că, într-o împrejurare sau alta, mă puteam face de râs, mă bloca, mă paraliza. Pur și simplu, nu eram în stare s-o controlez. Așa că "seriozitatea" lui Don Quijote m-a uimit și mi-a pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care râdeau de el? Scrânteala? Sau o credință? Și ce credință? Întemeiată pe ce? Nu cred că mă gândeam atunci la capacitatea de a pune iluziile mai presus
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
nesigur, și la fel de necesar ca Dumnezeu? Vă dați seama ce ar însemna să fie luată "ca adevăr" ideea lui Nietzsche că "Dumnezeu a murit"? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viața irespirabilă. Pentru mine, Matisse, care răspunde întrebării "credeți în Dumnezeu?" prin "da, când pictez", nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin când pleacă la Tropice întorcând spatele Parisului. Iar atunci când, încercând să se sinucidă cu arsenic, Gauguin zice "ce aventură nebună, urâtă și tristă e
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
situații, succesul ori insuccesul comunicării poate fi atribuit atît emițătorului, cît și receptorului. Mai înțelept ar fi, desigur, să-ți asumi tu răspunderea eșecurilor. Dar nu întotdeauna ai tăria s-o faci... După această - poate prea lungă - paranteză, revin la întrebarea care a provo- cat-o. Nu mă simt apt să stabilesc o ierarhie a superlativelor. Deși, dacă mă gîndesc bine, cele mai intense trăiri, fie ele pozitive sau negative, ți le oferă totuși politica. }inînd seama mai ales de împrejurarea
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
o premieră mondială, ținînd seama că, nicăieri și niciodată, un alt partid cu asemenea fizionomie n-a izbutit să pătrundă în parlament. G. R.: Care a fost granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea Partidului Liber-Schimbist? Șt. C.: E o întrebare ce ni s-a pus frecvent, mai ales în faza începutului, dovadă că respectiva "graniță" fusese ascunsă destul de bine. Era, pentru fondatorii partidului, un motiv de satisfacție: puțină ambiguitate nu strică dacă vrei să atragi atenția. Lucrurile, mai apoi, s-
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
oriental în favoarea celui occidental, iar amploarea fără precedent a schimbărilor cuprinde toate sferele vieții sociale. Titlul cărții nu acoperă strict decît una din secțiunile ei, altminteri justificîndu-se doar în sens figurat. G. R.: }inînd seama de diversitatea semnalată, o nouă întrebare ar putea fi următoarea: cum ia naștere o carte? Șt. C.: Important este modul cum se naște ideea; restul devine o chestiune de efort. Apariția ideii constituie, pentru mine, un fenomen inexplicabil, cel mai adesea îndatorat hazardului. Bunăoară recitirea poeziilor
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
și valorificate optim. Produsul final va dobîndi mai multă prospețime decît un text scris da capo al fine. Iar presupusul "plan" va fi gata numai odată cu terminarea lucrării. G. R.: Iată că ne apropiem și noi de sfîrșit. Există vreo întrebare pe care ai fi vrut să ți-o pun și pe care nu ți-am pus-o? Șt. C.: Este tocmai aceasta! Mi-a mai fost pusă de vreo două-trei ori, dar niciodată n-am știut să răspund.
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Iacob Ridzi par a veni firesc în prelungirea activității sale de bază, anchetele sale consacrate unor probleme grave ale sistemului de sănătate (ancheta declanșată în urma tragediei de la Clubul Colectiv și apoi ancheta consacrată firmelor lui Dan Condrea ridică semne de întrebare grave). Întâi de toate, pentru că ne-am pomenit dintr-odată că are o aprofundare într-un domeniu complicat și complex - acela al medicinii. De unde o fi dobândit-o? Cine să-i fie mentorii? Sau este autodidact? Apoi, pentru că ancheta jurnalistică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
mize ale manipulării unei întregi colectivități. Reușita manipulării care are această miză certifică profesionalismul manipulatorului, inteligența lui și cinismul lui. Una peste alta, Tolontan Cătălin este inteligent. Dar nu într-atât de inteligent. Căci singur mărturisește, că nu își pune întrebări, că nu are îndoieli. Că deci nu dispune de ceea ce se numește gândire critică. Singur mărturisește că nu se autoanalizează. Că nu își face bilanțul reușitelor și erorilor. Deși intonează cu un entuziasm mimat aria justițiarului preocupat de binele public
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]