5,437 matches
-
ca aceasta; drept care s-a răzgândit și zice că, mai întâi, să ne încercăm puterile. Cine-a birui, acela să ieie banii. DĂNILĂ: Nu mai spune! Puterile? Cum și în ce fel? CODÂRLIC: Apoi iată cum: noi doi să ne-ntrecem la fugă; să vedem care aleargă mai tare. DĂNILĂ: Cum, bre? Adică să-ncep eu, om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta eu cu cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția arătată.) DĂNILĂ (aparte): Oi găsi eu pe-aici, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi de bleg ce ești! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi de bleg ce ești! Să te-ntreci din trântă cu mine, ai? CODÂRLIC: Și ce, ți-a fi frică? DĂNILĂ: Măi, ascultă ici ca să ai ce-ți aduce aminte mai încolo: eu am un bunic bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni. Hai de l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ascultă ici ca să ai ce-ți aduce aminte mai încolo: eu am un bunic bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni. Hai de l-om întreba de sănătate. Și de-l vei trânti pe dânsul, atunci să te-ntreci cu mine, da' cred că ți-a da pe nas și te-i lăsa păgubaș. CODÂRLIC: Adică a fi mai vânjoasă decât mine o căzătură ca aceea, fără măsele în gură? DĂNILĂ: Grija măselelor lui n-o purta tu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: Ești dornic să afli cum era? Ie-te ici, ca mine. Ia hai la trântă dreaptă! CODÂRLIC: Ba să stai liniștit unde te afli. Așteaptă să-mi trag sufletul. (răsuflă adânc) Cu tine, și numai cu tine, m-oi întrece din chiuit; și care-a chiui mai tare, acela să ieie banii. Un bob zăbavă numai, să-mi vin în fire ca lumea. (mișcări de respirație, răsuflă adânc de câteva ori) DĂNILĂ: Bun așa! Ei las' că te-oi chiui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai întâlnit în pustiu un Mic Prinț care venea de pe o planetă puțin mai mare ca el și care avea nevoie de un prieten, să le spui că ai întâlnit un omuleț sosit pe Pământ de pe asteroidul B-612, care abia întrece, ca mărime, o casă obișnuită. Au să fie mulțumiți, pentru că le dai o cifră. OMUL: Da, cred că au să fie mulțumiți. MICUL PRINȚ: Dar n-au să înțeleagă nimic din farmecul apusurilor de soare. Uite, acuși se face seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl strigă din capul scărilor: Domnule doctor, domnule doctor, veniți repede în sala de operații, e necesară o cezariană la tânăra din salonul 6. Doctorul urcă scările în grabă. O nouă viață bătea la ușa omenirii. Era un eveniment care întrecea în dimensiune toate mărunțișurile și nimicurile lumii... 3 E ra o seară superbă de mai. Primăvară deplină. Pretutindeni un verde viu, neprihănit împodobea pomii și parcurile. Prunii, merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înnegurat. Nu-și găsea locul. Tot ce făcea i se părea a fi fără nici o noimă. S-ar fi dus la restaurantul gării să tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră întrecând măsura. Și apoi mai era ceva, dacă-l vedeau pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar el cunoștea lucrul acesta bine și primea complimentele fără mândrie de om prost, dar și fără falsă modestie. Nu îi plăceau extremele și, tocmai de aceea, nu se apropia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umplea sala de curs sau cârciuma în care își făceau veacul, unde mai venea și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și o folosea ca pe un brici. Ca între camarazi. Doar profesorul rămânea cumva în afara cercului, deși apropiat, părea totuși distant. Între Profesor și Aide se născuse o relație specială. Și el, și ea își etalau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc la una dintre femeile care ajutau la curățat zarzavaturi, asta începe să se smiorcăie, eu devin și mai furioasă și mai al dracului, îmi dau seama că am început să întrec măsura, dau să plec din bucătărie, când șeful restaurantului mai că mă ia în brațe cu o mină de om fericit, zice, te caută tovarășul din C.C., te așteaptă afară, eu zic în românește, că și așa nu înțelegea nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice limită a omeniei, e o crimă odioasă. Ne-a pus inimile pe jar, inconștienta, neisprăvita, criminala...! Îți dai seama, Ina!? Ai putut crede vreodată că Mihăiță nu este copilul nostru!? - Ba e al nostru! Noi l-am crescut, l-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era totuși păstrată decența, mai ales că în mijlocul lor se afla un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din când în când om, Care se roagă, citește sau scrie Piese pentru teatrul absurdului, In vivantă regie proprie Cu decoruri existențiale variate, Zilnic jucate cu casa închisă La întâlnirea realului cu iluzia, Într-un ritm infernal. Bestiarul uman îl întrece în vulgaritate și cruzime pe cel mitologic, medieval, care se compune din animale legendare, stranii, încorporate marilor epopei scrise. Rămâne la latitudinea cititorului să aprecieze scurta disertație adresată unei categorii umane cu apucături de fiară privilegiată a speciei, și revin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându-mă la curent cu tot ce mișcă-n Vama, stimulați de efectul euforic rezultat din originala și inegalabila sa țuică fiartă. * Fratele cel mic al mamei, Arcadie, i-a întrecut pe toți ceilalți prin capacitățile intelectuale moștenite și prin studii, ajungând după absolvirea Academiei Militare din București, om de stat reprezentând România timp de 15 de ani la Congresele de dezarmare nucleară, chimică și bacteriologică, din Geneva, și la Conferințele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu mine și cu cei ce nu mai sunt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și dea seama că fusese luată de val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici? - Într-adevăr! Cavalerul meu, completă Ina, n are timp pentru mine decât duminica după amiază, când bănuiești și tu că mi-ar sta bine să fiu acasă, cu părinții, să mă pregătesc pentru săptămâna ce urmează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multe, dar se rezumă doar la câteva replici din portofoliul împovărărilor ei: - Și ne însurăm, domnule inginer Georgescu? - Mai mult ca sigur! - Și cu celelalte, cum rămâne? Nu era nevoie de detalii, se vedeau țepii din cuvinte. Prin mărime, aceștia întreceau până și clădirea cu cele cinci etaje ale Poștei. Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]