190,431 matches
-
sînt unanimi în aprecierea că romanele Ion și Pădurea spînzuraților reprezintă culmea creației lui Liviu Rebreanu. Firește, nici Ion Simuț nu contestă această evidență, dar, în cazul lui, reafirmarea acestui loc comun al criticii vine la capătul unei reevaluări a întregii opere a lui Liviu Rebreanu cu metode critice dintre cele mai diverse. Pornind de la specificitatea realismului rezultată din romanele Balzac și Flaubert, criticul orădean demonstrează convingător faptul că opera lui Rebreanu este fundamental realistă, dar depășește în multe privințe limitele
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Manolescu în Arca lui Noe se dovedește și ea pe deplin profitabilă pentru a scoate în evidență diversitatea (contradictorie din punct de vedere axiologic) operei primului mare romancier român. Capitolele Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism sînt fundamentale pentru înțelegerea întregii complexități a operei lui Rebreanu și un exemplu de cum poate fi interpretată opera unui scriitor interbelic cu uneltele criticii literare de azi. La șase ani după Rebreanu dincolo de realism, Ion Simuț revine asupra subiectului Liviu Rebreanu prin publicarea unei ceva
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
1997. Ea păstrează fără nici un fel de modificări cele două capitole fundamentale (Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism; e drept în cadrul lor ordinea unor fragmente este inversată, dar aceasta nu schimbă cu nimic datele problemei), scurtează semnificativ secțiunea biografică, elimină întregul capitol Spectrul bibliografic, precum și subcapitolul Erosul rebrenian și renunță la indicele de nume. În schimb, adaugă un foarte util capitol de referințe critice din perioada interbelică (sînt selectate texte de Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar absolut nimic nu-i stă în cale lui Kocikariov pentru asta. Minciuni, înscenări de tot felul, dat pe ușă afară și pătruns pe geam, apariții mefistofelice cu un întreg arsenal de scenarii pregătite în mînecă pentru a depăși orice obstacol. Fără prejudecăți, fără scrupule. El, Kocikariov, este un pețitor cu mult mai bătăios decît profesionista Fiokla Ivanovna. Doamne, Dumnezeule, cine n-a asistat sau n-a participat vreodată în
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Desdemona, Matador, Vrăbiuța...). Litania Maiei, cu tonuri alternînd între descîntec, bocet și blestem, începută cu „Te-am vrut ambasador în Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
cosașiană proprie. Cu trimiteri dese la drama pragheză și gîndirea care a născut-o, Un august pe un bloc... e, totuși, în primul rînd, un monument (un bloc, dar nu de gheață) împotriva efemerității știrii: „noi, colecționarii de ziare ai întregii lumi, castă nobilă, disprețuind orice confort material sau intelectual, ne luăm angajamentul să ne strângem rândurile și să strângem totodată și mai multe ziare în apartamentele noastre, transformându-le dintr-un bloc de gheață într-o junglă sălbatică, fără nici o
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
să fie... însă - încotro? Încă din timpul desfășurării celui mai mare eveniment promoțional de carte din lume (cum este considerat Tîrgul de la Frankfurt), experții deplîngeau trivializarea, propensiunea spre facil și vulgar a literaturii, comercializarea excesivă a fenomenului literar și transformarea întregului program într-un show. Iată și de ce cred că nu întîmplător, încercînd pe cont propriu să fac bilanțul calitativ al ediției din această toamnă a Salonului de carte, mi-a revenit în memorie titlul unui film muzical sovietic văzut în
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
memorii și mărturii despre ororile totalitarismului ori dezbateri interminabile în jurul problemelor democrației ruse. Cunoscătorii avizați ai scenei literare ruse se referă la o adevărată revoluție culturală, manifestată printr-o deschidere fără precedent spre circuitul de valori, idei și bunuri din întreaga lume, dar în prelungirea unor tradiții ale literaturii ruse postbelice neoficiale, în care groaza și absurdul sunt categorii estetice constant frecventate. Din această generație ar face parte, potrivit opiniei Irinei Prochorova (directoarea unei prestigioase edituri moscovite și redactor șef al
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
știu sau nu vor să audă de mîrșăviile săvîrșite la ordinul lui de Securitate, de Miliție și de Justiție. Amintirea acestor tragedii se cuvine păstrată nu numai de dragul adevărului. Cu ajutorul acestor piese disparate putem reconstitui motivele de adîncime și o întreagă rețea de complicități de pe urma cărora avem procurori care par și uneori sînt înțeleși cu infractorii, polițiști care fură sau acoperă hoții dovedite și judecători care măsluiesc procese. Toate astea au un trecut care supraviețuiește, un trecut de care ne izbim
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
sorginte năstăsiotă e cel mai bun semnal că prăduirea poate să continue, că hoțiile pot deveni regulă, că cinismul și nesimțirea pot triumfa. Într-adevăr, mare laș trebuie să fii ca să continui imperturbabil să joci rolul ministrului, când o lume întreagă știe că ești un hoț ordinar. Oare nu-i crapă obrazul de rușine când pe culoarele instituției subordonații șușotesc și înțeleg că boss-ul a dat semnalul verde la abuzuri, împilări și tâlhării la drumul mare? Cum o să-i oprească
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
tâlhării la drumul mare? Cum o să-i oprească, dacă ei vor spune, umil, că n-au făcut decât să-i urmeze exemplul? Ce autoritate, morală și legală, mai poate avea un astfel de individ față de un sistem care de decenii întregi oferă probe de corupție, abuzuri și mult prea multă incompetență? Că lui Beuran nu-i pasă, n-avem ce face. Dar cum de nu-i pasă lui Năstase, devenit protectorul oficial al unui infractor? Cum de acceptă ceilalți miniștri să
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
marxism și de economie politică, ni se făceau un fel de recomandări bibliografice cum n-am mai întîlnit pe urmă. Ni se indicau paginile din cutare volum de Opere de Marx, Engels, Lenin sau, mai rar, Stalin. Nu o carte întreagă, nu un capitol, nici totdeauna un paragraf: doar rînduri, fraze. Dar pe acestea trebuia să le știm mot-à-mot. Nu era îngăduită nici o abatere. Nu puteam apela la sinonime. Trebuia să ne însușim învățătura cu pricina ad litteram. Ca pe o
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
e corect a spune că nu gîndesc cu capul lor și că nu vorbesc în cuvintele lor: asta e valabil doar pentru lectura religioasă și pentru citat. ori se cuvine a spune că nu gîndesc deloc; de aceea împrumută textul, întreg și nealterat, gîndit de alții. Nu din respect (l-ar cita, dacă l-ar respecta), ci din cel mai pur interes. Dincolo de folosul imediat (și necuvenit) nu este nimic în mintea plagiatorului.
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
care contradicția este o condiție a supraviețuirii și identitatea difuză un echivalent al existenței. Sensibile și glaciale în același timp, lucrate în amănunt și stăpînite în ansamblu, violente și tandre în egală măsură, exacte pe spații mici și misterioase prin întreaga lor atmosferă, Cromografiile ar putea anunța un poet de un extrem rafinament și cu o enormă conștiință a creației, dar cum nu și-a propus nimeni să demonstreze încă o dată cît de previzibile ne sînt reprezentările, se poate conchide foarte
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Walter Gropius. Toate acestea se vor reflecta mai târziu în creația lui Victor Brauner. Adolescentul descoperea la Kunsthistorisches Museum fanteziile protosuprarealiste ale lui Bruegel și Bosch. A vizitat, cu părinții, ca toți turiștii, cavourile din subsolul catedralei Sf. Ștefan, cu întreaga istorie a imperiului. Ecouri din această vizită se vor regăsi după întoarcerea lui Brauner la București în straniul lui interes - în primii ani de pictură - pentru peisajele din cimitirul bucureștean Bellu. Un semnal al destinului era prezența atunci, la Viena
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel luat de Daniel
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
și printre artiști, printre colegii dumneavoastră, au existat exemple de pasiune prost plasată. - Sigur că am avut mulți camarazi de școală, mulți colegi artiști care nu au avut puterea de a se dedica cu conștiința, cu sufletul, cu gândul lor întreg unei anumite probleme artistice. Și care s-au rătăcit. “...am ajuns, într-o dimineață frumoasă, cu soare, la Paris” - Liceul l-ați făcut tot la Fălticeni, într-o atmosferă de efervescență intelectuală de care ne amintim cam rar atunci când vine
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
din ce în ce mai stăruitor. Alteori, condamnă crimele naziste din lagărele Germaniei, „cuptoarele, zalhanalele de oameni, băile în care te scăldai pentru vecie.” Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
instanță, de măsura în care cei ce ne citesc se vor simți atrași să continue explorările noastre în universul deschis al problemelor și temelor liberalismului, cea mai profundă și puternică mișcare intelectuală, politică și socială a modernității și, poate, a întregii istorii” (p. 8). Un astfel de enunț ar fi putut să apară, în cel mai fericit caz, ca o concluzie a cărții, nu ca un preambul al ei, pentru că el ar putea diminua interesul pentru lectură al unor potențiali cititori
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
dintre replicile sale pot constitui adevărate lecții de democrație și pragmatism politic. Edificator în acest sens este dialogul despre libertatea presei unul dintre puținele în care Dragoș Paul Aligică se comportă cu adevărat așa cum ar fi trebuit să fie pe parcursul întregii cărți, ca un avocat al diavolului. Cu o vehemență jucată care amintește de strategiile de dialog ale regretatului Iosif Sava, Aligică își provoacă interlocutorul: „Ați subliniat necesitatea pluralismului în jurnalism, și pe bună dreptate. Pe de altă parte, sînt totuși
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
dramatic despre societatea românească: pătrunderea irevocabilă a corupției în mediul profesional. Sigur că nici unul dintre personajele invocate nu se poate compara cu marii bandiți care-au furat eleștee, mii de hectare de pădure, hoteluri, fabrici, sau care-au devalizat bănci întregi. Dar ei sunt simptomele metastazei care-a doborât România: pătrunderea politicului în cele mai intime cotloane ale vieții cotidiene. Fără-a fi identice, ele vorbesc despre condiționarea de tip mafiotic la care s-a ajuns în treisprezece ani de minciună
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
După experimentarea mai multor variante expresive, de la un figurativism schematic la interpretarea imaginii zoomorfe, de la compoziția rectangulară la focalizările circulare, el a ajuns, la un moment dat, la forme complexe de modulare pornind de la cele mai puțin spectaculoase elemente geometrice. Întregul eșafodaj al imaginii, extensiile și ritmurile acesteia, indiferent de registrul stilistic și de unghiul de lectură, sînt efectul inepuizabilei capacități de combinare a formei cilindrice, adică a tubului. În substratul acestui proiect pot fi identificate două atitudini diferite care trimit
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru ,,înrămează” totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul său este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și ,,cadrul”, în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneză. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritară, aceea a lui Gustav Klimt. Jocul livresc și reveria culturală ale acestei
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
faceți? Vă spun eu: vă faceți de râs!” (reflex.ro). Mesajele de corectare pot fi chiar foarte personale: „te rog frumos scrie și tu mai corect gramatical pt. că de foarte multe ori o virgula, un «i» sau chiar formularea întregii fraze înseamnă destul de mult. Sper să nu mi-o iei în nume de rău” (softnews.forum). Desigur, cei care intervin sînt persoane instruite - care au acumulat probabil cunoștințe lingvistice pentru diverse examene, probe, teste (lucru care se vede uneori din
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi,/ în acompaniamentul orchestrei de surzi/ și muți.// Craiova mă condamnă să slujesc/ păianjenilor - / stăpîni pe rafturile bibliotecii unde zac,/ mumificate, cadavrele/ cărților mele? (Orașul lui Heidegger). Odată stabilit obiectul său, întreg volumul are alura unui aparat de filmat care se rotește în jurul acestuia, vînînd unghiuri cît mai favorabile, expresivități demne de-a figura în albumul astfel realizat. „Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului liric care e departe de-a face
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]