1,754 matches
-
a lui Cristos ne învăluie atunci când, prin puterea pe care El ne-a conferit-o, săvârșim la Sf. Altar acea minune a minunilor care este transsubstanțiațiunea. În solemnitatea mistică a momentului, la sunetul clopoțelului de bronz care atrage atenția credincioșilor, întrucâtva repetăm același lucru și noi: „Uitați-vă la noi!” Iar mulțimea ne fixează și, chiar închinată, rămâne fixată cu inima spre persoana noastră. Dar, chiar și plecând de la puținele momente ale Sfintei Jertfe, în credincioșii buni este prezent un simț
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos "zariștea expresiei definitive" la Eminescu, cercetând variantele poemelor, existente în manuscrise. Astfel "putem să "refacem" întrucâtva drumul Poetului, să-i măsurăm etapele și să apreciem, cum se cuvine, sporul urcușului său de la închegarea imaginilor până la deplina lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
creatorul nu mai sunt la mare cinste și nici nu dispun de condițiile necesare. Ceva îmi spune că nu trebuie să fim atât de categorici cu viitorul, însăși istoria a furnizat argumente înșelătoare privind viitorul artei. Sigur, arta literară este întrucâtva în cumpănă, cartea a intrat într-o competiție neloială, informația de pe site oferită rapid îi ia locul. Vom vedea ce se întâmplă în continuare. Culoarea și sunetul rămân însă eterne, cu cele mai mari șanse de durată. Totul e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mult. Mulți dintre politicieni au încercat chiar să acopere toate aceste poziții simultan. În tot acest timp, țara a rămas în derivă, energia s-a risipit și dezamăgirile au crescut. Pe de o parte, absența unei direcții prestabilite a fost întrucâtva explicabilă; în timpul lui Ceaușescu, tot ce ne puteam imagina era dispariția lui Ceaușescu. Pe de altă parte, însă, absența unei direcții a fost de neiertat; cei de la care am așteptat suport în propulsarea dezvoltării morale și intelectuale s-au dovedit
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
șanțiforme, puternic elongate și adânci, distribuite aleatoriu (definitorie pentru celulele din faza staționară sau în curs de senescență). Odată apărute, invaginările se conservă, iar celulele formează continuu invaginări, până la maturitate. Temperatura s-a dovedit a afecta densitatea șănțulețelor, care este întrucâtva mai mică în culturile fazei exponențiale crescute la 37°C față de cele crescute la 23°C. Carența de azot a mediilor de cultură este constant corelată cu o densitate maximă a șanțurilor la celulele de Saccharomyces cerevisiae din culturile fazei
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
demon s-a ascuns în trupul unei virgine și, astfel, i-a stricat nunta ce avea să urmeze. Pentru a desface vraja, fata a fost nevoită să rupă dinții demonului cu ajutorul unui falus supradimensionat din fier. La acest festival, asemănător întrucâtva cu „Călușul”, este expusă o parte a trupului uman fără de care noi nu am fi fost concepuți. Mesajul este ca fiecare om să-și cunoască, iubească și respecte trupul. Omul este creația perfectă a lui Dumnezeu și tot ceea ce îl
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
destul cu asta, da? Suntem, amândouă, ființe viteze. [...] Draga mea, sunt mișcată până la lacrimi să văd ce mult ne iubim, dar te implor încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva. Nu sunt normale strigătele astea traversând distanțele ca și cum noi două am fi legate pe viață și pe moarte. Sunt așa de bătrână, dulcea mea. Iar tu ești așa de tânără și de frumoasă. Bucură-te de tinerețea ta. Te iubesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o posibilă vindecare, Ariane descoperă „cealaltă lumină”, valorile spirituale, cunoașterea de sine. Temperament pasional, de o senzualitate nestăpânită, Ariane închipuie eternul conflict între sentiment și rațiune, dorință și etică, hedonism și trăire mistică. În ciuda unui schematism al conflictelor, cartea, întrucâtva înrudită prin situația personajului cu literatura lui M. Blecher, subzistă prin realismul nud, prin câteva tipuri umane veridice, chiar dacă previzibile, ca și prin autenticitatea detaliilor, a conversațiilor. În Blandine tema rămâne aceeași: bătălia interioară dintre întunecatele pulsiuni ale senzualității și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
urmă le juxtapui în rânduri mai lungi sau mai scurte, după fantasia momentului, și ai dadaism, primitivism, expresionism etc. Dar asta nu-i adevărat, nu poate fi adevărat! Căciula și fișele te pomenești că-ți dau ceva totuși gramatical și întrucâtva logic ca unele din telegramele pe care le primesc prin comună, telefonate de la oficiul orașului. Totul este ca opera să fie liberă, cu totul liberă, ceiace nu poate face decât poetul, nepunându-se unei inspirații naturale, după metoda lui Freud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zâmbet de superioritate și de milă. Noi ceilalți, fiind proști prin definiție, nu putem pricepe asemenea minune, ș-asemenea distrugere în bloc. Și pentrucă printre novatori se găsesc și băieți buni, consimt să ne dee oarecare deslușiri ei nouă. Înțelegând întrucâtva, căci sunt deosebit de ageri, că pentru unii dintre noi și ei sunt în ipostază de neexistență, caută întăiu să se facă logic acceptați. Admitem, mă rog (suntem întrebați) admitem pe un Baudelaire, pe un Verlaine, pe un Mallarmé? Cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parte; la urma urmei se poate chiar să renunț. Interesant de reținut e că doresc să am două toalete, deși e de reținut că nu voi să renunț la cămară. Totuși e cazul să procedez deocamdată în acest chip, hotărând întrucâtva să fie două... Două toalete. Da, domnul meu. Foarte bine, am înțeles; mă voi conforma dorinței domniei voastre, domnule președinte. Zis și făcut. Arhitectul se duce la biroul său și modifică planul și devizul, conform dorinței clientului și șefului său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poftit iarăși la domnul Maniu. De data asta se înfățișează cam încruntat și c-o sumbră hotărâre în privire. Doriți, stimate domnule președinte, să discutăm tot asupra modificărilor cunoscute? Da, dacă lucrul mai e cu putință. Ași dori să revin întrucâtva asupra ultimei mele hotărâri. Ce doriți? o camară ș-o toaletă? sau două toalete? Trebuie să cuget puțin. Care a fost ultima mea hotărâre? Ultima dumneavoastră hotărâre, a fost, domnule președinte, pentru toalete. Două toalete. Însă eu am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceasta o crimă, mai ales că și alții au înțeles tot așa de bine lucrurile. Afară de asta am a-i mulțămi d-sale pentru o anecdotă, pe care a spus-o odată cu mult tâlc, în parlamentul dela Iași. Această anecdotă întrucâtva se potrivește și acuma provinciei Moldovinești. Doresc să nu i se mai potrivească în curând. E o anecdotă ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit o balabustă și o mulțime de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
filosofice, cu acel aer blajin, cu gesturi rotunde, cu capul plecat pe un umăr și cu vorbele moale rostite și amestecate cu răsufletul, dar fără să se uite; căci ochii sfinției sale vedeau fără să privească. Mă amuzam căutând să pătrund întrucâtva enigma ființei lui. Făcusem cunoștință prin intermediul gazdei și aflasem că excelența sa nu vorbește decât nemțește. Nu știe nicio altă limbă (poate slovaca), nu s-a putut înțelege cu nunțiul papal într-o împrejurare (a aflat d-na Menzel) nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o pagină introductivă pentru ediția operelor complecte seria întăia, care apare la Fundațiile Regale. Prima pensie a scriitorilor pensionați a început a se plăti. Am fost cu Profirița, Costake 2 și Mitică la un film despre Stanley 3, Livingstone și, întrucâtva, Africa. Aș fi preferat peisagii simple africane. Mi-a cerut Sandu Rosetti o mică prefață pentru volumul prim al operelor complecte. Am văzut pe M.R. pentru chestiile și planurile noastre foarte interesante. Par destul de deplasate în aceste vremuri. Rosetti mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani decât oprimarea. Asta explică întrucâtva scăderea Domnilor și succesul revoluțiilor. Obișnuit, indulgența pentru cunoscuți e mai zgârcită decât mila pentru necunoscuți. Orice națiune are două categorii de reprezentanți: ai puterii și ai meritului. Cei ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mărgini la câteva sute de vocabule. Noi, aici, nu ne interesăm decât de limba literară. Ortografia, de care ne ocupăm privește această limbă care s-a format în decursul timpului, și gramatica aduce la statornicirea unor reguli generale. Problema trebue întrucâtva țărmurită la oameni de cultură în ce privește consultările; gramatica, școala, dicționarul vor clarifica deplin înțelegerea operelor literare, și astfel limba se va îmbogăți necontenit și poporul întreg și-o va însuși. De altminteri când se vorbește de provincialisme moldovenești, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iupșara. Aici curg lacrimile bărbaților; aici se află o strâmtoare numai de câteva zeci de pași: Poarta Iupșarei prin care trecem ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un lac cam cât Ghilcoșul și are o poveste întrucâtva asemănătoare. Lacul Roș e format, cum se știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la înființarea Partidului Comunist.) Tip cu dexteritate, «tricotează» repede unul și-l trimite la mai multe gazete, unde «băieții» așteaptă cu mîna întinsă și cu gura căscată. Negreșit, o face pentru parale. Însă efectul negativ al unor atari apariții e întrucîtva diminuat de textele sale parodice din numerele de Anul Nou (altă marfă cerută), în care se răsfață aluziile persiflante ori caricatura”. „Nu, dom’ Costică - îmi taie vorba Sp. -, degeaba cauți dumneata să-i găsești o latură morală, n-o are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu știe lumea de dînsul? Ca să vină la mine, în casa de pe strada Secerișului (nu mai locuiesc acolo de douăzeci de ani), mi-a spus că plecase de la ora cinci (visul a avut loc puțin înainte de șapte) și se simte întrucîtva obosit. Ca de obicei, nu venise cu mîna goală: adusese niște dulciuri mentolate, din care însă n-a vrut să-mi dea, întrucît știe că nu stau bine cu ficatul. Încă nedumerit de cele ce se întîmplă, l-am întrebat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că nu are propriu-zis o poantă, pentru că beneficiază mai puțin de jovialitatea care-l recomandă pe nenea Iancu. Avem, dimpotrivă, un Caragiale întors pe dos, sau mai precis, de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avem însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la nivelul percepției senzoriale și ea declanșează în personaj o stare inhibitorie. Pentru un ziarist care forjează momente senza- ționale, Caracudi, spre exemplu, „situațiunea” ar trebui să-i fie întrucâtva familiară. Cu toate acestea nu avem nicio explicație imediată asupra senzației pe care o produce apariția naratorului. Comportamentul acestuia, felul în care este îmbrăcat, niciun detaliu nu vine să precizeze „senzația” pe care o generează. Recunosc locuitorii în el pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre personaje, întâmplător un om al legii, poli- țistul Stan Popescu, aflat într-o stare avansată de mahmu- reală și turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la finele istoriei scurte a republicii ploieștene, ca un anticlimax deriziv. Autorul își asumă prin titlu tocmai această defor- mare, iar intenția sa depășește nivelul anecdotic pentru a reproiecta
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]