4,649 matches
-
lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
profundă și îți dă curaj când în gânduri cântă și orice dureri ne-ncetetat le-inundă c-o pace sfântă. Sufletul tău e dragoste, speranță, vis cutezător când te temi și-aluneci. Datorită lui știi cu siguranță : n-ai să te-ntuneci ! Dalta Ard în gânduri zări unde-ai fost sau poate ai s-ajungi cândva călărind pe doruri în care mereu, de viață sculptate, se află zboruri. Pleci în viitor sau te-ntorci în urmă, ori de câte ori sufletu-își dă seama că în
SUFLETUL TĂU DALTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384699_a_386028]
-
mine știi unde mă găsești. Bolnavul X: Mergi sănătos! (Florian pleacă.) Prietena Soției Bolnavului X: Unde locuiește? Soția Bolnavului X: Pe o bancă într-un parc. Bolnavul X: E târziu. A apus soarele. Să mergem și noi spre casă. (Se întunecă.) Actul III Personajele: Florian Luminița Un grup de tineri Decorul: Un parc, arbori, bănci. (Florian este așezat pe o bancă și admiră cerul. Un grup de tineri ce stau pe banca vecină râd, se distrează.) Florian: Câtă veselie! (O tânără
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de transport în comun în nicio direcție. Doar taxiurile se mai avântau curajoase printre sutele de manifestanți. Am încercat să găsesc un mijloc de transport de ocazie spre Mangalia, dar cum se întunecase, nimeni nu mai oprea să te ajute. Din nou zburau trasoarele peste blocurile din șoseaua Mangaliei, deci, nu se trăgea cu intenție în cineva, ci se mergea pe intimidare, iar dacă se căuta un anume inamic, se trăgea în el
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
nu mai este vizibilă pentru a putea fi înțeleasă, pentru a-i putea asculta muzica. Atâta gălăgie și în cimitir! Se întinde pe bancă.) O să mă odihnesc puțin, pe urmă o să-ți vorbesc. Am multe să-ți povestesc. (Adoarme. Se întunecă. E ceață.) Scena II (Șapte draci își fac apariția în cimitir odată cu lăsarea întunericului. Prin ceață se ivesc rând pe rând.) Cei șapte draci (râd, cântă, dansează printre cruci, scot câte un suflet chinuit din groapă, îl aruncă la loc
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
cu amintiri Și a venit neașteptată? E vântul poate vinovat Că ți-a ieșit din nou în cale Cu mii de frunze ruginii Țesând veșmânt inimiii tale? Sau poate că te-a supărat Un nor venit de nicăieri Ce-a-ntunecat lumina blândă Pierdută-n alte primăveri? Nu vezi ce minunată-i toamna Când suntem una...tu și eu? Zâmbește! Viața e frumoasă! De ce ești trist, iubitul meu? Bună dimineața toamnă! Bună dimineața toamnă...la noi bine ai venit! Pe a
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
desfrunziți și goi, Noaptea cade-ncet printre stele rare, Deși se aude, clară-n depărtare, Vocea tristă, stinsă a unui oboi. Și se întinde murmurul de jale, Până ajunge necurmat la mine, Trecând peste păduri ce-i ies în cale, Întunecând chiar zilele senine. Ne-ar mai salva doar cântecele tale, Cu mângâieri ce vin de către tine. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: OBOI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de
OBOI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382553_a_383882]
-
a răzbate la suprafață, hotărât să rămână ancorat în real, cu toate că n-ar fi putut spune cu certitudine în ce anume consta realul. Și versurile pe care credea că le uitase demult, îi reveniră spontan în memorie: ,,amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini...”. Se strădui să-și alunge starea de neplăcere ce îi dădea târcoale, concentrându-se la ceea ce era în jurul său. Și privind spre dreapta, observă o cunoștință care îi zâmbi și apoi, cu o figură devenită gravă, o întrebă
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
decât un cer de noiembrie. Vine iarna. Am rătăcit prin Univers 1000 de ani, Adică, în mine. Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare, N-am găsit decât resturi de lumină. Mâine voi ajunge la destinație. Azi se întunecă și devine mâine. Așa și viața se trece printre noi Ca un strigoi, În noi și dincolo de noi. MAMA, ÎNAINTE DE IERI ȘI DINCOLO DE MÂINE Și mai întâi a fost Mama. Din inima ei, Dumnezeu a făcut cetate pentru sfinți și
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
decât un cer de noiembrie. Vine iarna. Am rătăcit prin Univers 1000 de ani, Adică, în mine. Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare, N-am găsit decât resturi de lumină. Mâine voi ajunge la destinație. Azi se întunecă și devine mâine. Așa și viața se trece printre noi Ca un strigoi, În noi și dincolo de noi. MAMA, ÎNAINTE DE IERI ȘI DINCOLO DE MÂINE Și mai întâi a fost Mama. Din inima ei, Dumnezeu a făcut cetate pentru sfinți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383892_a_385221]
-
trist decât un cer de noiembrie.Vine iarna.Am rătăcit prin Univers 1000 de ani,Adică, în mine.Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare,N-am găsit decât resturide lumină.Mâine voi ajunge la destinație.Azi se întunecă și devine mâine.Așa și viața se trece printre noiCa un strigoi,În noi și dincolo de noi.MAMA, ÎNAINTE DE IERI ȘI DINCOLO DE MÂINEȘi mai întâi a fost Mama.Din inima ei, Dumnezeu a făcut cetate pentru sfințiși sălaș pentru prunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383892_a_385221]
-
plece de acasă și pentru care avusese ceva discuții și cu omul aseară. Trebuia să meargă la un vrăjitor mai pe departe, să dezlege niște făcături ce le datora unei harpii de fermecătoare, ce locuia la marginea satului, Rădița lui Întunecatu, dușmanca sa dintotdeauna, care încă de când se căsătoriseră cu mulți ani în urmă, îi invidia și îi ura foarte mult pe ea și pe Gheorghe. Tartorița asta de Rădița, umbla cu tot felul de prostii și lucruri necurate, fiind ea
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
rătăcit săracii pe aceste meleaguri? Porni pe drumul de întoarcere spre casă, dar un gând din umbră îl tot sâcâia. „Dacă tot ai ajuns până aici, de ce nu tragi o raită prin pădure, că doar sunt destule ceasuri până se întunecă. Ce să faci și acasă! Totu-i bine, ca de obicei, femeia te așteptă, cu o mămăliguță fierbinte, cu smântânică, brânză și cu un pui fript pe frigare scăldat în mujdei de usturoi, taman pe înserat! Pentru ce să ajungi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un colț de lume năpăstuit de jivine și încurcat în tradiții și cântări păgâne. Pământ hărăzit neputinței sub un cer la fel de întunecat precum creasta munților spână, așteptând o altă înălțare ce va mai fi poate peste sute de ani. Rătăcitori, unii care-și zic oameni mai stau la umbra imaginară a unei istorii rămasă sub ziduri de neputință. Istorie, prezent și zidul
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
ale ei idealuri rele, În al tău suflet căci omul, este trecător ca iarba, Lasă Duhul Sfânt să intre, să te-nalțe către stele, Pe-ogoarele credinței să muncești! Nu sta degeaba! Nu lăsa ca strălucirea efemeră, pieritoare, Să-ți întunece privirea, să tânjești după arginți, Mai degrabă te apleacă, fii smerit ca și o floare, Dă-ți parfumul fără plată și dă rod printre cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire, Orișicât de grea e
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viața noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbușit, acolo unde ni s-au năruit visele, acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce, acolo unde ni s-a-ntunecat zarea, acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu în care ni s-au înecat speranțele, acolo am scis un poem din care au rămas doar visele... marți, 4 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: POEZIA TOAMNEI / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului - Cum adică îmi dai un alt rol ? Doar mi-ai promis că îmi acorzi o șansă să câștig un premiu pentru rol principal ! Enervarea îi tulbură privirea,dar îi întunecă instantaneu și rațiunea. Richardson nu înțelege decât că visul lui de a ajunge primul s-a dus pe apa sâmbetei . - O să fie și alte filme,nu te supăra degeaba. Lara dorește partener pe altcineva ,n-am cum să o refuz
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
znoavele feciorașului glumeț. Erau chiar fericite. Uitau de orice rău. Și îl strigau „nepoate” când rupeau un turtoi, să-i facă parte dreaptă. Vara și toamna trecuseră, locul acoperindu-se de-o tihnă fumurie, tristă. Oamenii, știau ei de ce, se-ntunecau mai tare decât erau-nainte de la zgura ce le înnegrise pielea, săpând amar de vreme în pântecele băii. Acum, "cel nou" făcea mai multe. Doar în amurguri veselea copiii, iar ziua robotea pe ici, pe colo la vreun bordei, chemat
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
2017. „Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
mai mult „Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia WoolfNoaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
speranța unei existente mai bune. Dar o facem și ... VI. PĂCATE DE CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017. PACATE-fragment Carmen Suissa Conducea de mai bine de cinci ore și începea să se întunece. Era puțin obosită și regretă acum că era singura în mașină. De altfel nu mai avusese vești deloc de la Mike. În biletul trimis, îi spusese că așteptarea făcea că lucrurile să fie mai interesante și ca atare n-o s-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
și umbrele o înspăimântau. Preferă să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... Citește mai mult PACATE-fragmentCarmen SuissaConducea de mai bine de cinci ore și începea să se întunece. Era puțin obosită și regretă acum că era singura în mașină. De altfel nu mai avusese vești deloc de la Mike. În biletul trimis, îi spusese că așteptarea făcea că lucrurile să fie mai interesante și ca atare n-o s-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
acolo unde se găsește Mântuitorul, unde ne așteaptă, unde ne cheamă El? Odinioară Domnul nostru Iisus Hristos intră în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulțime mare de oameni și mai ales de copiii cei nevinovați, cu mare bucurie, iar de cei întunecați de răutate cu ură. Astăzi El vrea să intre în Ierusalimul sufletului nostru, să fie Împăratul inimii noastre. ÎL primim noi oare cu bucurie, Îi acordăm această împărăție care I se cuvine sau, uzurpatori fiind, ÎL alungăm și suntem gata
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
rog și te rog și iar te rog, să vii de aniversarea Junimei că te aștept cu-n dor nespus, te aștept ca pe singurul meu mîngăietor, căci după cum ț-am mai spus, ești singurul punct luminos al vieței mele întunecate de greutăți, de griji și de necazuri". Și Eminescu a venit și pentru câteva zile a trăit bucuria de a avea o familie. 1879-11-10 Cu greu se desprinde din brațele Veronicăi pentru a lua parte la banchetul Junimii. 1879-12-05 Veronica
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]