9,278 matches
-
idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul lui. Nu i era teamă, nici măcar emoții n-avea deloc, dar iată că în el lucra acum activ acel tremur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din tot ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spargă pieptul. Din acel moment, am ascultat de glasul inimii și am deschis toate porțile către iubire. Teama stătea la pândă. Teama că mă voi trezi din acest vis minunat, prea curând, și sufletul se va face țăndări. Doamne! Ziua Întunecată nu s-a lăsat mult așteptată. Nici nu bănuiam că temerile mele, nu numai că aveau să mă facă să sufăr cumplit, ci au fost la un pas să mă desființeze. Trăirile mele strigau după ajutor, căutau o cale de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În prea multă lumină (uneori) sau pe nedrept, În unghere mult prea Întunecate!?” „Ce este arta?” „Încercările de a oferi o definiție cât mai aproape de adevăr artei, au fost și vor fi variate. Arta poate fi definită, de exemplu, ca modalitate prin care conștiința universală germinează În conștiința umană, iar aceasta din urmă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la liceu, du-te și găsește-ți de lucru, eu m-am săturat de greutăți!” Mai erau două săptămâni până la Începerea cursurilor. Eram descumpănită, disperată și panicată. Nu știu ce a fost În mintea mea, sigur și-a făcut loc un gând Întunecat, deoarece m-am trezit spunându-i: “Dacă nu mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus mâna pe un cuțit cu care tăia zarzavatul În bucătărie. M-am oprit În loc și o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită să Îndure toate provocările destinului...) “Nu credeam că viața mă va arunca de undeva de sus, Într-un loc Întunecat, bântuit de spaime și oameni lipsiți de suflet. Am terminat facultatea la București doar cu câteva luni Înainte de revoluție ( care revoluție?), o minciună sfruntată pentru cei creduli...și Înainte ca societatea să devină un loc al răfuielilor și al luptei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet peste dealuri, livezi, flori și lăcașul În care domnea o liniște de mormânt. Stranie liniște! Aproape mă cuprinse frica... Și doar mă aflam În lăcaș „sfânt” - „Hai!” gata cu toate gândurile Întunecate. Privește În jur! Îmaginează-ți că ești stăpâna castelului și te plimbi prin grădina amenajată special pentru tine. Ce poate fi mai frumos? Asta am și făcut. Am Închis ochii și, pentru câteva clipe, m-am simțit ca o adevărată domniță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții, o părăsise, auzi o părăsise, dar cred că gândurile lui, de aici, de la Varna, se transmiteau spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
infarct, fatal, al tatei, când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spusese, și nu s-a mai Întors la noi. A fost o nouă lovitură pentru mama, care s-a trezit Într-o dimineață cu părul complet albit, fapt pentru care din clipa acea a Început să poarte mereu o broboadă Întunecată și aproape să nu mai schimbe vreo vorbă cu cineva. Vizita lui Teofil, colegul de bancă și prietenul meu cel mai bun, fu cu mare greutate Îngăduită de mama, care, de altfel, nu permitea nimănui să mă vadă (mulți colegi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi se strecurase sub piele, mi-am făcut curaj și am hotărât să pătrund din nou acolo. Gândeam că poate fusese mai mult o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
locuiesc. De la fereastra unei clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să devină partenerul de o viață al prietenei ei. Un nor întunecat trecu peste geamurile sălii de naștere și Olga parcă se simți umbrită de acel nor ce pătrunse în sufletul ei chinuit de întrebări. Murea de curiozitate. Voia să afle cât mai repede cine o ceruse pe Ina în căsătorie!? Mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tensiune. — Încă o oră sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]