786 matches
-
praeses” (3, 61; 45, 18); RB „le Patron”; DM „le Maître”; YA și Arb „the Protector”. Contexte: na ’"manó yuƒrimu-hum min al-:ulum"t ’îl" al-nór... (2, 257/258): „Dumnezeu este Stăpânul celor care cred, căci El îi scoate dintru întunecimi către lumină...” (GG) ...All"h Wal al-mu’minn (3, 68/ 61): „...Dumnezeu este Oblăduitorul credincioșilor.” (GG) ...All"h Wal al-muttaqn (45, 19/18): „...Dumnezeu este Oblăduitorul celor temători.” (GG) ’inna Waliy- All"h all": nazala al-Kit"b... (7
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, Întunecimile fioroase ale nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și lumină albăstruie, sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
distractiv rafling pe râul Pagsanjan sau „ micul Amazon al Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu o inimă curajoasă, nu-și pierde credința în valoarea vieții și în noblețea umanității. Humorul aduce un suflu de libertate chiar și în cea mai profundă degradare a existenței, o rază de lumină chiar și în cea mai mare întunecime a vieții. Pe lîngă asta, humorul autentic s-a dezvoltat într-un chip deosebit de bogat tocmai în Germania. Din zilele în care, acum mai bine de o sută de ani, a fost recunoscut și determinat conceptual, în situația sa universală
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
referea la locul nostru de întâlnire) un monument: să-ți fie piatra Dumnezeu și să-l afli pe Dumnezeu în piatră. Apoi își strânse haina întunecată și se îndepărtă în înserare fără să mi se mai arate vreodată. Domn al Întunecimii și Morții, Mirabilis își continuă existența în Dyer, care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua (capitolul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce. În mod cert, viețile contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze pentru că, în lipsa lor de realism, ele subliniază convențiile. Toți consideră comedia, care, prin râs, atenuează întunecimea viciului, ca fiind profund imorală. Mercier îl condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lua obiceiul de a nota, în indicațiile lor scenice, variațiile luminii, este decisivă. Toți vor exploata, în decursul secolului al XX-lea, în scriitura lor, potențialitățile pe care le oferă jocurile de lumină pentru crearea de atmosferă. Notarea "momentelor de întunecime" (les "noirs") le va permite de asemenea să creeze efecte brutale de ruptură. Datorită jocurilor de lumină care pun în valoare gesturile actorului, deplasările sale, expresiile figurii, Appia modifică în totalitate raportul actorului cu spațiul scenic. Corpul, care nu mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]