1,988 matches
-
deși complet inofensiv, suscită, mai ales la femei, temerile și repulsiile cele mai puternice. Simbolismul său este totuși pozitiv, deoarece întruchipează, mai ales în China, înțelepciunea, capacitatea de a cunoaște viitorului și cunoașterea în general. Orb și trăind în locuri întunecoase, indică, în vis, necesitatea de a sonda propriul sine pentru a găsi adevărul sau soluția. Invită subiectul să își depășească angoasele și să își înfrunte demonii pentru a răzbate la lumină. Cal Calul simbolizează extraordinara putere a energiei pulsionale. Evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și elegante, care îi cere să o ducă într-un cartier select, și când ajunge, coboară pentru câteva minute, revine însoțită de un bărbat pentru a continua cursa spre aeroport, pentru ca, la un moment dat, ajungând pe o stradă mai întunecoasă, taximetristul să simtă în gât ascuțișul amenințător al unui cuțit. Jefuit, bătut și speriat, șoferul își revine cu greu din cumplita încercare și se grăbește să anunțe prin stație tot ce i s-a întâmplat, cerând spijinul colegilor. Nimeni însă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În parte, În propria ei realitate ipostatică. Cu alte cuvinte, „ca să ne facă pe noi ceea ce este El”, a trebuit ca „El să se facă ceea ce suntem noi”, În felul cel mai deplin cu putință, asumându-și aspectele cele mai Întunecoase ale vieții omenești. Faptul implică nu doar suferința fizică și emoțională, ci și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi Îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
versete mai Încolo, pogorârea În duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul Înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: „Iadul, ca o peșteră Întunecoasă sub dealuri; Îngeri purtând veșminte luminoase Îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul Întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, În pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se În sus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale”, autorul are de examinat un fenomen vast, deloc ușor de definit și interpretat, ale cărui limite „se pierd între faldurile înșelătoare ale unui cosmos necunoscut și, deopotrivă, în adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă bibliografie, străină și românească, el realizează un studiu larg antropologic, preocupat să descopere mecanismul unor credințe și practici care scapă înțelegerii obișnuite, raționale. O altă lucrare, Creștinismul cosmic - o paradigmă pierdută? (Mit și ortodoxie în
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
Dar Dumnezeu Atotputernic s-a hotărât să creeze lumea, adică tot ce ne înconjoară (pauză) Copiii, voi cu ce credeți că a început Dumnezeu să creeze lumea? Mai întâi Dumnezeu a creat cerul (pe fundal apare un cer albastru închis, întunecos). A fost ziua întâi. Văzând Dumnezeu întunericul de nepătruns, a poruncit: „Să fie lumină!” (pe fundalul albastru întunecat cerul devine albastru „blând”). Copii, voi știți cum a numit Dumnezeu „lumina”? (reacția sălii) Da, da, Dumnezeu a numit „lumina” zi. Dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
braț, Tessie m-a condus În casă. Și Middlesex era În doliu. Oglinda din hol era acoperită cu o pânză neagră. Pe ușile glisante erau puse panglici negre. Toate amprentele emigranților. În afară de asta, casa părea nefiresc de tăcută și de Întunecoasă. Ca de obicei, geamurile imense lăsau natura să intre În casă, așa că În camera de zi era iarnă. În jurul nostru era plin de zăpadă. ― Cred că poți să rămâi În costumul ăla, Îmi spuse Capitolul Unsprezece. Mi se pare destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
faci? surâde Occia șters. Marele Pontif nu se jură ca toți oamenii pe capetele copiilor săi, ci pe cele ale zeilor, căci statul este familia sa. Regele Sacrificiilor adaugă cu voce joasă: — Acoperită numai cu o pânză, într-un loc întunecos. După glas se vede că-i displace ceea ce e nevoit să spună. Copila plânge. Bătrânei i se face milă de ea, dar n-are cum s-o ajute. Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru o asemenea faptă este cru cificarea. Atunci cine? Se uită în față la ferestrele sălii de lectură. Pe o zi senină și calmă ca cea de azi, toate sunt deschise. Toate în afară de una, la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amorțeala un gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în anii întunecoși ai adolescenței mele, toate persoanele cool fumau, iar eu îmi doream foarte tare să fiu cool, chiar și atunci. Ce-i drept, din ce în ce mai mult fumatul a devenit acum o mare bătaie de cap, pentru că oriunde m-aș duce, sunt înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zile de prestație la dispoziție, oricine trebuie să recunoască că am avut și avem dreptate"2013. La toate aceste cauze privind modul defectuos de administrare a județului Constanța se adugă faptul că "prefectura plătește chirii colosale pentru localuri infecte și întunecoase, ținând de atâția ani consemnată suma de 300 000 lei împrumutată pentru construirea palatului administrativ"2014. În opinia jurnaliștilor constănțeni "răul s-ar putea vindeca (...) numai prin stabilitatea prefecților, care sunt factotum în Dobrogea, lipsind aici comitetul permanent de 3
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
duce frâu; Istoria umană în veci se desfășoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. Și el - el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
suspinând nu spui nimică, Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie, Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Și seninul cer albastru mândru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. De-odată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. {EminescuOpI 118} Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți înghiață și s-asvîrl rebeli în spaț- Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
oamenii să-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În curând, lunca și pădurile vor fi îngropate sub zăpada imaculată, iar oamenii vor fi nevoiți să se retragă în casele lor întunecoase și să aștepte primăvara ascultând cu răsuflarea tăiată șuierul crivățului în nopțile lungi. Măcar de-ar fi vreun război! Dacă am mai avea vreo bătălie de luptat, ne-am dovedi destoinicia și atunci ar crește și răsplata. Frecându-și genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în jos la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]