17,900 matches
-
a lăsat aproape falit (minus o rentă de la o societate auriferă). Maestru al duelurilor, și ca parte activă (p. 130), și ca instanță de arbitraj. Și-ar fi pierdut un ochi într-o asemenea împrejurare: o luptă cu floretele, pe întuneric. Și totuși, există în paginile acestei cărți un individ comparativ cu care chiar Dinu Nicodin ar putea părea conformist. Romancierii ar face bine să ia aminte la el. E vorba de un anume Magnificiențius, „imperator al artelor științifice” (identitate abracadabrantă
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
gândul nu gândeam ș...ț, ca să ne scoată din încurcătură... Și ne și scoate, e adevărat, - însă cu ce preț: aruncându-ne în plin mister; stingând, cu un gest suveran, lumina explicației (ternă, dar lumină!), pentru a ne cufunda în întunericul fecund al înțelegerii.“ Dialogul „personajelor“ lui Mihai Șora se produce îmbrăcând, nu rareori, dimensiuni poetice. Astfel, găsim, chiar acolo unde nici cu gândul nu gândim (ca să-i reluăm spusa), o bogăție de fraze încântătoare. „Vântul suflă unde vrea, ubi vult
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
a deveni din ademenit un ademenitor, iar, mai apoi, un „ademenit-împingător“, rostul fiecăruia fiind de a emana acea „bucurie iradiantă“ care întotdeauna „se împlinește șexact așaț cum fac aurul și sarea în pământ“. În acest hățiș aproape orbecăitor al dialogului - întuneric nedeslușit, desigur -, Mihai Șora procedează, chirurgical, cu bisturiu de lumină întru iluminare.
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
s-a întors acasă și a încercat să doarmă. Somnul i-a fost zbuciumat și chinuitor. A visat brusc că e singur, într-un loc incert. Părea că îl cheamă cineva. Era tare greu să-i distingă trăsăturile, și din cauza întunericului, și a leprei ce i se întindea pe piele, care cădea în fâșii. Și-a dat seama că e un cadavru care se străduia să se facă înțeles: cadavrul părintelui său. S-a trezit frământat, cu o puternică durere de
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
în noapte spre casa copilăriei lui, acum a altora. Înăuntru era lumină. Cine erau oare oamenii aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
depășit pe un lac dedicându-și fără reținere timpul, acestea permiteau ca în încăperile un automobil de pe o șosea priceperea și energia. contaminate astfel vopsite să se alăturată mergând cu 55 mile pe ND: Cum a fost începutul? observe, la întuneric, prezența oră), am primit mai târziu drept Cum a i lua t legă tura cu izotopilor drept puncte luminoase. cadou și premiu barca. Aceasta stomatologii americani și din alte Un singur grăunte de radioizotop fusese necesară doar pentru țări? Cum
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
panica încolăcindu-se „ca iedera”. De asemenea, într-un poem, „un opium tăcut/ culege rănile viitoare”, în altul, lumina din cameră „scuipă cheaguri de sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge cu lama subțire/ pregătit să iasă în întuneric/ și să taie lacul în două”, în Iubiți săteni niște „palizi amanți” (ca în Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
patra trăsătură e că pedala pe care apasă Diavolul spre a-și subjuga victimele poartă numele vanității. Sentimentul prin care ne îndrăcim e orgoliul, iar efectele lui se petrec pe ascuns și pe nesimțite, tocmai de aceea dracului îi surîde întunericul și actele sv`rșite în incinta culiselor. Un energumen de vibrație joasă care te excită fără să te înalțe, acesta e dracul. A cincea trăsătură e că pe Diavol nu-l învingi cu forțe mari, ci cu arme de tot
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
în unda urmărirea salvării ce-l luase pe Constantinidis. unui pârâu. Noaptea nu-și conteni zborul până târziu. Neputința nu și-o ierta. Se sculă într-un târziu și se Se odihni pe creanga unui pom de la marginea îndreptă prin întunericul nopții spre cimitirul unde drumului ce ducea spre locuri neștiute. fusese îngropată „cucoana”. Razele dimineții îl îndemnară la drum. Zbură la fel Simțea că numai din cauza ei se întâmplase totul de ușor pe deasupra satelor și câmpiilor, până când așa cum simțise cu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
iernii singurătății. 672. De ce trebuie să cununăm osânda cu păcatul acestei lumi? 673. Adevăratul câștigător de cele mai multe ori nu este învingătorul ci învinsul. 674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul singurătății? 675. Întreaga lume se oglindește în noi chiar dacă oglinda ei este spartă de la nașterea păcatului originar fiindcă cioburile nu aduc noroc. 676. Suferințele biciuiesc clipele timpului pentru miracolul de a fi pe lume. 677. Doar pentru Dumnezeu nu mai
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
771. Care astru este mai măreț decât grăuntele de nisip în fața eternității? 772. Cu toții am lipsit la împărțirea veșniciei atunci când am primit în dar viața. 773. Nicăieri în altă parte nu vei afla lumină mai strălucitoare ca și în inima întunericului. 774. Nu există suflet mai luminos decât cel care aspiră din cel mai adânc întuneric al deznădejdii către Lumina Divină a iubirii sale. 775. Unde a fost morala Lui Dumnezeu atunci când a lăsat păcatul în această lume? Nu era mai
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
lipsit la împărțirea veșniciei atunci când am primit în dar viața. 773. Nicăieri în altă parte nu vei afla lumină mai strălucitoare ca și în inima întunericului. 774. Nu există suflet mai luminos decât cel care aspiră din cel mai adânc întuneric al deznădejdii către Lumina Divină a iubirii sale. 775. Unde a fost morala Lui Dumnezeu atunci când a lăsat păcatul în această lume? Nu era mai bine să fi gândit o lume fără păcate și fără posibilitatea de a fi înșelat
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
fii poet român, dar uneori se-ntîmplă să apară mari depresii de acord (nu mai vorbesc de ritmică, total neacordată și hazardată în toate trei volumele) și versurile să sune cam îngrijorător: „Tăcerea isvorăște cuvinte,/ Ce vorbind niciodată nu auzi,/ În întuneric arde scînteia/ Ce-n lumina de ziuă nu vezi.// Singurătatea e plină de vedenii,/ Acolo sunt tot ce-i mai scump,/ Tristețea e gamă simfonică/ Pe care n-auzi și nu vezi vreodată” (Adîncuri, din Poeme). Dac-ar fi doar
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Fără ieșiri și fără adîncimi;/ Iar trecutul, fără întoarcere” etc. (Toamna vieții). Nu-i de mirare că atunci cînd face peisaje meditative despre viață îi ies sumbre și funebre: „Gîndurile grele ca piatra, apasă,/ Sufletul meu ca sicriul e ros,/ Întuneric nepătruns cu culori străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu am gustat” etc. (Iluzii). Pe fir de tristețe, Ana își transformă, aproape regulat, confesiunile în reflecții, dînd meditații
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Amarul mierii”poeme editura Călăuza „Cartea de sub brad” poeme pentru copiiEditura Emia „Elegiile Corvine poemeeditura Emia „Evroze” -editura Emia „Grădinile semantice” poeme, volum aniversar editura Emia „Mierea sălbatică”, poeme-editura Helicon et Signata „Plângea să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
e o inflorescență vegetal-carnală, o plonjare în paradiziacul terestru al unei ingenuități de fond: „O forță necunoscută îmi lipește două aripi pe umeri și-mi arată golul ferestrei/ mă îndeamnă să zbor mă împinge să sar în brațele catifelate ale întunericului (...) în timp ce iată covorul din casă se transformă într-o pajiște înflorită/ în timp ce pereții casei se fac de sticlă iar casa mea plutește deodată prin aer” (Casa plutește prin aer). Uneori tonul devine grav, notificîndu-ne o înfrățire aspră a ființei cu
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
care încurcau orele - toate aceste jocuri erau dovada vieții și a unei anume fericiri care se stinge odată cu maturizarea. Cornel Mihai Ungureanu este mesagerul unei lumi care mai crede că puritatea trebuie prezervată, cei slabi trebuie ocrotiți, cei mici îngrijiți, întunericul alungat, pib-ul echilibrat -, iar cei mari, tipii care-și dau importanță pot face asta fără să primească premii de superioritate morală. Obișnuitul și firescul nu se mai poartă pe lumea asta? Însă aș simplifica prea mult dacă aș spune doar
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
dl Constantinescu a invatat un singur lucru: să se expună cât mai puțin. Invizibil în viața publică, prezidentul s-a încurcat atât de puternic în ițele intrigăraielor conduse de serviciile secrete, încât a ajuns o simplă paiața în mână forțelor întunericului. Incapabil să-și aleagă oamenii, dl Constantinescu a călcat în băltoace încă din prima clipă. Numirea lui Victor Ciorbea, lider sindicalist cu largi vederi de stânga (ce l-au adus, în 1991, aproape de inimă lui Ion Iliescu), ca reformator de
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
fiind "redescoperiți" abia astăzi de nouă gîndire filozofica franceză (Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Renault). Alți gînditori (Heidegger, Foucault, Horkheimer, Adorno) au mers chiar mai departe cu critică lor și au văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul și comunismul își au rădăcini comune în obsesia rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația, oricît ar părea de "enormă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
distruse complet. Șoferul tirului care se deplasa de la București la Brad susține că a încercat să evite câinele care i-a ieșit în față, dar nu a mai putut stăpâni autovehiculul intrat în balans. Era un câine, așa cred, era întuneric, am tras de volan și am încercat să-l evit, dar am intrat cu masina în parapet și m-am răsturnat. Tirul a luat foc, erau flăcări foarte mari, șoferii ceilalți care au trecut prin zonă au încercat să mă
Un TIR s-a răsturnat și a luat foc pe Autostrada Bucureşti-Piteşti by Budacu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/21886_a_23211]
-
păcatul, Mânjeam sublimul și curatul, Huleam tot ce era frumos; Scurt timp ...ușor orce credință Înnăbușii în ei pe veci... Dar meritau a mea silința Fățarnicii ,nerozii seci? Și m-am ascuns prin munți ușor, Si rătăceam că meteor; Prin întuneric ,singuratic, Gonea câte-un drumeț noptatic, Momit de-o flacăra ce-ardea. Cu calu-n gol se prăbușea Răcnind zadarnic ,iar pe creste Doar sângele-i curgea tăcut.. Dar desfătările aceste Nu multă vreme mi-au plăcut! Cu uraganele cumplite
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
pare că este în mijlocul nostru. Lumina electrică însă nu se inventase. Nici măcar lampa astrală, născocită anume de Balzac, contemplată la castelul Saché și la care autorul pretindea că scrie fără ca sursa de lumină să fie străbătută de vreo dungă de întuneric; nici măcar în bătaia ei meșteșugită de autor, lumea nu putea fi văzută decât ca la 1800 și... După istoricii actuali ai romanului, Saché, castelul de pe valea Indrei și Loarei, ar fi locul balzacian prin excelență, ca și al narației evului
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
inexistent, să ne felicităm public pentru lașitatea în care ne bălăcim - metode ale unei satrapii orientale, prezentate sub o înfățișare modernă". E retrospectiv încurajator faptul că, sub amenințarea Securității, un autor român a putut scrie astfel despre o epocă de întuneric, în chiar miezul ei. Nici împrejurările postdecembriste n-au scăpat analizei "poetului leneș", o analiză pornind din dezgustul provocat de deșănțatul spectacol neocomunist: În acest moment Ion Iliescu (tătucul națiunii) e prezent pe micul ecran spre a expune oamenilor țării
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
proastă prefață ce poate fi făcută unei țări cu pretenții - nu-i așa?! - europene. Ultimul sătuc dintre Budapesta și Mako e de sute de ori mai primitor decât acest, cândva, oraș al bunului gust, căzut pradă mușuroaielor kitschului, murdăriei și întunericului. Nici drumul spre Timișoara nu e cu mult mai îmbietor. După ce înoți, cu chiu cu vai, prin bezna neliniștitoare a două-trei sate, înfricoșat să nu calci vreun bețiv ieșit din prea-multele bodegi înșiruite de-a lungul șoselei, te încearcă, la
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]