5,591 matches
-
premise etico-teologice, ci în numele unui respect intrinsec față de viață. Prezentat ca act oarecum firesc, fără condiționări induse religios, suicidul își pierde din aură atunci când individul realizează că moartea voluntară nu aduce cu sine nici o soluție la problema absurdului aparent ce învăluie existența și că, dacă există o cale de ieșire din marasm, aceasta nu rezidă în abdicări timpurii. Personal, găsesc sinuciderea mai mult inestetică decât imorală. Dar altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în Zeul sălbatic: un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui va fi tot timpul superioară celei individuale, care îl susține pe european. Poți învinge un leu care îți iese în cale, dar cum poți lupta împotriva nisipului care, ridicat de vânt, te învăluie din toate părțile? Mita ca reflex al unui popor colonizat Legea și onoarea nu sunt altceva decât cuvinte. Jules Guesde Nu există nuanțe de gri în privința cinstei și dreptății. Cele șapte principii ale codului Bushido În impresionanta sa analiză a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
statului, ci de prezența ego-ului, instanța psihologică responsabilă de procesul interminabil al falselor identificări personale și colective. Apendice: Peisaj cu Buddha și câini Închipuiți-vă un oraș românesc. Pentru aceasta, va trebui să lăsați deoparte orice reverii urbane v-au învăluit, cu austeritate și candoare, spațiul din preajma inimii în care, de la brahmani, știm că s-ar cuibări sufletul. Va fi necesar, prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care, în ochii unui hindus credincios, l-ar înfățișa pe omul pubelelor drept un ascet rătăcitor, în căutarea obstinată a iluminării depline. Cerșetorul stă nemișcat în lumina orbitoare a soarelui, imun la mirosurile pestilențiale și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
albe ale vânzătoarei îl descriu în jurul obiectului, proiectând asupra lui pulsațiile delicate ale limfei și, prin aceasta, însuflețindu-l. Foaia, albă sau colorată, a cărei alegere este dictată nu de impulsuri ale momentului, ci de arcane legate de succesiunea anotimpurilor, învăluie artefactul nu pentru a-l ascunde, ci pentru a-i potența conturul, la fel cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil decât nudul vulgar. Mă surprind plonjat în transă de meditație, în perfectă comuniune cu obiectul contemplației și cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Mai mult, dacă luăm, aproape la întâmplare, două pasaje descriptiv-poetice, vă veți convinge încă mai pregnant de diferențele axiologice. Iată o evocare din Povestea lui Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inima din dragoste. Pentru o fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în durere i-a transmis toată dragostea ei imposibilă. S-a făcut târziu și mantia nopții, peste pădure s-a întins, cuprinzând tot spațiul între cer și pământ. Abia atunci a hotărât Magnolia să se ducă acasă. În acel moment
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bucurii a contactului cu natura, fără exagerări. În anumite circumstanțe același peisaj poate suscita teamă. Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și inamica sa. Secole de-a rândul a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mozart și încerc să o primesc în mine uneori chiar cu ochii închiși, percep pe neașteptate cât de mult am reușit să mă detașez de corpul muzicii însăși și simt doar sunetul produs, muzica și nimic mai mult. Muzica mă învăluie și pătrunde în interior pe neașteptate, o simt răsunând în intimitatea mea. Ce anume s-a întâmplat? Simt că eu, în întregime cu mine însumi, cu ochii și urechile, corpul și spiritul sunt în tensiune către mine însumi, căte lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adoptați preponderent de către cuplurile infertile, aparținând clasei de mijloc sau superioare; copiii din a doua categorie sunt adoptați preponderent de cupluri fertile sau persoane singure, care caută să-și exprime opțiunile ideologice prin adopție. Capitolul 5 analizează stresul familial care învăluie familia care adoptă. Utilizând metoda anchetei pe bază de chestionar autoadministrat, autoarea ajunge la concluzia că după adopție mama este influențată pozitiv de factori precum resursele informaționale și resursele sociale ale familiei și de confirmarea expectanțelor părinților adoptatori în raport cu copilului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
viitoare și incinerarea (II)225 Numa (770 înainte de Christos). Dogam fatalității nu trecu de la Atena la Roma decât în timpul Scipionilor. Religia nu propovăduia aceasta, ci lăsa sufletului libertatea sa. Sufletul spiritual, ziceau Romanii după Greci, adică spiritul sau priceperea, este învăluit de un suflet simțitor, care nu este altceva decât materia luminoasă și subtilă, ce se formează sau se toarnă după corpul nostru și care-i conservă pentru totdeauna dimensiunile și asemănarea. Moartea desparte aceste două suflete, din care unul se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să poată fi într-o bună zi atinsă de această privire, întâlnită, cercetată, cunoscută? Se va spune că, dacă activitatea estetică în calitate de praxis, în calitate de mod al sensibilității și astfel al vieții, rămâne într-adevăr necunoscută, cufundată în adâncurile misterului care învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de artă în apartenența sa irecuzabilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a Naturii sau cea a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a ști că au avut loc, în cutare perioadă, în cutare loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu imensa poartă neagră și bătută În piroane Închizându-se În urma lui. Îmi amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă a lui care Îi acoperea buza de sus, de silueta-i subțire Învăluită În capă și de pălăria-i cu boruri largi de sub care Își mijea ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat pe o bancă de piatră din piață. Exista ceva special În privirea căpitanului: pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu capul rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Álvaro de la Marca, Îmbrăcat și echipat ca pentru a lua cu asalt o galeră turcă, cu paturile pistoalelor ieșindu-i din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
interesa Îndeaproape numai de noi. Se auziră bătăile de gong anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privirea pe fațada Palatului. — Și eu Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și cu uimitoarea ta educație! Tu n-ar trebui să locuiești aici, ci într-o cu totul altă instituție. într-un spital de boli nervoase. Nu educația mea este uimitoare, am spus, ci memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]