3,864 matches
-
coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei de tobă Învelită În piele de oaie, repetând: „Is it worth a tear, is it worth an hour, To think of things that are well out-worn; Of fruitless husk and fugitive flower, The dream foregone and the deed foreborne?“ Oficial au făcut cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin care ne deosebim de ceasornice și de mârțoagele bătrâne. Ființele omenești nu pot face tup-tup-tup fără să Înnebunească. Briza s-a Înăsprit. Eleanor s-a Învelit mai strâns În pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel adevărat, cu onestitatea fundamentală care mă Împiedică să fiu o dezmățată totală, făcându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și într-o zi, era pe 25, ca acum, Contesa era la plimbare cu el și a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el o ținea pe Contesa în cămașă și a dus-o tot cu tramvaiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
când ușa de sticlă se deschise, ci abia după ce se Închise automat În urma mea. De bună seamă că nu avea nimic de Întrebat pe cineva care ieșea din clădire. Îmi strecurasem cele două capsule primite de la Porcușor În buzunarul din dreapta. Învelite În ambalajul de plastic, arătau ca niște comprimate oarecare; ai fi zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri, Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită: Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față, Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
absolut, ori cine știe, Doamne iartă-mă, în ce ne mai integrăm?!”. Paginile savuroase de umor îl pot pune alături pe Vasile Popovici de nemuritorul Creangă, sfidând timpul prin eternitatea scrisului bine făcut: „Te vezi trăind în rai, peste tine învelit cu un cămeșoi lung până la oul piciorului, cu un cărțoi în mână, din care citești ori cânți pe note cântece din repertoriul divin, iar când te plictisești...te duci la umbra deasă a copacului vieții... Și după o lungă cugetare
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
11 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Când au intrat în casă, soțul Sofiei a aranjat masa pe terasă și au mâncat în tăcere.Venea iarna și se făcuse răcoare, așa că l-a rugat să-i aducă o cuvertură ca să se învelească. El a întrebat-o dacă vrea să vorbească, dar ea i-a spus că dorește să rămână singură și o să vină mai târziu ca să doarmă. Isac a sărutat-o și i-a respectat dorința, apoi a plecat, iar ea a
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
joc de table, împrumutându-le jocul tău ? Bunul Prinț s-a strecurat în antreu, a luat de pe bibliotecă jocul de table, și a plecat a doua zi pe furiș, la școală, să nu îl vadă bunica, cu jocul la subraț, învelit în pânză. La școală, Bunul Prinț s-a dus bucuros la Bebe și la Vali, și a scos jocul de table din pânză. - Băieți, uitați, luați jocul tatei și al bunicului, și jucați-vă ! Dar să aveți grjiă de el
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
coltuc de pâine rămas. Știa că toată lumea îi spune Beldie, dar până atunci nu îl întrebase de ce i se spunea așa? Afară ploua destul de tare și moș Lică l-a dus pe Beldie la ghereta lui de lemn, l-a învelit în mantaua lui de paznic și l-a lăsat să doarmă până iese el din tură. Moș Lică era o figură a târgului căci el se ocupa de ciurdele orașului. Angaja tot felul de băieți pe timpul verii care păzeau vacile
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DICTATURA RESURSELOR Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului DICTATURA RESURSELOR Mă trezește o senzație de frig. Dorm în trening, învelit în pătură. Aprind lumina. Mă uit la termometru. 16 grade Celsius și 3 sferturi.Centrala e pusa la gradația unu și jumătate. SUNT UN NABAB! AM CENTRALĂ! Desigur, am toată libertatea să o fixez pe o gradație mai mare. Să
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
a vorbit? Nu cunosc vocea. Trebuie să deschid ochii. Of, lumina. Lumina nu mă lasă, e puternică. Reușesc. Văd. Spital? Sunt la spital? - Vreau a... - Ți-e rău? Vocea se auzea din partea dreaptă. Întorc ușor capul și văd o doamnă învelită cu un cearceaf alb. Avea perfuzii la ambele mâini. Era legată cu două curele late. - Nu. Sete. Vreau apă. O asistentă se apropie de patul meu. - Ce vrei? Ce tot bolborosești aici? Ia vezi! Țipa la mine. Nu a stat
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina își
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
împrumută omul în viața lui! Dar ca să împrumuți foc e ceva mai rar. Să fi fost prin anul 1954. Chibrituri nu se găseau, iar brichete nici atât! Aveam un om, uitat de vreme, cu părul alb, îi spunea Ilie al Ioanei. Învelea în cenușă cărbunii aprinși. Focul nu se stingea niciodată. Nu avea pe nimeni nea Ilie al Ioanei. Când mă trimitea mama, cu o cutie de conserve legată cu o sârmă, să împrumut cărbuni aprinși, îm dădea și câte un ou
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea[3]. Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum se aștepta la un asemenea tratament
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
într-o sfântă Vineri, după apus (când soarele stropește în culori de curcubee după geana munților) cu dragoste de poet neîntrecut al comparației, personificării și hiperbolei nebănuite... își scoate inima și o așează în balansoar și, ca să nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu stai mirat și privești tabloul ce se repetă în timp Un muritor ce-aștepți să treacă anotimp dup-anotimp. Tolba
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
vals multicolor Și-n blândă vraje ne prindeau. Sorbeam din roua dimineții, Iubirea ce mi-o dăruiai, Ramuri înflorite la fereastra vieții, Zâmbind ușor, îmi promiteai. Liliacul a-nflorit iubite Și-n asta primăvară că și altădat, Parfumul lui ne învelește, În amintiri de neuitat. Privim imagini, colburi desuete, Cu primăveri și cu buchete. Ne strigă veseli nepoței Și ne trezim. E azi, nu-i ieri! Ești atâta de frumoasă. Ești atâta de frumoasă, Primăvară-n viața mea, Obrăjori că dulci
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
bătrâna cu ochii lucind de foame. Femeia se depărtă, iar Sofica desfăcu febril pachetul. Vru să ducă la gură acel corn moale, aproape cald, dar gândul la Andrei o opri. Privi aproape cu tandrețe acea porție consistentă de mâncare, o înveli la loc și-o vârî cu grijă în fundul sacoșii. - Mamaie, este proaspăt, să știi!, se auzi din nou vocea femeii care nu please încă și care o privea uimită. - Știu, doamnă. Mulțumesc. - Nu-l vrei?, continuă femeia ușor uimită de
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicatețe, fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta și din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearșaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească prețiosul cap de familie. După ce și-a înfofolit scumpul”băiețel”, Silvica a intrat cu fierul de călcat într-un maldăr de rufe. Uf!..Scăpasem de cutremurul pomenit. Relaxat, mă uitam
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui dos tocmai se uscase un start subțire de ketchup. Îl luă într-o mână și cu cealaltă ridică un șervețel mai curat rătăcit pe caldarâm, și șterse cumva haotica pată vișinie. Înveli exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva din încetineala săriturilor lui Amstrong pe scoarța selenară. Pe
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
cred că abia atunci începi să te cunoști, să te apropii de tine însuți/însăți, așa cum lentilele unui microscop pot apropia extrem de mult și reface claritatea a ceea ce studiază un cercetător pasionat de munca lui. Mai întâi simți cum ești învelit în gheață. Nu te zbați să ieși din ea. Privești în jur uimit de cât de mult ai transformat în ani de zile totul în momentul în care erai în plină îndrăgostire, apoi cum transformai totul când căutai să obligi
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]