8,164 matches
-
inima, a actului de instituirea a unei neorealități ideale; pe de altă parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour, The poet's inward pride, The cetainty of power. Cecil Day Lewis Poezia orfică Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realitate, umplând atât spațiul lăuntric, cât și pe cel exterior și confundând totul în aceeași vibrație a negrăitului. Starea inefabilă generată de cânt, în forma ei cea mai înaltă, mai pură, mai "creatoare" este o stingere inițiatică purificatoare ducând spre înviere într-o bucurie fără nume, beatitudinea deplinei descătușări ontice. In felul acesta inefabilul cântului, poezia "salvează ființa", afirmă autorul După amiezii unui faun. În Sonetele către Orfeu, Rilke și-a ales drept simbol al universului său poetic pe zeul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
obiceiul efectuării crucii în aproape orice lucru pe care îl fac. Paștele se sărbătorește în familie, se vopsesc ouăle roșii, se face pască în trei rânduri de aluat simplu, cu cruce deasupra și cozonac. Toate acestea se sfințesc în dimineața Învierii, după liturghie și abia apoi membrii familiei se așază la masă. La Tg. Frumos, pe lângă mâncărurile specifice se mai pregătește o mâncare specială numită halodnaia, preparată din ouă sfințite și tăiate mărunt, ceapă verde, smântână și borș acru. În perioada
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
este!) sfântă! Poftim? Da, sfântă, o dau și eu puțin pe misticism, că tot am condus atâția ani cursul de ateism. Nu că ar fi o modă...Știu eu niște tovarăși care mai trag câte o raită pe la Denii, pe la Înviere. Dar nu-i acuz în totalitate. Trebuie să mai intri și în pielea dușmanului ca să-l cunoști bine! Să-i folosești chiar și din propriile expresii, ca să-l poți demonta, sau demola, oarecum dinlăuntru. Nimeni nu poate pretinde că te-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
astăzi, ca zi de odihnă, sâmbăta. Biserica Ortodoxă, respectând rânduielile instituite de Mântuitor, are ca zi de odihnă, duminică, deoarece, în această zi, au avut loc trei evenimente de referință pentru dreapta credință, descrise în detaliu de Sfânta Scriptură: a) Învierea Mântuitorului: “Iar în ziua întâia a săptămânii (duminică), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt.” (Ioan 20, 1); După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit de norocul care a dat peste Busuioc, nu mai puteau de ciudă. Vântul le-a spus că fetele Îl poartă În sân, iar credincioșii Îl așează la icoane. Aceasta este povestea busuiocului și aceasta v-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care trecea pe aici și iată-mă-s! După îmbrățișări, Radu fu cazat în camera de lângă bucătărie, avea baia alături și frigiderele aproape... După ce s-au răcorit și s-au primenit, fiind toți flămânzi, au trecut la masă. Fiind înainte de Înviere, Petre se gândise să-i "purifice" puțin culinar, așa că-i trată cu un borș de verdeață și ciulama de urzici, cu orez și usturoi, iar la desert le servi bostan copt. Nu prea le-a plăcut meniul și primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și primul care reacționă fu "amiralul": Ne mai dai și altceva? Nu, pentru acum cam asta-i. Bun, nimic de zis, dar cam aduce a mănăstire. Și eu care am alergat să nu pierd masa de prânz! Fiule, deseară e Învierea, e păcat să mănânci de frupt! Vine o vreme când te mai gândești și la păcate. Tată, interveni și Alice, dumneata și păcatele? Da, fetița mea, cu anii se cam adună... Mai stătură puțin pe verandă, mai discutară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce va face, de unde bani, ce zic oamenii, dacă vor putea și ei să ajute în vreun fel... Și uite așa trecură ceasuri bune și înainte de miezul nopții se îmbrăcară și porniră spre biserică, pentru a asista la slujba de Înviere. Arătau tare bine împreună, "amiralul" cu ținuta oficială, fără decorații deocamdată, dar cu vipușca, eghileții... era impozant. Noaptea era liniștită, cerul senin, biserica plină. La sosirea lor, sătenii se dădură într-o parte, făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-a cuprins pe toți. Înainte de Înviere, părintele Haralambie veni în fața Altarului cu Lumina, chemând credincioșii: "Veniți de luați Lumină". Își aprinseră lumânările, ieșiră în curtea bisericii, se citi Evanghelia și, când clopotele începură a bate, părintele strigă cu glas puternic "Hristos a înviat" de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
credincioșilor a fost ca un murmur, apoi glasurile s-au unit într-o singură voce puternică de bărbați, femei și copii, ce suna ca un strigăt înălțat către cer. Camelia și copiii au rămas încântați când, la încheierea slujbei de Înviere, în biserică, sătenii au așezat coșuri cu cozonaci, păști, ouă roșii și sticle cu vin pentru a fi sfințite. Atmosfera de bucurie și sărbătoare, îi emoționa. La ieșirea din biserică, satul părea de poveste, cu clopotele sunând și oamenii purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grijă "Lumina" către case. La înapoiere, pe masă, Petre schimbase "peisajul" apăruseră cozonaci, păști, ouă colorate în toate culorile... S-au bucurat că "Lumina" luată la biserică s-a păstrat până acasă. Se așezară cuviincioși la masă, doar veneau de la Înviere și începură a ciocni, pândind fiecare să "termine" oul celorlalți. "Hristos a înviat! Adevărat a înviat!" Petre fu ținta întrebărilor, unele nu prea "cuvioase". Camelia îl luă direct: Petre, după delicioasa ciorbă de zarzavat, să nu-mi spui că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
peatră”, mai la vale de vechea mănăstire din lemn. Cea de-a doua mănăstire a fost probabil ridicată în Balta Colacului (Bălătău), azi pe moșia satului Heci, despre care legenda spune că s-ar fi scufundat, într-o noapte de Înviere, cu tot cu credincioși. Este posibil ca scufundarea să se fi produs la 1471, lucru despre care pomenește cronicarul Grigore Ureche, dar mai sigur a fost vorba de o alunecare de teren de pe dealul Mănăstirii. Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și doamna sa
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea celor 40 de Sfinți (9 martie), când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop de zahăr sau miere
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea celor 40 de Sfinți (9 martie), când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop de zahăr sau miere și presărați cu nucă. Se beau 40 de pahare cu vin, câte unul pentru fiecare sfânt. În
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
apoi merg la praznic, fie la casa mortului, fie la casa de prăznuire. Mortul este așezat în groapă cu picioarele spre est, locul unde stă crucea, care se pune până la împlinirea a 40 de zile, întrucât există credința că la Învierea Morților primul lucru pe care îl va vedea cel decedat va fi crucea. Sfânta Liturghie și prazincul se fac la 3, 9, 20, 40 de zile și la un an, când se pot pomeni și ceilalți morți din familie. Bisericile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mama avea poate dreptate: am murit cândva și apoi am renăscut alți oameni... cu toate că eu nu cred în învierea lui Hristos. Mama vorbea ca și când trecutul nu mai exista pentru ea și, totuși, azi dimineață, pe când își mânca supa, a scos un țipăt sfios când s-a gândit la Naoji. Însă nici rănile trecutului meu nu s-au vindecat complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a secolului VIII. Povestea lui Genji, primul mare roman al lumii, capodoperă supremă a literaturii japoneze, scrisă de Murasaki Shikibu în jurul anului 1000. Pastă de soia fermentată. Operă literară de la jumătatea secolului XI. Catedrala Ortodoxă Rusă Nikolai, numită oficial „Catedrala Învierii”. Brâu. FILENAME \p D:\Carti BP\Amurg\Surse\Listat\Amurg.doc PAGE 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o menționează. E greu de crezut că le-a putut scăpa o "poezie necunoscută", mai ales un Imn religios, acestor meticuloși cercetători, mai ales că poezia religioasă a lui Eminescu numără puține creații; e drept, unele veritabile capodopere: Colinde, Colinde, Învierea, Christ, Dumnezeu și om, Rugăciune, Răsai asupra mea. În nici una din edițiile eminesciene menționate nu figurează poezia Imn religios. Ea figurează însă în antologia de poezii religioase Poeți în rugăciune, alcătuită de Pr. Ioan Georgescu, la Oradea în 1943, cu
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia o mînă de oameni se trage din aceiași morți le conferă acestora un grad de rudenie a cărui tărie dă naștere sentimentului etnic. Și atunci, soluția ce poate fi dată problemei naționalismului este
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
a amestecat șampania cu niște vin roșu. Se pare că așa se obișnuiește în centrul Europei. Curată barbarie! 26 decembrie - Reiner Biemel s-a întors acum câteva zile din deportare după o absență de unsprezece luni. A fost ca o înviere din morți. în cursul acestor unsprezece luni mi-a scris de multe ori: o dată ca să-i cumpăr un basc; altă dată pentru tratate medicale. Nici eu, nici altcineva n-a primit, însă, vreo scrisoare de la dânsul din după-amiaza lui 12
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
tuturor amenințărilor, aveau nevoie întîi de toate de protecție, sau măcar de perspectiva consolatoare a unei răsplăți viitoare. Iar mithraismul, înaintea creștinismului și într-o formă mult mai simplă decît religia apostolilor, a așezat credința pe fundalul mîngîietor al unei învieri viitoare, însămînțînd făgăduința că, dacă un om se roagă zeului și îi aduce ofrande, îi poate atrage sprijinul. În plus, religia aceasta stranie avîndu-l în centrul panteonului pe Mithra tauroctonul (ucigătorul de taur) se plia foarte bine pe nomadismul inerent
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
creștinism sînt atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot explica rivalitatea dintre ele. De pildă, la fel ca Hristos, Mithra este un mediator între instanța divină și ființa umană. Apoi, la fel ca în religia Noului Testament, învierea și judecata finală erau reperele stabile ale lumii de apoi. Dar cea mai stranie trăsătură a mithraismului rămîne venerarea corpurilor cerești. Cu alte cuvinte, scenariul său eschatologic este așezat într-un cadru astrologic. Mytra, zeul taurocton și taurofor, este echivalentul
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
Mie îmi plăcea foarte mult, o spun cu toată sinceritatea. Nu înțelegeam despre ce e vorba, dar îmi plăcea că stingeam și aprindeam, stingeam și aprindeam. Și-mi plăcea foarte mult. Mai și adormeam. M-a luat o dată la o Înviere și am adormit și a doua oară nu m-a mai luat. Dar oricum, mi-a intrat, mi-a inculcat puternic această obișnuință. Mi-a creat o obișnuință. Copilul nu știe despre ce e vorba. Dar îi creezi reflexul, ca să
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]