1,698 matches
-
Vlad, Nicolae Florescu, Vasile Igna, Zorina Regman, Titu Popescu, Dan Grigorescu); Dicț. esențial, 905-909; Dimisianu, Lumea, 92-107; Alexandru George, Alte întâlniri, București, 2000, 275-291; Simion, Fragmente, IV, 356-365; Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul esențial al scriitorilor români”, „22”, 2001, 576; Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu, îngr. Aurel Sasu și Mircea Petean, Cluj-Napoca, 2001; Cristea-Enache, Concert, 467-471; Manolescu, Lista, III, 187-197; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 131-141; Pop, Viață, 42-55; Popa, Ist. lit., II, 1141-1142; Simion, Ficțiunea, III, 384-408; C.
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
plenar „substanța adevărată a psihologiei” lui V. sunt cele din Restriști, placheta de debut. Ele transmit vibrațiile unei sensibilități de o delicatețe maladivă, ale unui „suflet moldovenesc [...] risipit în vânt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins”. O fac însă fără a instaura un stil nou, un limbaj net diferențiat de al poeților români sub a căror influență s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
1944). Aici insistă cu argumente asupra faptului că scriitorul român a condamnat comunismul și situația din URSS în volumul (scris în colaborare) Vers l’autre flamme, apărut la Paris, în 1929, din care contribuția sa, cunoscută sub titlul Spovedanie pentru învinși, o va traduce în 1991. În ultimele decenii cercetările lui T. dedicate activității lui Panait Istrati în România și în Franța sunt fundamentale. S-a preocupat mai întâi de retipărirea scrierilor cărora autorul lor le-a dat versiuni românești. Două
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
devenit scriitor, îngr. trad., Craiova, 1981; ed. I-II, îngr. trad., București, 1998, Neranțula și alte povestiri, îngr. și pref. trad., București, 1984, Amintiri. Evocări. Confesiuni, pref. trad., București, 1985, Corespondență cu scriitori străini, îngr. trad., București, 1988, Spovedanie pentru învinși, pref. trad., Cluj-Napoca, 1991, Pelerinul inimii, îngr. și pref. trad., București, 1998, Chira Chiralina și alte scrieri, îngr. Eugen Blăjan, București, 1999, Opere, II, îngr. Teodor Vârgolici, București, 2003; Octave Aubry, Împărăteasa Eugenia, București, 1943; Jean Jaurès, Arta și socialismul
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul al IV-lea î.Hr. au căzut pradă vicleniei politice a lui Filip al II-lea și legiunilor lui Alexandru Macedon. Dar acesta din urmă era mai degrabă un învins. Fusese cucerit de cultura elină și, ca elev al lui Aristotel, se considera grec - iar marele său război de cucerire a lumii era conceput ca o expediție de grecizare a tuturor popoarelor de la Nil până la Gange. A fost cea mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
valorii unei resurse-țintă în favoarea atacantului și diminuarea valorii ei pentru apărător, în timp ce operațiunile de apărare vizează contracararea potențialelor atacuri, pentru preîntâmpinarea sau diminuarea eventualelor pierderi. Se poate spune că nu este o luptă cu sumă zero, ci cu învingători și învinși. Valorile obținute nu sunt întotdeauna monetare sau materiale, ci militare, convenționale, sau de altă natură. Valoarea resurselor informaționale pentru un actor/jucător este o funcție de șase factori 2. Primul vizează relevanța resursei prin prisma preocupărilor și angajamentului jucătorului. Al doilea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl face în vederea alinierii la ordinea mereu în metamorfoză a lumii exterioare. Acesta este teritoriul de emergență al figurației învinșilor, pentru care P. manifestă o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci din Scrisorile unui răzeș și sfârșind cu cei mai cunoscuți eroi ai romanelor sale: sinucigașul Radu Comșa din Întunecare (I-II, 1927-1928), retrasul din lume Paul I. Năgară din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită de la tipare sămănătoriste, înnobilată cu tușe caracteristice venind dinspre Maurice Barrès și Paul Bourget, trecută prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
realizat în linia lui Jack London, o adevărată capodoperă, ce a cunoscut și o neașteptată circulație în afara țării, mai mult decât oricare dintre scrierile sale. Și acesta e construit pe coordonatele mult uzitatei teze sămănătoriste a dezrădăcinării. Ca și ceilalți învinși, Fram nu își poate găsi liniștea în mediul unui celebru circ urban (Struțki), unde este iubit și adulat de copii. Îl cheamă ghețurile Polului, din care fusese smuls. Când este pe punctul de a-și atinge visul, îl copleșește însă
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
volum - Patimi (1903), Robia banului (1906), Părinți și copii (1907), Irimel. Întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia (1919), piese de teatru - O iubire la țară (1888), Fără noroc (1898), Ghica-vodă, domnul Moldovei (1899), Vae victis! Vai de învinși (1903). După o lungă perioadă de tăcere, în 1935 reapare în „Adevărul” cu Amintiri, o suită de însemnări cu valoare de document pentru istoria mișcării socialiste românești. Pentru N., finalitatea instructivă și educativă a literaturii este esențială. Așa se explică
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
I.S. Turgheniev, N.A. Nekrasov, Maxim Gorki, Leonid Andreev). SCRIERI: O iubire la țară, Iași, 1888; Nuvele, Iași, [1893]; Din chinurile vieții. Fiecare la rândul său, Craiova, 1895; Fără noroc, București, 1898; Ghica-vodă, domnul Moldovei, București, 1899; Vae victis! Vai de învinși, București, 1903; Patimi, București, 1903; Robia banului, București, 1906; Părinți și copii, București, 1907; Din lume pentru lume, București, 1909; Irimel. Întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia, Iași, [1919]; Din chinurile vieții, îngr. și pref. Victor Vișinescu
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
cu Sărina Cassvan); Fiodor V. Gladkov, Cimentul, București, 1929; Victor Hugo, Oamenii mării, București, [1929], Pentru adevăr și libertate, introd. Anatole France, București, 1935, Notre-Dame de Paris, I-II, București, 1938, Mizerabilii, I-IV, București, 1938; Panait Istrati, Spovedania unui învins, București, 1930; Jean de Létraz, Douăsprezece nopți de dragoste, București, 1930; Maryse Choisy, O lună printre femei, București, [1930]; Francis Cârco, Viața de noapte, București, 1931; Pierre de Coulevain, Aristocrație americană, Bucurețti, 1931; Roland Dorgelès, Crucile de lemn, București, 1932
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
ce vin”), consacrată scriitorilor postmoderni, la „Tribuna”, „Steaua”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Astra”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Discobolul”, „Târnava” ș.a. De asemenea, scrie articole pentru Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu (2001). Editorial, debutează în 1996 cu volumul de studii critice Scriitori români postmoderni, distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. Asemenea altor critici formați în anii ’70 ai
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
Ploi, zăpezi, felurite - Pluis, neiges, divers - Rains, snows, miscellanea, ed. trilingvă, tr. Mircea Goga, Yvonne Goga și Cristina Tătaru, Târgu Mureș, 1998; Cartea întâlnirilor. Roman epistolar (în colaborare cu Andreas Wellmann), Cluj-Napoca, 1999; Folie, cirque, scandale, Cluj-Napoca-Bruxelles, 2002. Ediții: Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare cu Aurel Sasu). Repere bibliografice: Marian Papahagi, „Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Nicolae Manolescu, Trei debuturi, RL, 1982, 15; Constanța Buzea, „Un munte, o zi”, AFT, 1982, 4; Ștefan Borbély
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
al unei umanități ultragiate, de intensă vibrație lirică. Autorul știe să alterneze și dă în același timp coerență secvențelor în care destine diverse se întrepătrund, conturând imaginea unei comunități aparte, cufundată într-o atmosferă sumbră. Se configurează o tipologie a învinșilor, a celor cu o existență distrusă de neîmpliniri, căzând resemnați în fața durității vieții și a zădărniciei efortului de a se salva din mediul mizer, interzis oricărei speranțe. Este o amplă, minuțioasă și tulburătoare frescă socială, o radiografiere a unei colectivități
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
a neutralității. Istoria este părtinitoare nu numai „în interior”, ci și „în exterior”. Henry S. Commager apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și despre restul lumii. Ea încetează să mai fie punctul de vedere al statelor puternice sau învingătoare. Ea începe să fie tot mai mult o narare obiectivă, în care și cel slab își poate articula propria sa cauză, în care învinsul își poate judeca învingătorul. Este de fapt singurul mijloc de a înainta nu numai spre o înțelegere obiectivă a evenimentelor, ci și spre o lume a înțelegerii și a coexistenței pașnice. Și acest lucru nu este un simplu deziderat. El
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bancă (1939), urmat în 1941 de romanul Dragoste albă. În exil scrie și publică în limba română poezie - Magul care-și caută steaua (1951), grupajul Catapetesme, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954, împreună cu Vasile Posteucă și N.S. Govora), Ultimul învins (1965) -, grupajul de nuvele La capătul drumului, în volumul colectiv Povești fără țară (1957, împreună cu Faust Brădescu și N.S. Govora) și volumul de proză scurtă Cetăți sfărâmate (1973). În 1982 i-a apărut o culegere de nuvele în limba germană
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Povești fără țară (1957, împreună cu Faust Brădescu și N.S. Govora) și volumul de proză scurtă Cetăți sfărâmate (1973). În 1982 i-a apărut o culegere de nuvele în limba germană: Sturm und Feuer. Poemele din Catapetesme sau din ciclul Ultimul învins, al căror spirit se resimte de înrâurirea lui St. O. Iosif, Octavian Goga și Aron Cotruș, îl așază pe N. în rândul dezrădăcinaților mesianici care își cântă durerea în accente patetice, cu o evidentă apetență mistică: „L-am poftit să
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Grigore Bugarin, Reșița, 1939; Dragoste albă, București, 1941; Magul care-și caută steaua, Paris, 1951; Catapetesme, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu desene de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; La capătul drumului în Povești fără țară, Madrid, 1957; Ultimul învins, pref. Vasile Posteucă, Cleveland, 1965; Cetăți sfărâmate, Hamilton (Canada), 1973; Sturm und Feuer, München, 1982. Ediții: Poeme din închisori, Madrid, 1970 (în colaborare cu Vasile Posteucă și Nicholas Dima). Traduceri: Tălmăciri din lirica amerindiană, introd. George Ciorănescu, München, 1977; Tălmăciri
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
lui Istrati, indiferent de tematica abordată. Iar acest nucleu este inadaptarea, incapacitatea eroilor istratieni, fie că este vorba de Moș Anghel sau de personajele din ciclul haiducilor, de a se înscrie cu succes în ordinea realului. Ei sunt aprioric niște învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu, dar și de literatura absurdului, așa cum este teoretizată de Albert Camus. „Opera istratiană - afirmă criticul - pune problema absurdului, fără a se încadra într-o literatură a absurdului
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
rețele EURHISTXX - The European Network of Contemporary History, prin intermediul căreia o istorie recentă cu adevărat europeană se va naște probabil în următorii ani. În Occident, fragmentul de memorie cel mai mult timp neglijat, chiar reprimat, este acela care cuprinde suferința învinșilor. Am fost întotdeauna de părere că nemții ar trebui să-și poată plânge morții din ultimul război mondial, inclusiv deoarece nu am mare încredere în cei care nu au lacrimi decât pentru suferința Celuilalt - Holocaustul fiind exemplul absolut -, uitând de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
idealul stoic al înțeleptului. „Acest înțelept este un rege deoarece este stăpân asupra ființei sale și deoarece fiind propriul său stăpân el nu poate fi constrâns. Un asemenea înțelept era preferat chiar și zeilor, care nu au nici un obstacol de învins și nu trebuie să reziste nici unei tentații, în timp ce el nu ajunge la perfecțiune decât depășind cu propriile sale forțe toate obstacolele.” (Leçons, d’étique, p. 80.) 23. Vezi Ibidem, p. 211. 24. Ibidem, p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe e pusă din evidență încă din primele pagini, când gigantul Malloy îl ia, practic, pe sus și-l proiectează într-un carusel de aventuri incontrolabile. Atracția față de femeile „problematice” ciobește aerul de invulnerabilitate al eroului: învins de împrejurări, „puritanismul” lui pare a suferi înfrângere după înfrângere. Pe lângă Vivian din The Big Sleep, pe lângă Velma, situații în care atracția primejdiei ia chipul feminității devastatoare apar din ce în ce mai frecvent în cărțile lui Chandler. Senzualitatea este dinamita ce aruncă în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ubi bene, ibi patria (lat., „Unde este bine, acolo este patria”); Urbi et orbi (lat., „Orașului și lumii” - benedicțiune papală); Ut pictura poesis (lat., „Poezia este asemenea picturii”); utile dulci (lat., „Utilul și plăcutul”); Vae victis! (lat., „Vai de cei Învinși!”); Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat., „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”); Vedi Napoli, e poi mori! (it., „Să vezi [orașul] Neapole și apoi să mori!”); Veni, vidi, vici (lat., „Am venit, am văzut, am Învins”); Verba volant, scripta manent (lat.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]