2,867 matches
-
pleacă mai devreme de-acasă, dar intervin, pe drum, ambuteiaje și tot nu scapă de coșmar... Ascultîndu-i, mă gândesc la obiceiurile noastre balcanice care nu sunt chiar așa de rele. Am scris un articol în care mi-am permis să învinuiesc complicitățile Occidentului cu Rusia sovietică, după război. Peste câteva zile, mi s-a transmis prin G. B. rugămintea de a scrie altceva, pe altă temă. Am aflat cu această ocazie că articolele mai delicate sunt citite de întreg staff-ul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
râdeau: "Degeaba, prietene. Aici nu se reclamă." "Dar, domnule, spunea francezul, cazul meu e excepțional. Sunt nevinovat." Toți suntem cazuri excepționale. Fiecare dintre noi invocă ceva anume. Fiecare se vrea nevinovat, cu orice preț, chiar dacă pentru asta ar trebui să învinuiască întreg neamul omenesc și însuși Cerul. Nu-i veți face nimănui prea mare bucurie lăudându-l pentru strădaniile depuse spre a deveni inteligent sau generos. Dimpotrivă, veți vedea cum îi crește inima de fericire dacă-i veți admira generozitatea înnăscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
general, la cei ce mă ascultau, stinghereala lor oarecum reticentă, foarte apropiată de cea pe care mi-o arătați dumneavoastră acum ― nu, e inutil să protestați ― nu mi-au adus liniștea. Căci, vedeți dumneavoastră, nu-i de ajuns să te învinuiești pentru a-ți șterge vina; dacă ar fi așa, aș fi acum neprihănit ca un mielușel. Trebuie să știi să te învinuiești după o anume metodă, pe care am izbutit s-o pun la punct abia mult mai târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
e inutil să protestați ― nu mi-au adus liniștea. Căci, vedeți dumneavoastră, nu-i de ajuns să te învinuiești pentru a-ți șterge vina; dacă ar fi așa, aș fi acum neprihănit ca un mielușel. Trebuie să știi să te învinuiești după o anume metodă, pe care am izbutit s-o pun la punct abia mult mai târziu și pe care n-am putut-o descoperi înainte de a mă fi aflat în cea mai deplină părăsire. Până atunci, râsul a plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
timp de două mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnată, dar care nu știu de ce, e tăinuită cu mare grijă. Adevărata pricină este că El știa că nu-i cu totul nevinovat. Nu purta povara greșelii de care era învinuit, dar făptuise altele, chiar dacă nu știa care sunt acelea. Sau poate știa? Căci de la El porniseră toate. E cu neputință să nu fi auzit vorbindu-se despre uciderea pruncilor. Din pricina Lui muriseră pruncii din Iudeea, uciși în timp ce părinții săi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ei. Cu ei obțin, ca un adevărat virtuoz, efectele cele mai rafinate. De câtăva vreme îmi exercit utila profesie la "Mexico-City". Ea constă mai întâi, după cum singur ați putut observa, în a te mărturisi cât mai des în public. Mă învinuiesc, așadar, de toate crimele cu putință. Nu-i prea greu, acum mă ajută memoria. Dar, atenție, nu mă învinuiesc în chip grosolan, lovindu-mă cu pumnii în piept. Dimpotrivă, mă strecor cu dibăcie printre obstacole, nuanțez cât mai mult, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la "Mexico-City". Ea constă mai întâi, după cum singur ați putut observa, în a te mărturisi cât mai des în public. Mă învinuiesc, așadar, de toate crimele cu putință. Nu-i prea greu, acum mă ajută memoria. Dar, atenție, nu mă învinuiesc în chip grosolan, lovindu-mă cu pumnii în piept. Dimpotrivă, mă strecor cu dibăcie printre obstacole, nuanțez cât mai mult, fac nenumărate digresiuni, îmi adaptez, în sfârșit, spusele, la cel ce mă ascultă, silindu-l până la urmă la o mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
adevărul în față. Sunt ca ei, bineînțeles, toți fierbem în aceeași oală. Totuși, am asupra lor o anumită superioritate, aceea de a ști, care-mi dă dreptul să vorbesc. Sunt sigur că vedeți avantajul unei asemenea situații. Cu cât mă învinuiesc, cu atât sunt mai îndreptățit să vă judec și, mai mult decât atât, vă silesc să vă judecați singur, ceea ce mă ușurează într-o și mai mare măsură. Ah! dragul meu, suntem niște făpturi ciudate și nefericite, și dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
n-ai de ales, nu-i așa? Ce să faci pentru a fi altul? Lucrul e cu neputință. Ar trebui să fii nimeni, să-ți uiți cu totul de tine pentru celălalt, măcar o singura dată. Dar cum? Nu mă învinuiți prea mult. Sunt ca acel cerșetor bătrân pe care l-am întâlnit pe terasa unei cafenele; îmi strângea mâna și nu voia să-mi mai dea drumul, în timp ce-mi spunea: "Ah, domnule, nu- s om rău, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o mănăstire. Odată, le explicam unor călugări cum se deghizează diavolii în îngeri. Și mărturiseam că eu nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu înconjurat de îngeri. Mi-l imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neîncrezător. Doctorul Luca se înflăcărase și aproape urla de entuziasm. "Papa Leon, în secolul al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-a vândut sufletul diavolului pentru a ajunge pontif. Oarecum surprins, Julius urmărea nu atât ce spunea doctorul, cât schimbarea care se produsese în bătrânul "stîlp al tavernelor". Avea pungi mari sub ochi, ca de obicei. Băuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o să-și schimbe medicul, ca să nu mă poată învinui nimeni că aveam legături cu o pacientă. În rest, nu vedeam nici un motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pregătit să-mi spui ceva valabil despre arma ta. Firește, resping această istorie fantezistă. Clane dădu din cap, dar nu spuse nimic. Oferise singura explicație de care dispunea și întâlnise întâmplător realismul uimitor al celuilalt. Nu că l-ar fi învinuit pe barbar. El însuși numai treptat fusese în stare să accepte ideea că materia și energia erau diferite de ceea ce păreau pentru percepțiile și senzațiile corpului nostru. Dar acum era momentul să acționeze, să forțeze, să convingă. Legăturile căzură, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. 44. Cum puteți crede voi, care umblați după slava, pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? 45. Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. 46. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47. Dar dacă nu credeți cele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
primi. 44. Cum puteți crede voi, care umblați după slava, pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? 45. Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. 46. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrșea preacurvia. 5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?" 6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, și scria cu degetul pe pămînt. 7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, și le-a zis: Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau toți. Dar, așa cum Îi spuneam și tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii de omul ăla din ziua cînd ne-a poftit la el la cină și, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui lucru puteți fi liniștit: a fost totdeauna om de casă și a ținut la nevastă și copii. Indiferent ce-a făcut În alte treburi, nu s-a făcut niciodată vinovat de desfrîu sau dezmăț, de asta nu-l poate Învinui nimeni“ - și chiar că era adevărat: au Încercat să-l scoată vinovat de așa ceva la proces, ca să-l terfelească, au Încercat să arate cum c-ar fi umblat după alte femei, dar n-au izbutit - de ce să n-o spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o societate înapoiată. Dar ceea ce s-a întâmplat aici pare să transceadă decretele obișnuite, legale sau criminale. Izbucni: - Trebuie să înțeleg că pot să fiu legat în felul acesta fără să mi se aducă la cunoștință faptele de care sunt învinuit? Blayney își împinse bărbia înainte. - Tu ești un caz aparte, Și eu am dat ordinul. Rânji. Și oamenii aceștia mi-au dat ascultare, cum era și normal. - De aceea m-am adresat lor. Sunt părtași la un abuz. Rolul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
din aceeași perioadă, este de parte carolingiană și constă într-o biografie a lui Carol cel Mare realizată în mănăstirea din San Gallo (situată în actuala Elveție). Confruntarea dintre cele două versiuni este interesantă, deoarece fiecare dintre ele tinde să învinuiască partea opusă pentru falimentul acțiunii. Ioan Diaconul l-a atribuit „barbarismului sălbatic” al francilor, incapabili să înțeleagă și să asimileze finețea și subtilitățile cântului roman; partea francă, în schimb, acuza cântăreții veniți de la Roma de a fi planificat un complot
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
circumstanță, l-au ignorat total. Nu i-a părut rău. Dorea să pară un personaj misterios în fața acestor băieți, unii fără vîrstă și cu puteri ciudate, dar îl dureau picioarele, întîrziase la ceai și-i era teamă că o să fie învinuit că a venit cu atîția prieteni. Avea dreptate. Portarul căminului a refuzat să-i lase să intre pe ceilalți băieți. Merseseră trei kilometri și rataseră ceaiul pentru a-l însoți, și deși s-a întors împreună cu ei o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care nu duc nicăieri. În fond putea să-și imagineze că Sandi sau eu vom acționa într-un fel, că nu-l vom lăsa de izbeliște. Melania își șterse o lacrimă. ― Dragul meu, mi se pare urât din partea noastră să învinuim pe cineva pentru bunele sale intenții. ― Hm, râse superior Miga, ai rămas tot fetița drăgălașă care nu vede nimic rău în jur. Bune intenții, fără îndoială, dar reflectat o singură clipă că prin inițiativa aceea dementă punea și viața noastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul sau celălalt, învinuiți de crimă, ar fi denunțat în cele din urmă cooperarea cu privire la tablouri. Mi-am imaginat că mobilul "sinuciderii" ca și al ciudatelor dispariții nu poate fi decât material. Era unica rațiune, unicul argument care putea aduce în aceeași barcă temperamente
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
infractorul avea șasupra sa și un pistol Bereta și un încărcător cuș șapte cartușe, găsite, după spusele sale, în casa doctorului, fapt confirmat de acesta din urmă. Atenționdu-l asupra gravității situației în care intrase, era recidivist și urma să fie învinuit de comiterea unui concurs de infrac țiuni, Gorgică fu de altă părere, susținând că a comis doar o violare de domiciliu și o tentativă de furt, deoarece ” nu am scos din casă nici măcar ce am mâncat”, argumentă el nu fară
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură "gunoaiele" de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]