1,058 matches
-
sau verbul pe care îl determină, când sunt așezate în ordine inversă celei normale. Pentru a le demonstra acest lucru, le dau elevilor următoarele exemple: a) Grijuliu, șeful de atelier își controlează mașinile. b) Pe stradă, aerul rece m-a înviorat. Procedeul simbolizării conduce la formarea deprinderilor de punctuație în activități care au tangență cu jocul foarte potrivit cu vârsta copiilor, având un deosebit rol formativ. După ce pe cale inductivă se ajunge la regula: virgula desparte de restul propoziției cuvinte care arată o
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
-a carte din Corpusul lui Hippocrate, înțeleptul medic face aluzii la Asklepios, dar onorează medicina laică. El nu respinge preocupările preoților pentru curățirea spiritului, dar medicina laică, în parametrii ei subliniați mai sus, e aptă să se ocupe de trup, înviorând spiritul. Precizăm că medicii timpului său practicau medicina în toate straturile sociale, inclusiv în lumea sclavilor ai căror stăpâni aveau interes să fie sănătoși ca să muncească eficient și să nu-i molipsească. Programul hippocratic poate fi comprimat în triada: studiu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
stare, îl luă de la țâța rece a mamei, și-l încălzi la pieptul lui. Înainte de a pleca, mai privi o dată în urmă. În ochii de pe zăpadă se putea citi împăcarea... „Să ai grijă de el... este ursita ta!“. Deodată se învioră și mângâindu-i blănița ca argintul, zâmbi. „- Măi Surule, măi... tari frumos mai ești, măi!“ și-l băgă, cu grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stau la castel. Nieve dădu din cap. —O să fie aici cu două zile înainte. —Le-am programat câte un tratament în seara dinainte de repetiție la Gletniki Spa, la mai puțin de un kilometru de aici, spuse Lorelei. Astfel, se vor înviora și vor arăta bine, nu obosite din cauza fusului orar. Rochiile alea ale domnișoarelor de onoare - îmi place cum se asortează cu panglica de la rochia ta - sunt și ele făcute de Vera Wang? Nieve dădu iarăși din cap. —O admir tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
saltă sprintenă pe bărbia lui osoasă și pe gâtul mult descoperit, pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de acest nume ciudat, de femeie?! inima mea bate ca, Țin minte, glasul lui înviorându-se după zâmbet, că țineam și un caiet al acestei deznădăjduite iubiri pentru Aida, dar în momentul eliberării, căci a fost într-adevăr o eliberare, l-am ars, Să-ți povestesc despre Aida, Aida era fiica maestrului Voinea, vioara întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă dezbrac și prind din plin pe trupul istovit uriașa cădere de ape, stau mult timp pe piatra rece chiar după ce apa a trecut, cu slabele puteri rămase îmi îmbrac pantalonii, tricoul, n-am nimic să mă șterg și înviorat mă îndrept spre casa părintelui, totul pare în jurul meu neschimbat și totuși parcă au trecut veacuri de când am fost ultima oară pe aici, părintele în casă cu niște străini, m-a văzut înainte de a urca treptele de piatră, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănânc ceva ușor, părintele crede că am făcut o ușoară formă de insolație, după-masă i-am cerut lui Daniel, singurul rămas lângă mine, să mă ajute să ajung la Izvor, am așteptat răbdător venirea apei, mi-e mai bine acum înviorat de apa rece, îmi pun hainele pe mine și mă îndrept spre casa părintelui, trebuie să-i vorbesc, dau să intru la el, dar văd că are iarăși străini cu care stă de vorbă, mă vede prin ușa deschisă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
precis definită, nici fixă și se schimba la fiecare pas, influențată de gândurile care-mi treceau prin cap, sau de starea de certitudine sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la altul. Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un adăpost pentru comori... sau cine știe ce altceva, oricum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să rup acele subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci, Îl duc la nas și aspir nesățios mirosul acesta extraordinar, care face să-mi vibreze nările, mă Înviorează plenar, mă purifică. Am sentimentul acut de ușurare a trupului: reîntineresc brusc. Dacă aș dormi pe un pat presărat cu ace de brad, mi-ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un pic situația- măcar atât. Cu toate astea, presupune ca ascultătorul să fie cât de cât interesat, ca să poată asculta mai multe cuvinte odată. Sau, în cel mai rău caz, permite puțin contact vizual, cât să poată lua ființă însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aibă grijă de tine. Jim se Îmbrăcă, Își legă cravata și Își așeză cu grijă chipiul pe cap. Vru să-i mulțumească sorei, dar ea plecase deja să se Îngrijească de orfanii ei. 6 TÎnărul cu un cuțit Întotdeauna războaiele Înviorau Shanghai-ul, accelerau pulsul străzilor lui aglomerate. PÎnă și cadavrele din șanțuri păreau mai vii. Grupuri numeroase de țărănci se Înghesuiau pe trotuarele de pe Avenue Foch; În fața Cercului sportiv francez, vînzătorii Își blocau roțile lovindu-și cărucioarele unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor erau goale, obligîndu-l pe Jim să se hrănească doar cu gustările, rămase după cincizeci de ani de petreceri ale fostului Shanghai. Uneori, după ce găsea o cutie intactă de bomboane de ciocolată În sertarul vreunei măsuțe de toaletă, Jim se Înviora și Își amintea de părinții săi dansînd pe muzica de la radio, Înainte de masa de prînz de duminică, și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele Întunecoase sau se așeza la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
constatat asta. Jim se lăsă pe spate și Îi zîmbi doamnei Hug. Deținuții ședeau slăbiți pe băncile așezate față-n față, aruncați Înainte și Înapoi ca niște marionete În mărime naturală rămase fără umplutura de cîlți. Departe de a-i Înviora, drumul de la Shanghai Îi făcuse să arate palizi și nervoși. Dar Jim zîmbi spre avionul ruginit de pe malul canalului. Acum nu mai exista pericolul să se reîntoarcă la centrul de detenție. Soldatul japonez Își aruncase țigara și Își ținea pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și mănînce cartofii mîine dimineață. — Poate. Odihnește-te, Jim, o să cazi din picioare dacă ai grijă de toți. MÎine o să fim pe drum. Ei... s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ruginite Îi aminteau lui Jim de ilustrațiile din enciclopedie despre Ypres și Somme, un uriaș muzeu de luptă pe care nimeni nu-l vizitase de ani de zile. Rămășițele războiului și zborurile avioanelor de bombardament și de luptă Îl Înviorau. Voia să se ridice ca un zmeu peste parapetele sinuoase și să aterizeze pe unul dintre forturile masive construite din mii de saci de nisip printre movilele funerare. Jim era dezamăgit că nici unul dintre tovarășii lui de detenție nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americani. Ascultă cum soția celui de la Shell plîngea În iarba Îngălbenită. Lumina soarelui umplu aerul de deasupra canalului, o aură strălucitoare de foame Înțepîndu-i retina și amintindu-i de haloul format În urma exploziei avionului Mustang. Trupul arzînd al pilotului american Înviorase pămîntul mort. Cel mai bine ar fi dacă ar muri cu toții; viețile lor s-ar sfîrși, lucru ce devenise inevitabil de cînd Idzumo scufundase vasul Petrel și britanicii se predaseră la Singapore fără luptă. Nu cumva erau deja morți? Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se elibereze de Lunghua și să facă față prezentului, oricît de nesigur ar fi fost. Fusese unica regulă pe care se sprijinise În toți anii de război. Împinse lada spre suprafața uleioasă. În ultimele clipe ale serii, apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste rîu. Jim se urcă printre deținuții care se odihneau și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deținuții care se odihneau și se așeză jos lîngă domnul Maxted. Îi Întinse gamela cu apă, apoi Își curăță nisipul din pantofi. — E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta, ne Întoarcem la Shanghai. — La Shanghai? Jim nu era sigur dacă domnul Maxted delira despre Shanghai, așa cum deținuții muribunzi din spitalul lagărului bolboroseau despre Întoarcerea În Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu ne putem permite să nu facem asta. Ca de-obicei, Stella făcu exact cum voia ea și Ruby fu de acord să-i scrie scrisoarea. Când Stella Închise, Chanel Își deja pusese paltonul și păru să se mai fi Înviorat. —Horoscopul meu zice că Taurul o să fie afectat de opoziția dintre Mercur și semnul lui natal, Luna. Dar se pare că totul se va Îmbunătăți pe la sfârșitul lunii când Venus, planeta armoniei, se Întoarce la zenit În graficul meu. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea îi cade în jos, pe mine, poate pe mâinile mele. Cade în spate pe tot ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răspântia drumurilor înguste, înfricoșat de ideea dispariției mele. Ar fi un act arbitrar al destinului. Făcui socoteala anilor trăiți și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar cu un mic impuls inițial, ființa umană Își putea păstra timp nedefinit echilibrul pe două roți? Secretul consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]