959 matches
-
de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu, măi băiete. Atâta patimă mai am și eu; încolo de toate-s iertat. Anul ista mă simțesc mai slab, după boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o dată s-aud cânii țâhnind în sihlă... De la prag, din umbra tinzii, se auzi deodată, nemulțămit, glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinovăție. Dar hârtiile pe care le aducem mărturisesc altfel. S-ar putea ca ele să fi fost pregătite de Mustafa-bei. Atunci? — Încredințăm pe strălucirea ta că ceea ce am găsit noi nu-i plăsmuit. Cunoaștem caligrafiile tuturor diacilor care s-au învrednicit să îndrepte cărți împărăției, cu iscăliturile și pecețile șahilor de la răsărit și a beilor de la miazăzi. Nu poate fi nici o îndoială asupra celor cuprinse în cărți. Se vede, din ce-am cercetat, că șahzadè a fost străjer neclintit al hotarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întîlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac scandal, nici măcar n-o să mă supăr vreun pic ci, dimpotrivă, am să mi-o însușesc și primul telefon de felicitare pentru marea dumneavoastră descoperire, vă anunț că de la mine o să-l primiți. Din păcate, stimați cititori, nu ne-am învrednicit de multrâvnitul telefon promis și credeam că, cel puțin în acest caz, perseverența e malefică. R: Ce sentimente vă încearcă atunci când vă așezați la masa de scris și rămâneți singur, în fața foilor albe? P: “Ah! Atuncea ți se pare Că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu mă mai învrednicește cu privirea și că nimeni nu se mai uită la mine în încăperea asta sărăcăcioasă, care a fost ani de-a rândul casa mea de rugăciune. Cred că Laura și-a pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întuneric, îndoielile îi pluteau prin minte ca bulele de apă. E drept că familia noastră ține de rangul samurailor de țară numiți ostași și că l-am servit pe Stăpân încă din vremea tatălui său, dar nici nu ne-am învrednicit în vreun fel deosebit. Nu înțelegea defel de ce fusese ales înaintea altora tocmai capul unei asemenea familii. Naiv cum era, unchiul zicea că totul se datora intervenției seniorului Shiraishi, dar seniorul Ishida știa, fără îndoială, dacă un om neînzestrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un adânc oftat, că nu: “Cine să vină? Cine are bucurie? Amu și spun <au vrut limbă română?> și dimineață la radio a spus unul, că de asta am ajuns așa, că am vrut limbă română. Dar poate ne-a învrednici Dumnezeu, doar suntem toți români. O țară am fost, nu câteva raioane, gata, îi republică! Transnistria îi tot republică, Găgăuța tot îi republică, mai mare rușinea!...” Povestește apoi măicuța despre preotul din sat, despre biserică, că se pictează în interior
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
este: Votanți 40. Unanimitatea Senatului s-a pronunțat pentru proiectul de lege. (Aplauze prelungite.) D-nii mei, președintele nu are dreptul să ia cuvântul când prezidează ( foarte mișcat) dar să mi fie permis a mulțumi lui D-zeu că m-a învrednicit să iau parte la acest mare act național! (Aplauze unanime și entuziaste în Senat și în tribune.) D-nii mei, sunteți rugați ca la ora 6 să vă aflați la Palat, unde voi avea onoarea de a da citire proiectului de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
minții, omul putând face deosebirea între bie și rău, conștiința sa ridicându-se în arbitru implacabil, care condamnă și răsplătește. Vin apoi corolarele trezirii conștiinței care sunt frica și rușinea. Din acest moment, cei dintâi oameni nu s-au mai învrednicit să vadă pe Dumnezeu față către față și nici să-i mai vorbească gură către gură, ci s-au mulțumit să-I asculte glasul avea și să-L priceapă și simtă numai prin și din măreția creațiunii. Blestemul Goi, rușinați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Român, membru al Partidului Democrat al Unirii și unul dintre liderii lui. A mai fost membru în consiliul comunal al municipiului Cernăuți și „cive de onoare al multor orașe și comune, printre care Prelipcea și Vama, stulpicănenii, spre rușinea lor, neînvrednicindu-se de un astfel de gest”. Prin munca sa didactică de aproape un deceniu (1915 - 1923), Nectarie „a înscris pagini de merit în învățământul teologic, a înmulțit, alături de alți profesori de vază, faima pedagogiei arboresene”. Înscăunarea în treptele ierarhice: episcop
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Auzind însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului în casa lui Simon Leprosul și că era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
placă comemora tivă explică În ungurește cînd a trăit Erdődi Bakócz Tamás (1442-1521) și că a ajuns arhiepiscop de Esztergom. Dar episcopatul romano-catolic de Sătmar a preferat să lase in scripția netradusă, iar consiliul local și primăria nu s-au Învrednicit să impună tălmăcirea mesajului ca, și În limba statului, să devină cunoscută cariera remarcabilă În sine a unui vlăstar al locului. Se Întîmplă Însă că pică În vizită un lider UDMR de la centru, iar consilierii locali Îl conduc să vadă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
același lucru. Îl văzuseră pe măria sa. Și nu doar atât. Măria sa Îi chemase În sala tronului, unde se aflau cei mai mari căpitani ai Moldovei. Acolo, voievodul le vorbise lor, femeilor și bătrânilor, celor care nu crezuseră că se vor Învrednici de o asemenea cinste câte zile or avea. Și le spusese că retragerea lor nu este o Înfrângere. Că nu este ceea ce a fost secole de-a rândul. Că armata Moldovei se adună În locurile știute și că oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am dus către Liov chiar pe drumul unde ne-am împotmolit acum. Tot pe aici ne-am învrednicit să transportăm și moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu nădejdea că asemenea fapte te vor îmbucura și ne vei ocroti pre noi de necazuri și urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni aflați în slujba păgânilor. Dar faptele, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi destăinuit câteva pricini de nemulțumire. S-ar putea, vecină! Că prea repede s-a petrecut și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-a tot încurcat mamă-sa cu alesul nurorilor că mai-mai să-i treacă vremea... Prin sat se vorbește cum că destui băietani dintre aiștia scoși de curând la horă îi spun în ultima vreme bădița Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas al vieții lui cu câteva vorbe ticluite pe care le port ca pe un talisman, având puterea și tăria unui testament. Mi-a spus: Să nu uiți, fiule, nimic din ceea ce ți-am zis eu acum. Să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia, toarnă-mi un păhărel din ce ai tu mai tare dintre tării. * Nu dură mult timp și veniră și băieții. Tanti Aglaia terminase de îngurgitat piciorul de pui, se învrednici să toarne în pâlnia gurii două pahare de rachiu, cel oferit inițial de către Ina părându-i-se prea puțin. Acum putea vota cu oricine. Se înregimentă nechemată, în rândul oaspeților și susținu partida de alto în cântecul deja pornit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
număr de pagini din cartea trimisă de dl. Fetescu, apoi i-am telefonat mulțumindu-i pentru „bijuteria educațională ce mi-a trimis, făcând unele sumare aprecieri de valoare. Abia după citirea integrală îi voi scrie și poate că mă voi învrednici să-i prezint cartea într-o viitoare recenzie. Abia în ziua următoare când am citit integral volumul, am notat doar atât: „Magistru condei (actual pix) pe măsură măiestriei pedagogice, perfecționate timp de o viață la catedră, când a fost un
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acasă". Când țiganul a văzut mânzul pe care Ilie voia să i-l dăruiască, a crezut că i se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu, își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în orice lucru, aducînd roade în tot felul de fapte bune, și crescînd în cunoștința lui Dumnezeu: 11. întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, 12. mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. 13. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, 14. în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. 15. El este chipul Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
vorbește de cele sfinte. Cine este cel care s-a nevoit să adune atâtea minuni, părinte? Să știi, fiule, că mai sunt și alții împătimiți de Istorie. Dacă nu-i cu supărare, părinte, spune-mi numele celui care s-a învrednicit să adune atâtea înscrisuri bătrâne și să le așeze în cele opt volume în această colecție de „Documente privitoare la Istoria orașului Iași, acte interne”, începând cu acel an de grație 1408, când se pomenește, pentru prima oară, într-un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]