KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...37 >

917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

s-a mai întâmplat ceva între timp, dar Adrian nu-i răspunsese. Îi spuse lui Eleanor c-o să aștepte să vadă cum o să decurgă interviul cu Fanny Tarrant înainte de-a se angaja să ducă la bun sfârșit planul lui Șam. Răspunsul lui Eleanor a fost că nu vrea să audă nici o vorbulița pe tema asta. Ea aranja lucrurile în așa fel încât să petreacă ziua interviului la nepoata ei, Rosemary, care locuia în East Grinstead, si se urcă la volanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
el, înapoindu-i cartea lui Fanny, care aruncă o privire scurtă peste dedicație. — Mulțumesc, zise ea și puse cartea la loc în geantă. — Am crezut c-ați urmat școală de stat din Basildon, spuse Adrian. — Cine v-a spus așa ceva? — Șam Sharp. — Chiar mă-ntrebam când o să aducem vorba de el, zise Fanny. Problemă cu domnul Sharp este că n-ascultă nimic din ce-i spun alții. De fapt i-am spus că mi-aș fi dorit să pot urma cursurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când ați acceptat să mă primiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
c-ar putea fi vorba de-o capcană. Adrian tresari involuntar. — O capcană? Ce fel de capcană? M-am gandit ca, poate, domnul Sharp o fi ascuns pe-aici pe undeva. Adrian izbucni în hohote de râs. — Aș, nici vorbă! Șam e plecat la Los Angeles. Dar la ce v-ați gândit? Ce-ar fi putut să vă facă? Să vă tragă o mamă de bătaie? — S-au mai pomenit cazuri, răspunse Fanny. Ați auzit de Brett Daniel? — Actorul? — La o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
anunță Adrian. L-ați dat în judecată? — I-am trimis o notă de plată astronomica pentru o rochie nouă. Dar el le-a spus amicilor săi c-a meritat până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cu mâna lor, zise ea. Eu nu fac decât să relatez faptele. — Spuneți-mi, vorbi Adrian pe tonul cuiva care dorește sincer să fie lămurit, când ați terminat de scris unul din articolele dumneavoastră cu adevarat urâte, ca acela despre Șam... A, pot să scriu și mai urât de-atâta! exclama Fanny. — Nu mă-ndoiesc de astă, zâmbi Adrian. Dar când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
scriu și mai urât de-atâta! exclama Fanny. — Nu mă-ndoiesc de astă, zâmbi Adrian. Dar când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de supă. — De obicei sar peste masă de pranz, însă dacă vă este foame, o să vă țin de urât și-o să ciugulesc și eu ceva în timp ce ne continuăm discuția. — Săriți peste masă de pranz? se minuna Adrian. Țin minte că Șam era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon pe care v-a gătit-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny. Și a băut aproape tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Persoanele publice trebuie să se aștepte din când în când la câte un șut. Iar celorlalți oameni le place să le vadă smotocite un pic. — Aha, prin urmare recunoști?! — Bineînțeles. Așa e firea oamenilor. Cand mi-ați citit articolul despre Șam Sharp, n-ați simțit - pe langă compasiune și furie oarbă și tot ce mai trebuie să simtă un prieten într-o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
și-l perfecționeze. Scrie prea mult, prea repede. De ce? — Trebuie să-și întrețină fosta soție. Fostele soții. — Cu cât câștigă mai mult, cu-atât mai mare-i pensia alimentară. Nu nevoia de bani îl face să aibă supraproducție, ci lenea. — Șam leneș? — Da. Scenariile i se revarsă din calculator unul după altul, ca automobilele pe banda de productie dintr-o uzina. Or, asta îl face să n-aibă o clipă de răgaz în care să-și mai și evalueze calitatea produselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pun sub semnul îndoielii natură „succesului“ sau. Următorul lui scenariu va fi ceva mai bun decât ar fi fost în mod normal și asta din cauza că deunăzi i-am tăiat macaroana. — Hmm, făcu Adrian. — Pareți sceptic, remarcă Fanny. — Ei bine, Șam și cu mine ne cunoaștem de secole. Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe Șam mergând pe trei cărări în mijlocul campusului, cu o sticlă în mână și căutându-mă disperat. Băuserăm împreună toată după-amiază, dar la un moment dat nu știu cum s-a întâmplat ca ne-am despărțit. Când m-a zărit, s-a luminat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
se vor îndepărta tot mai mult unul de celălalt în anii ce vor veni. Asta-i avantajul privirii retrospective, zise Adrian. La vremea respectivă n-am simțit așa. — Dar de fapt asta s-a și-ntâmplat? Cu dumneavoastră și cu Șam Sharp? — E ceva inevitabil. Genul ăsta de prietenie merge la tinerețe. Nu poate dăinui și la maturitate. Viețile încep să difere: fiecare urmează o carieră diferită, se căsătorește, întemeiază o familie... — Vreți să spuneți că prietenia dumneavoastră din anii studenției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
i-a pomenit numele. — Aha, înțeleg! Ah, chiar că-nțeleg! exclama Fanny. Vasăzică soția dumneavoastră-i față din Primăvară vieții... cum o chema, Fiona? — Nu, nu, Eleanor e o cu totul altă persoană, riposta Adrian. — Dar, în raport cu dumneavoastră și cu Șam, a ocupat aceeași poziție pe care o ocupă Fiona în raport cu cei doi tineri din român? — Până la un punct, răspunse Adrian. — În carte cei doi o împart de fapt pe Fiona până la un moment dat, zise Fanny. Ea se culcă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cum a fost. Dar, categoric, rămâne între noi. — Categoric, îl îngâna Fanny, ducând genunchii la gură sub halatul de baie, ca un copil care așteaptă să i se spună o poveste. — În anul al doilea de facultate am scris împreună cu Șam un text de cabaret pentru Societatea de Teatru, iar Ellie s-a prezentat la o probă pentru un rol. Ni s-au aprins pe loc călcâiele după ea, iar ea ne-a simpatizat din prima. Pe amândoi. N-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dea cu presupusul. Și cum stăteau? îl descusu Fanny. — Păi, nu se-ntâmplă nimic din punct de vedere sexual. Mai fumam niscai iarbă în trei și câteodată ne giugiuleam à trois, dar nimic mai mult. Pe urma într-o zi Șam a primit un mesaj, cum că taică-său e grav bolnav și a trebuit să fugă acasă. Am ramas pentru prima oara singur cu Ellie. Într-o seară ne-am binedispus cu niste iarbă de bună calitate și am sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
taică-său e grav bolnav și a trebuit să fugă acasă. Am ramas pentru prima oara singur cu Ellie. Într-o seară ne-am binedispus cu niste iarbă de bună calitate și am sfârșit în pat. Când s-a întors Șam - după ce s-a vindecat taică-său -, am simțit nevoia să-i spunem adevărul. S-a înfuriat. Ne-a acuzat pe amândoi de trădare, de faptul că am distrus legătură minunată, unica, dintre noi trei. Împreună cu Ellie, am încercat să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pic. Până când... Adrian se opri. Până când Ellie s-a oferit să se culce și cu el, continuă Fanny. — Da. A spus că atunci o să fim din nou cu toții pe picior de egalitate. N-o să uit niciodată ce mutra a făcut Șam când a auzit-o... De fapt amândoi am ramas înmărmuriți. Ni s-a părut un gest extraordinar de generos. Părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
părut un gest extraordinar de generos. Părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
și Play. Îl auzi pe Adrian: „...părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-mi vine să cred c-ai fost în stare să-mi faci așa ceva! — Ellie, ascultă-mă! O să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Mi-au scăpat câteva vorbe despre anii de studenție, despre cum te-am cunoscut - eu și cu Șam -, și m-a năpădit cu întrebările într-o fracțiune de secundă... — O, ce surpriză! — M-am gândit că ar fi mult mai bine s-o lămuresc așa, strict confidențial. În felul ăsta nu poate folosi nimic din informațiile pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ar zice că de fapt e cumva o admiratoare... — Ah, ce drăguț! Nu ți-a adus și-o carte, să-i dai un autograf? — Întâmplător chiar mi-a adus, zise Adrian. — Doamne Dumnezeule! Nu ești cu nimic mai bun decât Șam! exclama Eleanor. Cand va lingușește o femeie, amândoi muscați momeală de parca ați fi niște prunci de tată! Va dati ochii peste cap și sugeți, sugeți, sugeți până nu mai puteți! Adrian tăcu mâlc în tot timpul acestui perdaf. Ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]