2,811 matches
-
era vară cu portocali și o pisică obezăpurtai ochelari și o șapcă roșie peste frezăți-am spus de atunci că viața are n-șpe mii de virajesă nu uiți, Darie, că sunt clipe cât anii în sevrajetu ai râs ca la târgul de fete și ai spus că-s nebunăori că încă mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SUPRAVIEȚUIESC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului era vară cu portocali și o pisică obeză purtai ochelari și o șapcă roșie peste freză ți-am spus de atunci că viața are n-șpe mii de viraje să nu uiți, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje tu ai râs ca la târgul de fete și ai spus că-s
SUPRAVIEȚUIESC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377632_a_378961]
-
mă ocup eu. - Bine, atunci fă cum dorești. Acum mă ocup de stropit piersicii și merii că s-ar putea să se strice vremea. Așa zicea Busu ieri la previziunile meteo. Zicând acestea o sărută pe obraz, apoi își puse șapca pe cap și ieși. Florica termină devreme pregătirile pentru pomană. Aprinse o lumânare și o puse într-un vas cu mălai să absoarbă ceara ce picura, luă vasul de tămâiat în care puse câțiva tăciuni aprinși, presără deasupra boabe de
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
intens, iar prova navei spărgea valurile, aruncând pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă era timonierul și după șapcă, desigur, comandantul. Adriana având fereastra cu geamul coborât, din lipsă de ocupație, le făcu semn cu mâna, crezând că nu va fi observată, dar spre surprinderea sa, s-a auzit tifonul[ Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
sa, ajunsese în fața casierei și o putea vedea din profil. Trecută bine de cincizeci de ani, era îmbrăcată într-o haină scurtă, destul de uzată și decolorată, dintr-o piele groasă - probabil de porc - și purta bine îndesată pe cap, o șapcă de doc de culoare incertă. Fiind trasă bine spre față, de parcă ar fi încercat să-și ascundă sub borul ei ochii, i se dezgolise toată ceafa, lăsând la vedere părul de un bej-gălbui, scurt, zburlit și aspru. Ca de mistreț
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
lasă că îți găsesc eu acum ceva de lucru, să câștigi bani. Că tu găsești, să lucrezi numai gratuit - la fundații de caritate, la asociații, la partide...te exploatează toți, fără scrupule. N-ai primit, nici măcar un tricou sau o șapcă. Au găsit în tine, fraierul perfect. La „KFC” dacă lucrezi, chiar dacă o faci toată ziua, măcar câștigi un ban. Îți dau ceva, nu te păcălesc ca ceilalți, spuse mama. Vrei? - Bine, acceptă băiatul, dezorientat de tot ceea ce i se întâmplase
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
drum. Părinții ei lucrau, fratele ei please la o întâlnire cu prietenii lui. Când intră în curte, se simți dintr-o dată mică și neajutorată. Erau doar câțiva copii și o depășise, grăbită, o mămică, trăgând de mână un copil cu șapca îndesată pe frunte. Copilul se chinuia să mănânce o înghețată. Observase lichidul galben și lipicios nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
cu mersul majestos, cu pasul apăsat, stăpân pe sine se transfigurase rapid: o mare parte adâncită în necazuri, înconvoiată de dureri, cernită de soartă, cu maramă lăsată adânc peste fruntea aflată în continuă rugă și suferință; o alta purtătoare de șepci de modă leninistă; alta în salopete, aliniată în cadența colectivizării forțate și restul la cheremul bolilor. Peste conștiința creștină a poporului ortodox dacoromân, vlăstarul regal al unui Neam ales, voievodal, vlădicesc, frumos, eroic, martiric, cult și sfânt, societatea proletară trăsăse
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
își descheiaseră hainele și-și dăduseră drumul la vorbe, să treacă vremea mai ușor. Unul singur făcea notă discordantă: era un tânăr de vreo douășcinci de ani, îmbrăcat cu haine scumpe, de oraș, cu un palton bleumarin și cu o șapcă de aceeași culoare pe cap, stătea într-un colț al troșcoletei și rezemat de peretele de tablă își ținea ochii închiși, încercând să doarmă. La picioare avea un geamantan din piele.Se vede că era obosit, nu glumă, dacă putea
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
din 16 iunie 2016. Drumul (partea a doua) Un moment tăcură toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată într-o parte și, instinctiv, toți se prinseră cu mâinile de bancă. Tânărul se trezi și el și-și ridică șapca de pe ochi. Atunci îl văzură și ceilalți.Era un băiat nalt, bine clădit. Pe fața smeadă, doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur. -Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
casă... Citește mai mult Drumul(partea a doua)Un moment tăcură toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată într-o parte și, instinctiv, toți se prinseră cu mâinile de bancă. Tânărul se trezi și el și-și ridică șapca de pe ochi. Atunci îl văzură și ceilalți.Era un băiat nalt, bine clădit. Pe fața smeadă, doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur.-Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în cap și m-a trântit în zăpadă! Surprins și lovit, mi-am dat totuși seama, că animalul respectiv era un Cougar american, acel leu de munte, ceva mai mare decât un lup și mai greu! In urma loviturii animalului, șapca îmi sărise de pe cap iar din buzunarul de la piept mi-a căzut în zăpadă și telefonul mobil! Animalul, mă ratase la prima lovitură și se pregătea de asaltul final asupra mea când între noi, în zăpadă, a început să sune
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
în aer, apoi s-a întors și din trei salturi a dispărut în tufișurile de pe partea cealaltă, a drumului! M-am ridicat încet, mă durea urechea dreaptă, mi-am luat din zăpadă telefonul care încă suna și mi-am pus șapca pe cap: Am privit ceasul: Era ora patru: Se apropiau zorile: {tiam că mă suna, Otilia! - Da draga mea! I-am răspuns eu în sfârșit, cu vocea stinsă, în timp ce mă apropiam cu pași rari de mașină, uitându-mă cu atenție
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
loc, în tocul de la curea, promițându-mi să nu mă mai despart de ea, mai ales, în asemenea situații nocturne, cu atâta suspans și neprevăzut! Mi-am pipăit urechea: Aveam o zgârietură de la ghiara Cougarului și sângeram puțin. Cu siguranță șapca mi-a protejat capul, dar telefonul Otiliei probabil mi-a salvat viața! Spun probabil, pentru că, nici eu, chiar așa fără armă cum eram, nu mă lăsam terminat prea ușor, de animalul înfometat: Ne-am fi luptat cu siguranță și aveam
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
orbului prin pasul orbului viața mai târziu, pe banca de piatră spre care numai treptele ridică privirea împotriva împiedicării genunchiul își așterne rotunjimea înroșită de atâta rugă în van cerșeala orbului lasă mereu o treaptă încă neatinsă agață răsăritului cozorocul șepcii în care capul omului șade lejer pentru o nouă încercare în copca gândurilor există teama de vid sculptorul tace o privește adună lemnele ridică febril trupul focului de tabără anunță închiderea porților până la nașterea materiei bucuriei sale de a fi
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
2016 Toate Articolele Autorului Drumul (partea a doua) Un moment tăcură toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată într-o parte și, instinctiv, toți se prinseră cu mâinile de bancă. Tânărul se trezi și el și-și ridică șapca de pe ochi. Atunci îl văzură și ceilalți.Era un băiat nalt, bine clădit. Pe fața smeadă, doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur. -Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
mahmudelelor avea efect halucinant asupra celor din jur. Atât cei care jucau în horă, cât și cei care priveau, pluteau într-o nefirească stare de beatitudine. În acele momente a venit la horă un fotograf. Un bărbat înalt, uscățiv, cu șapcă, haină de piele și cizme lustruite. Zâmbea și vorbea frumos cu fetele care aveau salbe de mahmudele. Le lăuda că sunt frumoase, că este păcat să nu aibă o poză în costumul acela de vis și cu salba de mahmudele
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Dumnezeu știe! Memoria mea n-a reținut nicio iotă. Și nici imaginile momâilor de la prezidiu. Mi-aduc aminte, totuși, că erau câțiva lângă mine care se agitau. Unul tot arăta cu mâna la prezidiu: -Uite-l pe tovarășul Dej! Acela cu șapcă, de la margine! În stânga! -Da, îl văd! Uite-o și pe tovarășa Pauker, alături! Și tovarășu’ Luca! Hai să strigăm! Și au început să urle: -Gheorghiu Dej! Gheor-ghiu Dej! Mai în spate s-au auzit niște huiduieli. Apoi, hărmălaie, busculadă, sâsâieli
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
în forța omului ce supune natura. Trebuie s-o supunem. Unii zic că se răzbună atunci. Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet... (Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii strânși . Apoi satisfăcut citește biletul) - Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
Unii zic că se răzbună atunci. Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet... (Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii strânși . Apoi satisfăcut citește biletul) - Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt. Dar și eu sunt un mare poet. -au impresionat
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
fratele în Germania Federală și dacă nu dădeam cu subsemnatul mă dădeau afară din servici. Doar știi, în astfel de condiții, eram trimis la munca de jos... în mină. (Îi sună telemobilul.) - Bine, dragă. Vin imediat. Deschide ușa și vede șapca cu biletul lângă perete. Se întoarce, o clipă.) - Iarăși ai pus de cerșit?! (Aruncă ceva mărunțiși în șapcă. Închide ușa.) SCENA VII Stângaciul: Tovarășul ăsta de drum mă scoate din... cizme! Pardon, nu am cizme...! Pe vremea tovarășului Stalin purtau
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
astfel de condiții, eram trimis la munca de jos... în mină. (Îi sună telemobilul.) - Bine, dragă. Vin imediat. Deschide ușa și vede șapca cu biletul lângă perete. Se întoarce, o clipă.) - Iarăși ai pus de cerșit?! (Aruncă ceva mărunțiși în șapcă. Închide ușa.) SCENA VII Stângaciul: Tovarășul ăsta de drum mă scoate din... cizme! Pardon, nu am cizme...! Pe vremea tovarășului Stalin purtau părinții cizme din gumă, cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc. Eu m-am boierit, port pantofi
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
Eu sunt muncitor cu... gura. (Râde sec) Dreptaciul: - Trebuie să-l ajutăm cu ce avem și cu ce putem... este în joc și viața noastră. Dar, am uitat să-ți spun... am văzut că s-au strâns ceva bani în șapca ta. Stângaciul: - Mă duc să-i iau și îi dau nevesti-mi! (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.Dreptaciul se îndreaptă
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
uitat să-ți spun... am văzut că s-au strâns ceva bani în șapca ta. Stângaciul: - Mă duc să-i iau și îi dau nevesti-mi! (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.Dreptaciul se îndreaptă spre ușă. O închide.) SCENA IX Dreptaciul: - Nu știu cum sunt oamenii... precum acest tovarăș de călătorie... Sunt buni de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
ajutat familia, maică-mea a fost destul de supărată pentru chestia asta... Iudit: Din nimicul lui a dat! Duci: Foarte mult a lucrat maică-mea. La noi a trăit și bunica până în ’48, când a murit. ÎN ANII RĂZBOIULUI - BOMBARDAMENTE ȘI „ȘEPCI ROȘII” Iudit: Ne mutasem la Timișoara în ’39, când eu aveam trei ani. Am trăit într-o casă cu Annie[8], pe Ștefan cel Mare, în Fabrik, o casă de Durchgang, de trecere. Deci noi am stat în Piața Coronini
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]