6,670 matches
-
E ca și când ai muri pentru că ai întârziat cu cinci minute undeva. E ca și când ai murit pentru că ți-ai uitat afurisitul de portmoneu cine știe unde. Uneori, noaptea târziu, suna telefonul. În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi vorbești despre“ sau „mototol afurisit“ sau „scuze. Ascultă, îmi pare rău“ sau „nu-i așa - de ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o pentru că nu credeam că mă mai pot împotrivi lumii. Dar am mers prea departe. Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți s-a întâmplat. Le uram, le învinuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am aruncat picioarele peste margine, uitându-mă în jos la apa care urca spre mine. Marea creștea din ce în ce mai repede și barca pârâia din toate încheieturile, peretele cândva vertical al punții superioare fiind acum un soi de scut pe marginea căruia ședeam eu, cu picioarele legănându-mi-se de la genunchi în jos. Am verificat atent antena mică de crom, după care am deschis laptopul. Ecranul era încă activ, încă albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem cum o dregem". Mama și-a tremurat genele, atît, cînd i-a cerut eșarfa: "Etta, crede în ocularul meu creator și-n tehnica batik". Eu, una, eram convinsă că unchiul Iordan știa ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să recunosc, dar a trupului meu. A făcut colecția trupurilor mele: de la nimfetă pînă la explozia hormonală. Pînă la excedentul hormonal de la sfîrșit. Un paradis diafan, degenerat în clocot vital. ("Iar te lași dusă de prețiozități, Iordana. Atenuează, nu-ți șade bine postura de prețioasă ridicolă"). Dar cum să atenuez ce-am simțit cînd am văzut pictura-sex? Nuditatea brutală? A fost ca un viol. S-o fi gîndit la Courbet, la Originea lumii sau la Picasso, de-construind? Tabloul care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește sănătatea!? Un hit de muzică pop se auzea de la radio. Pătrunse într-o metarealitate, sigur, cu spatele înainte. Se multiplică în Alimentare de vârste diferite. Pe trepte, spre pod, ședeau cuminți: o Mioara în față, apoi tot ea, la 3 și 5 ani una lângă cealaltă, o treaptă mai sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile dincotro veniseră și împrejurările în care fuseseră surprinse. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de 0,8 g %. Era pregătită și pentru manifestările clinice ale sindroamelor hemoragice care ar fi putut duce la tromboze multiple venoase sau arteriale ale rochiei prin depunerea de filamente de fibrină pe pereții interiori ai tivului sau gulerului răsfrânt. Ședeau bine înfiletate sticluțele cu heparină. Ceasul atomic al Palatului va măsura timpul de liză al cheagurilor de la butonierele cusute cu fir de aur. Uneori, se gândea mai departe (primăvară veșnică la Versailles, în jur, tot timpul iarnă), la tulburările produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, maica Zenobia, în călugărie, Nicolae Iorga ținând muțește un discurs, fără îndoială despre Istoria românilor, Mihai Eminescu alături de Anton Pann și Creangă, Caragiale cu sforile marionetelor, Zoe și Cațavencu, Ștefan și Brâncoveanu cu Biserici în palme, Iisus copil, ȘEZÂND CU CAPUL ÎN PALME, ÎN STARE DE BACH. * * * U niversul era bătrân. Ce ființe ciudate sunt zeii dacă îngăduie acestei umbre, Mioara, să se înfrupte din harurile lor! Dar toți o înconjoară cu dragoste, așa cum mă împresoară pe mine bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cînd simți nevoia. Nu-și poate dezlipi sub nici un chip ochii de panoul dedicat Celui mai Iubit Fiu al Poporului, cu portretul său celebru centrat între steagul republicii și cel roșu al partidului cu secera și ciocanul. Frumos îți mai șade, în halat alb într-o vizită de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să sfîrșiți la interogatoriu, comportați-vă normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de foi. — Dacă odată și odată ar fi să se facă curățenie în sistem, din nu știu ce motiv să zicem, cred că primii vizați ar fi ăștia ca noi, se gîndește Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ieșindu-și din fire, intrînd valvîrtej în baie, răsturnînd pe jos coșul cu rufe murdare, în timp ce Roja o urmărește buimac, întrebîndu-se ce-o fi apucat-o. Poartă pe ea doar o cămașă de noapte diafană cumpărată de la magazinul Mătasea, îi șade bine, o face să arate mai plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea bine ce caut, sînt însă sigură că o să găsesc ceva care o să-mi confirme bănuielile, se impacientează și mai tare, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ceva a fost putred de la început, cugetă Părințelul. Și încă mai este, argumentează, n-a fost doar vina lui, nu i-o poate ierta, n-are cum, a fost și vina ei. Încerci să fugi de răspundere, Părințele, nu-ți șade bine, avertizează Roja, știai bine că printre ei se mai infiltraseră o mulțime de neaveniți, ei au spart petrecerea, i-au curățat pe cei care credeau în cauza nobilă, la ăștia trebuia să fii cu ochii în patru, nu la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tată-hăi, da’ eu știu numa’ amintiri, mai scurte decât poezioarele nepotului matale! Bunicu’ nu se lăsă: Zi-i una așa poate mai Întinerim și noi oleacă! Ionel hotărât să pună capăt situației spuse foarte repede: Într-un coș cu viorele Șade două păsărele, Amândouă ciripesc Și-mpreună se ... iubesc! Bunica spuse: Foarte frumos, puiule! (așa-i spunea bunica Ileana lui Ionel atunci când era bucuroasă de câte o nouă minuni). Bunicul nu a fost de aceiași părere: Băi Ione, dar asta o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de fiecare dată pentru el cînd cobora cu lemnul piciorului În beci. Scara scîrțîia mai pu ter nic, de fapt mai mult plîngea, și credeam că plînge Întunericul dinăuntru asupra lui. O dată mi-au scăpat și cîteva suspine. Acum Însă, ședea pe scaun și-l obligase pe Zoli să asculte același vuiet din cosmos la Kossuth Rádió Budapest, care e cu o oră În urmă față de noi și unde și cosmosul ajunsese pesemne mai tîrziu. Weisz bácsi era tare bucuros, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat multă bătaie de cap scrierile astea, dar i-a lămurit Floarei că bas trebuie să fie boierul, groful de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată slobozi vocalele deschise. Mai adăuga că „pemnița era bugăt de lată, da’ tare era lungă față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos și cu dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]