1,142 matches
-
întreb dacă Debbie știe ceva despre asta. Cum îndrăznește Donald să se poarte așa cu cea mai bună prietenă a mea? O să-l omor! De cum am auzit asta, am vrut să plec din bar, continuă Amy, întinzându-se după un șervețel. M-am simțit foarte prost, pentru că Mike nu voia deloc să plece. Nu? am întrebat, înveselindu-mă deodată. Amy dă din cap. Mi-a dat impresia că era destul de enervat că l-am târât de-acolo. — Da? Deodată îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se poartă bine cu tine, spune Amy smiorcăindu-se autocompătimitor. — Toți bărbații sunt niște ticăloși în fond, zic făcând o slabă încercare să-i readuc zâmbetul pe buze. Totuși nu funcționează. Fața i se boțește iar. Se întinde după alt șervețel. Apropo de ticăloși... mă aventurez eu, întrebându-mă dacă nu cumva calc pe teren minat, dar continui spunând: ... ce voiai să-mi spui ieri despre Adam Kirrane? Gata, am făcut-o. N-a fost așa de rău. Acum îmi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să le aduci încă o ceașcă de ceai sau un șervețel. Împing ușa de la carlingă, și Mike se întoarce, zâmbind prietenos. Sunt șocată să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aș simți chiar eu un pitic între ei și de nu i-aș privi lungindu-mi gâtul în sus. Într-o încăpere alăturată, o fată cu batic în cap lucrează migăloasă la o vioară; din când în când, înmoaie un șervețel într-un borcan cu apă, ce încă poartă eticheta de „Roșii în bulion“, de la Buftea. Lângă ea, un pian dezmembrat - ah, cât seamănă cu cel folosit de japonezi în Unchiul Vanea, cel dintre-ale cărui clape prăfuite creștea grâul! -, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-a întrebat Midori, brusc. — Nu știu, am răspuns. — Ard tampoanele igienice. — Serios? N-am găsit alt cuvânt mai potrivit drept comentariu. — Șervețele igienice, tampoane igienice și alte prostii de felul \sta, spuse Midori, zâmbind. Doar e școală de fete, nu? Bătrânul îngrijitor le adună de peste tot și apoi le arde. De la ele vine fumul. — Oau! — Păi așa exclamam și eu când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă pacienții la ora unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori am așteptat pe culoar. Când a ieșit, Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
închipuire, dar și prea frumoase ca să le pot considera adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori s-a trezit [i a început s\ tu[easc\, ceea ce m-a readus cu picioarele pe pământ. I-am ținut un șervețel ca să scuipe în el și i-am șters sudoarea de pe frunte cu un prosop. Vreți puțină apă? l-am întrebat. A plecat capul cam patru milimetri, în semn că vrea. I-am ținut sticluța cu apă puțin înclinată, ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să vorbească despre ce se Întâmpla În camera 202, dar acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi zâmbea. Adevărul e că lui Rose Îi plăcea să-i fie remarcată grija maternă și acum, că avea public, nu se putu abține să nu scoată un zâmbet de satisfacție. Mulțumită, se Întinse să ia o cutie uriașă de șervețele ușor parfumate cu Aloe Vera și cu vitamina E. Slavă cerului că unii oameni Îi apreciau grija maternă. Călăuzită de dorința de câștiga și mai multă apreciere, se plimbă În sus și-n jos prin raionul cu produse pentru sugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pupăturile, Întocmai cum nimeni nu s-a gândit să comande un tort. În schimb, poetul a recitat pentru ea un poem Înfiorător, caricaturistul a băut trei sticle de bere În cinstea ei, soția lui i-a făcut caricatura pe un șervețel - o tânără ursuză, cu un păr electrizat, sâni imenși și un nas ascuțit, ițindu-se de sub o pereche de ochi pătrunzători și inteligenți. Ceilalți i-au cumpărat altă cafea și nu au lăsat-o să plătească partea ei de consumație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se părea că punctualitatea era una din calitățile lui Matt Hassinger, la urma urmei. O clipă mai târziu, Armanoush Îi zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea În jurul buricului. — E tare, a zis Armanoush. Femeia a zâmbit, Încântată. — Mulțumesc, a zis tamponându-și buzele cu un șervețel, chiar dacă nu mâncase nimic. Între timp Asya o studiase și ea pe femeie, deși cu o privire mult mai dezaprobatoare. Întâlnind o nouă femeie, nu putea face decât unul din cele două lucruri pe care le făcea de obicei: fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic celorlalți... — Bineînțeles că nu, o asigură Norman. Sunetul soneriei o sperie. — Isuse, ce-a fost asta? — Cred că e cina, spuse Norman. CINA — Nu Înțeleg cum puteți mânca chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
jur e-un șarm de chintă roială. Și mult fum. / Iar Sena curge, curge în ochii mei de-acum. / Și cad (din nou!) în rimă, în "joc secund, mai pur". / (Bonjour, tristesse! Cancanuri și vechi iubiri, bonjour!). Scriu scurt, pe șervețele. Iar în Lapin Agile / Invit bătrâna Artă la ultimul cadril. / Și ora este șapte, și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
driblat” un pic la Pacea de la 111 Berlin (1878), cu celebrul articol 7, dar era logic să nu acorzi cetățenie unor savanți evrei de origine, după ce au adus contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
driblat” un pic la Pacea de la 111 Berlin (1878), cu celebrul articol 7, dar era logic să nu acorzi cetățenie unor savanți evrei de origine, după ce au adus contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]