805 matches
-
de la femeile dace. Bărbații, la rândul lor s-au dovedit a fi meșteri buni în construirea locuințelor și anexelor gospodaresticat și confecționarea obiectelor de uz caznic și uneltelor de muncă. Priceperea buciumenilor în construirea caselor de lemn cu acoperișuri din șindrila l-a impresionat pe generalul Presan, care a angajat câțiva țărani din Buciumi pentru a-I construe o casă asemănătoare în Schinetea, jud Vaslui. Printre acestea se află și Gheorge N. Ursache. Creșterea Vitelor a construit o însemnată îndeletnicire a
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
sub apelativul ”"biserica de jos"”. După mutarea bisericii în Măleni, aceasta a fost sființită cu hramul ”Sfântul Gheorghe”, starea bisericii în anul 1947 fiind considerată bună. În anul 2011 biserica a fost reparată, cu această ocazie fiind refăcut acoperișul de șindrilă. De asemenea a fost schimbată o parte din talpa bisericii de pe latura de nord, în interior fiind refăcută pardoseala iar pereții au fost căptușiți cu lambriuri până la jumătate. Cu toate acestea biserica încă are nevoie de lucrări de reparații, fiind
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
preotul Ioan Vălean, Ioan Bocoș sau preotul Octavian Mesaroșiu. În urma strămutării, biserica a suferit câteva modificări, printre cele mai importante ce pot fi amintite sunt renunțarea la pridvorul aflat pe latura de sud a bisericii dar și înlocuirea acoperișului de șindrilă cu unul de țiglă. Planul descris de pereții edificiului este unul dreptunghiular prelungit în partea de răsărit cu absida altarului, decroșată, cu cinci laturi. Pe latura de sud, biserica are două intrări, la fel ca și alte biserici moțești. Prima
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
este ridicată la anul 1700 din lemn, pe cheltuiala credincioșilor, fiind întăbulată pe numele comunității bisericești. Lungimea ei este de 12 m, lărgimea de 6 m și înălțimea de 4 m. Are una ușă și 4 geamuri, este acoperită cu șindrilă și este în stare slabă. Turnul este de 8 m înalt din lemn, acoperit cu șindrilă, având două clopote, unul de 75 kg iar altul de 50 kg cumpărate pe spesele credincioșilor. Biserica este dedicată Sfintei Treimi.”" "„Sanctuarul: aici se
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
Lungimea ei este de 12 m, lărgimea de 6 m și înălțimea de 4 m. Are una ușă și 4 geamuri, este acoperită cu șindrilă și este în stare slabă. Turnul este de 8 m înalt din lemn, acoperit cu șindrilă, având două clopote, unul de 75 kg iar altul de 50 kg cumpărate pe spesele credincioșilor. Biserica este dedicată Sfintei Treimi.”" "„Sanctuarul: aici se află altarul zidit din piatră, de un metru lung și un metru larg. Pe altar se
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
și este relativ datată din secolul 18. Asemănarea cu bisericile de zid a primit-o în urma unei renovări din 1868. Se remarcă prin sculptura portalului de la intrare și a funiei mediane. Sub acoperișul nou a fost păstrat cel vechi din șindrilă, prins în cuie de lemn și fier. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
1850 satului Purcăreni. Tradiția locală din Purcăreni reține ridicarea bisericii de un anume Purcaru. Tot tradiția reține faptul că biserica a fost inițial acoperită cu papură, dar în urma unui incendiu, cauzat de un raid turcesc, lăcașul a fost reînvelit cu șindrilă. Biserica a fost ulterior extinsă cu un pronaos lung, tăvănit, un pridvor deschis și un turn de lemn. Această semnificativă remodelare a avut loc în 1882. Tot atunci a fost reînoit și interiorul, după cum indică cinci dintre icoanele aflate în
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
în interior. Un incendiu din toamna anului 2009 a distrus complet pereții rămași în picioare. Din aceștia se mai păstrau pe loc, în primăvara anului 2011, o grămadă de lemne carbonizate. Acoperișul de tablă l-a înlocuit pe cel de șindrilă, foarte probabil în urma unei reparații din secolul 20. Construcția avea planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Altarul se termina poligonal, în cinci laturi, și era îngustat față de pereții laterali ai naosului
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
din lemnul care compune pereții se află într-o stare avansată de degradare, ținând cont de mediul umed și lipsit de oxigen la care a fost supus". Acoperișul a suferit și el modificări. Dacă inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, între anii 1960 și 1961, lăcașul a fost acoperit cu tablă zincată. Și în interior s-au făcut modificări. Patru mari icoane vechi, pictate pe pereții bisericii, au fost acoperite de niște panouri din placaj, pe care s-a pictat
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
s-a schimbat și funcția sa. La clădirea gotică care a supraviețuit, a fost refinalizatp și s-a mai adăugat un etaj. În interiorul castelului a fost și o curte, iar în jurul castelului, în apropierea zidurilor, galerii de lemn acoperite cu șindrilă.Tavanul și căpriorii acoperișului s-au făcut din lemn. În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost din nou incendiat. Reconstrucția a fost lansată în 1974. În prezent, acesta este un centru de cultură, galerie, bibliotecă și muzeu
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
prin 1970, când s-a înlocuit o grindă din pronaos, ce susține acoperișul. Starea bisericii a fost mult timp critică, datorită acoperișului prin care se infiltrau ploile și zăpada, afectând grav pictura interioară. În anul 2006 a fost schimbată întreaga șindrilă de pe biserică și turn. Biserica din lemn, de mici dimensiuni, are un pridvor prevăzut cu o arcadă frontală, sprijinită direct pe patru stâlpi, sculptați în partea superioară, din care se mai păstrează doar trei, cu o deschidere centrală arcuită si
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
datare a lăcașului din Dumbrava-Găureni este anul 1872. Este cunoscut faptul că în acel an actuala biserică exista. De asemenea, se știe că Vasile Zorniciuc este ctitorul lăcașului. De-a lungul timpului au avut loc lucrări de restaurare, acoperișul din șindrilă fiind înlocuit cu unul din tablă zincată. La intrarea în curtea bisericii a fost înălțat un turn clopotniță cu etaj. Preotul paroh Marius Balan a explicat că nu există date despre sfințirea acestui edificiu religios și a precizat că ultimele
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
-se într-o stare foarte bună de conservare, păstrând hramul „Cuvioasa Parascheva”. Corpul bisericii este realizat din piatră brută, iar turnul este din lemn. Zidurile sunt groase atingând dimensiunea de 90 cm și acoperișul este cu o învelitoare din draniță (șindrilă). Piesa cea mai valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6 m iar înălțimea de 6 m. După cum rezultă din inscripția chirilică de pe icoana de pe prestol, iconostasul este
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
menționată în 1808 în rândul celor mai sărace mănăstiri din țară, cu un venit anual de numai 2000 de lei. Mănăstirea avea biserica afectată profund de cutremurul din 1802 care a provocat prăbușirea celor două turle, era acoperită doar cu șindrilă, cu chiliile în mare parte stricate și având nevoie de mari reparații. În timpul revoluției din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, mănăstirea va fi ocupată de trupele turcești sosite în țară pentru a lupta cu trupele Eteriei conduse de Alexandru Ipsilanti
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
orașului Pucioasa, la intersecția străzii principale, numită cândva Strada Regală cu Bulevardul Castanilor, se află Muzeul de Etnografie, adăpostit în "Casa Dobrescu". "Locuință înaltă cu parter masiv din piatră și etaj susținut pe grinzi de lemn, cu acoperiș înalt din șindrilă, cu dos mai scund spre nord și cu prispă la etaj pe toată latura de sud, cu parmalâc și stâlp din lemn cioplit, clădirea este ea însăși un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale ale zonei colinare subcarpatice din secolul
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
Șindrila, denumită și șiță, este o placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc longitudinal de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron etc. În România se utiliza preponderent în Bucovina, Maramureșul istoric și în Țara Lăpușului
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron etc. În România se utiliza preponderent în Bucovina, Maramureșul istoric și în Țara Lăpușului în construcții tradiționale, rurale, la învelitori. Șindrilele de stejar despicate au fost introduse în Noua Anglie (SUA) în secolul al XVII-lea; alte materiale folosite mai târziu au fost pinul, chiparosul și cedrul.
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
2008 în parteneriat cu Universitatea de Nord Baia Mare. Muzeul trebuia să devină, în concepția sa, un „Templu Spiritual Codrenesc”. Îl vedea precum satul său natal la vremea copilăriei: „un sat codrenesc răsfirat-spre-adunat, cu uliți străjuite de garduri împletite, acoperite cu șindrilă sau paie, case vechi cu prispă-ngustă, pe tălpi din stejar masiv, șuri încăpătoare, pătule, cotețe și fântâni de draniță cu cantaring; pomi umbroși străjuiesc casa și olaturile: pruni, meri peri, nuci, cireși și duzi din soiuri străvechi. Ogrăzile sunt
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
lemn de 15/22 cm cu lungimi între 5 și 12 metri unea șase brazi, pentru a susține podeaua. Pentru pereți s-au folosit bârne semicirculare din trunchiuri de copaci descojite, îmbinate la capete în „coadă de rândunică”. Acoperișul din șindrilă era străpuns de arborii de susținere și de coșul de fum al micii bucătării. Bucătăria era prevăzută cu tot ce este necesar pentru a pregăti feluri de mâncare simple și făcut ceaiul. Salonul era mobilat atractiv, cu cărți din abundență
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
a fost refăcuta ”de în temei”, ne spune o inscripție prinsa deasupra ușii pronaosului, în 1626 de vornicului Hrizea Coconu stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. Biserica, înaltă și zveltă, este din cărămida, nepictată, cu acoperiș din șindrila. Zidurile, sprijinite de contraforți masivi, au o grosime de 80 cm, dându-i aspectul de adevărata cetate. Naosul si pronaosul sunt despărțite de un zid iar catapeteasma din anul 1800 este din lemn, pictata si întărita cu grinzi din stejar
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Biserica este amplasată lângă șoseaua națională Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise pe una din pietrele zidului, acoperit cu șindrilă. În antreul bisericii este o inscripție pictată în anul 1960 cu ocazia picturii bizantine executată de pictorul autorizat Pascu Vasile din Focșani. Sanctuarul începe cu un arc, apoi urmează boltitura în semicupolă, ferestrele având boltituri care se întrepătrund. Altarul este
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
război mondial. Cula compusă din parter și etaj și-a pierdut forma ințială în urma importantelor modificări din secolul XIX și inceputul secolului XX când este transformată într-o locuință modernă. Zidurile clădirii sunt groase, cu ferestre largi și acoperiș de șindrilă. Intrarea, străjuită de lei de piatră se face printr-o galerie pe arcade de zid. În interior se află scara de lemn care face legatura cu camerele de locuit și cerdacul cu patru coloane trilobate și o coloana laterală. Aretia
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]