1,067 matches
-
pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane, două halbe și-o tămâioasă! Reci, cât mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au apropiat capetele, Încetul cu Încetul și mai au puțin până să rămână lipiți, În așteptarea verdictului dat de Sandu. Dar acesta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
astfel se îmbracă Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de tine, Că de-al tău farmec ritmul său foiește, C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline Ș-astfel pe mine el mă stăpânește... Adună-n versuri ale mele zile Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege, Că-nțelegînd deșertu-i, problema-i n-o-nțelege... Ce caută talentul în șirele-i s-arate? Cum luna se ivește sau vîntu-n codru bate? Dar de-o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
N-am știut cumcă în ziua Douăzeci și șapte luni, Își serbeaz-aniversarea Toți voinicii și Sămsunii. În biserică asemeni Cât îmblai pe la icoane, N-am văzut pe sfântul Simson Pre iubitule Samsoane. Și aflând de-așa minune Eu scriseiu aceste șire, Dorind multă sănătate Viață lungă și sporire. Și spre semn caracudistic Îți trimit această cartă, Iar tu spune printr-un distic Cum că cei absenți se iartă. M E. {EminescuOpIV 509} 52. UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării. Ca un făcut, am avut dreptate și de această dată. Dragul meu ieșean ședea cu ochii în soare așteptându-mă. Cine știe de când?... Ai venit mai devreme ca să ai timp să târguiești făină până ce ajung eu? Fosta-i lele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cui? Vinde o livadă cu vii lui Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar în graba lui “băcalul” nu scrie unde se află livada și viile vândute. Te ascult și cu toate că m-a furnicat pe șira spinării când ai pomenit de locul unde ședea “Petre băcalul ” îmi vine să râd... Dar nu așa, ci în hohote! Numai să mă lămurești și pe mine pentru ce ai râde și te însoțesc cu mare plăcere. D-apoi umblat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
suprarealismul, mai limpede ca oricând, mai de neînțeles ca oricând. E cu neputință să citești poeziile lui. Ele nu se citesc. Ele cer, asemenea mantrelor, o modulare a respirației, o pâlpâire ritmică a celor șase lumini înșirate de-a lungul șirei spinării. Dacă nu ești tu însuți, structural, un fundamentalist, un fanatic, un aiatolah al acestei religii, e mai bine să lași poemele și cărțile lui Gellu Naum în pace. Căci altfel riști să încerci să sapi pământul cu o ți-teră
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dreaptă și amețitoare a stâlpilor, cât și prin jocul nebun de culori, băga în privitor un fel de spaimă a încîntării. Acest templu Iahuben nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
piept și abdomen. Acestea sunt semne că procedați corect și reprezintă o modalitate excelentă de a elimina gazele nocive prin ambele capete ale tractului digestiv. Uneori vi se va face „pielea de găină” sau veți simți fiori de-a lungul șirei spinării, al brațelor sau picioarelor ori în creștetul capului. Acesta este qi-ul care se deplasează prin meridiane, propulsat de forța respirației. Semnele care-i îngrijorează cel mai mult pe începători sunt senzațiile ocazionale de amețeală, amorțeala și furnicăturile la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în regiunea buricului sau „Câmpul Elixirului” inferior. Acesta este sălașul vitalității, unde energia se adună în mod natural când corpul stă nemișcat și mintea e calmă, iar respirația este adâncă, lentă și ritmică. Alte semne ale succesului sunt fiorii pe șira spinării, o senzație de gâdilire la picioare, mâini și/sau zona genitală și valuri de căldură trecând ca apa pe suprafața corpului. Aceste semne indică faptul că energia vitală a început să se concentreze și circulă prin cele două canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!"205. Războiul, injust și amoral prin definiție, uzează aici de cel mai violent arsenal, folosind anatema, insulta trivială, denominarea abjectă ("spurcăciune", "căzătură"), amenințarea mortală: "Te aștept să te retez în două cu nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a sunat ceasul năpârcă. Îl asculți? A bătut ceasul tău din cimitir". Avem în față nu desfășurarea de imagini din ficțiunea iconică, ci un tir verbal de reproșuri, acuzații, insulte, a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lor, apăreau tot felul de furtuni, evenimente care-i zbuciumau sufletește și-i dezechilibrau, mai, mai să cadă (unii chiar cădeau). Păi nu era deloc ușor, apăreau întâmplări neașteptate, schimbări de mentalități, idei și obișnuințe de te treceau fiori pe șira spinării. În timp ce ei îți argumentau și încercau să te convingă că-i bine cum spun ei. Unde mai pui că începeau să aibă niște concepții de viață de-ți îngheța sângele-n vene. Și, astfel, pentru ei totul devenea normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Dar actorul care examinează de aproape posibilitățile propriului său organism descoperă că numărul de rezonatori este practic nelimitat. El își poate exploata nu numai cutia craniană și pieptul, ci și partea din spate a capului (occiput), nasul, dinții, laringele, pântecul, șira spinării ca pe un rezonator total ce-i cuprinde acum întreg trupul, și încă mulți alții pe care nu-i cunoaștem încă. El descoperă că nu este suficient să folosească respirația abdominală pe scenă. Diferitele faze ale acțiunilor sale fizice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acum în fața unei adunări de oameni îmbrăcați la patru ace. Baza de clienți din Europa a Global Finance, mai nou InvestorCorp. Să vă explic situația. Selectă prezentarea în PowerPoint pe laptop. Nu se întâmplă absolut nimic. Simți sudoarea rece pe șira spinării. Mai dădu o dată click pe ea. Ecranul se stinse. Cred că s-a închis, zise Neil. Mai ai baterie? Ar trebui să mai am, spuse ea, deși habar n-avea, pentru că nu prea folosea laptopul și nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
invitația, avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță și a câtorva prieteni vechi. Darcey nu prea își dădea bine seama cine erau prietenii vechi - colegi de școală sau facultate, probabil -, dar ideea aceasta îi dădea fiori pe șira spinării. Tot ce trebuie să fac este să mă retrag, își spuse. Nu-i mare lucru. Dar știa că n-o să fie în stare. Ce catastrofă! exclamă Amelie atunci când Darcey încercă să le explice totul. Ce-a fost în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până la urmă nu am fost în stare să îi spun. Darcey zâmbi. Așa că în final tot ești o sentimentală. —Fără să vreau. Și de atunci s-a purtat atât de frumos, încât de câte ori mă gândesc, mă ia cu fiori pe șira spinării. N-ai să-i spui, nu-i așa? Sigur că nu, zise Darcey. Și oricum, acum că te-ai întors și totul se rezolvă, nu e nevoie să mai vorbesc cu el, indiferent despre ce. E logodnicul tău. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și chiar și În acel moment era testată, fără Îndoială În așteptarea celor câteva execuții care erau afișate pe poartă ca fiind programate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit, ce și-o mai fi amintit oare?! sau sunt doar durerile ascuțite ce-l încearcă pe șira spinării?! Da! Vrei să-ți aduc ceva sau?! Dacă vine Corina trebuie s-o conving să mă ducă la mănăstire, nu pot lăsa biserica neterminată! Ce-ar crede părintele Ioan despre mine?! Și voi picta din nou, și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l incomodează, mai avea puțin și, Corina se întoarce spre mine așteptând să-i dau cu precizie, Mai aveam trei metri! A căzut de pe schelă anul trecut, a făcut un atac, i-a fost atins nervul optic, medicii preocupați de șira spinării, de oasele zdrobite au sesizat prea târziu că ochii îi sunt atinși, Era important, intervine cu o opinie avizată Alex, e medic doar, să i se salveze coloana, putea să paralizeze, Alex dă și alte detalii medicale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până la Roma, poate ar trebui să încerc autostopul, e deja târziu, unde voi dormi la noapte? măcar de-ar sta ploaia să pot hoinări pe străzi, dorul de Ana, trupul ei cald, fremătător și șarpele rece ce-mi coboară pe șira spinării, m-a prins ploaia pe străzi și mi-e frig acum, tremur, ar trebui să-mi iau ceva de mâncare, cerul întunecat, culoare El Greco, s-a mai rărit și ploaia, dar încă nu pot să mă mișc din imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții îmbrăcați numai în mozaicuri de mă cuprinde frigul, afară atât de cald, Nu mai cobor în grotele sacre, cu gândul doar la frigul din jurul criptelor și-mi îngheață șira spinării, prefer mai degrabă să urc treptele spre vârful cupolei, le număr, una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, pe lângă mine urcă și alți turiști, nelipsite aparatele de fotografiat, graba unora, nerăbdarea cu care, nouăsprezece, doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th și Norton CAPITOLUL ȘAPTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]