1,089 matches
-
coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
groasă, prin care se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă de-o plăcere chinuitoare, cu ochii larg deschiși, am intrat cu totul sub suprafața tulbure. Apa îmi mângâia mușchii brațelor, îmi apăsa burta, îmi contura cu bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era însă mult mai măreț. Rânjetul său de sub bolți părea o sfidare adresată stelelor nevăzute. A doua a pășit în față Ada, care și-a lipit perla de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se prindă, ca niște lipitori roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
n-aș sta acolo, sus, cu aer condiționat, bând bere. — Ei sunt aici pentru că așa au vrut, îi aminti interlocutorul său. Nu sunt soldați trimiși la război, ci niște netoți înnebuniți să-și facă praf curul sau să-și rupă șira spinării doar ca să-și vadă numele în ziare sau ca să apară cincisprezece secunde într-un telejurnal. Tu știi, eu știu, toți cei care trăim din afacerea asta o știm, dar e mai bine să păstrăm totul în secret și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl apropie încă un pic de țintă făcea să-i calmeze tensiunea ce părea că i se adunase în capul pieptului. Râsul îndepărtat al unei hiene îl făcu să tresară de spaimă. Din nou, un fior, mai puternic, îi străbătu șira spinării. Hienele rareori îndrăznesc să atace omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul în spatele numărului unsprezece, luat prin surprindere, îl apucă de gât și-i rupse șira spinării fără să-i dea timp nici măcar să scoată un strigăt de alarmă. Cât ai clipi, îi luă arma și munițiile, binoclul de noapte și bidonul cu apă pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la café-bar și ascultăm, cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
decât conștiința sigură că nu le vom ajunge niciodată. Și să nu fim sceptici? Atâta lucru, cele mai multe puteri sfărîmîndu-se în van, în lupte sterile, cele puține - descurajate, amețite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei. Îmi place să citesc printre șire. Deși dmv. cercați a râde în Copii, totuși adesea văd descurajarea internă, conviețiunea amară că nu veți putea ajunge la ceva cu ele - căci e o generațiune aceea cu care vă luptați. Între corespondențele redacțiunei am văzut un răspuns cătră
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
avut atâta înțelegere pentru viața mea plină de privațiuni. Sper că nu mă veți lăsa, ajutîndu-mă. Primiți respectul meu M. Eminescu [CLEOPATRA LECCA POENARU] [septembrie - octombrie 1880] Ești o mizerabilă cochetă, Cleopatra. Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșălat moralicește încît nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e atât de frig înlăuntrul inimei, sunt atât de bătrân. Ai făcut să cază toată primăvara vieții mele la pământ, încît nu se alege nimic
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trei pași!... Și am ieșit toți. Nu vă e rușine?! Să vă audă părintele Ștefan Burghelea, un om așa de învățat și de înțelept... Ce zice părintele despre voi? Și toate ca toate, dar toți simțeam o furnicătură rece pe șira spinării când auzeam de părintele Burghelea... Păi ce popi sunt astăzi? Părintele Schijă face naveta la Bacău. A luat cristelnița de la biserică și a dus-o la casa parohială. Preoteasa stinge var în ea, mai spală rufe, preșuri... În lipsa lor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și omenește și spre stupefacția aleșilor noștri, gândește logic și cu bunul simț țărănesc Înnăscut, ceea ce este o calitate deosebit de prețioasă și pe care nu au cum s-o descopere cei de sus, că unora li s-a Înmuiat demult șira spinării, sau care nici n-au știut vreodată ce este o spinare dreaptă. Dar să nu mă las purtată de tot ce clocotește În mine și să Începem să analizăm logic cum "ne ridică" copiii și tinerii pe "culmile civilizației
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dacă nu Înțelegeți. Dacă ați fi studiat cu atenție măcar frânturi din istoria noastră (pe care vă străduiți din plin s-o frângeți dar nu se poate), ați fi realizat că românului i s-au frânt oasele, viața, familia, dar șira spinării nu. Acea Putere pe care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții și nu vă lasă nici pe voi să ne frângeți. Și dacă priviți atent În jur, veți vedea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fel de nedumerire profundă care nu caută să-și dea explicații. Cât îl privește pe Newton, gravitația mi se pare o lege mistică a universului, ceva vecin cu nebunia. O fierbințeală acută, delimitată la o singură zonă, poate legată de șira spinării. Ceafa se încinge, până către partea de mijloc a capului. E un fel de usturime acidă, ca și cum acolo, în spatele capului, aș fi iradiat de o puternică sursă termică. De ce natură pot să fie senzații dintr-astea? Nevrotică? Nu sunt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și făcea moarte de om ? Ei au ieșit toți, care cu lumâ nare în mână, care cu lămpi, să vază dihania. Las’ că era și frumos ! O lumină și-o lume ca de Paști adunată, și pe cer, uite-așa, șirele de lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e, sînt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o gură mare de vodcă, golindu-mi paharul. O să fie bine, Îmi spun pentru a mia oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
puțin pînă la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămîn cîteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că pînă la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întîmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mîna lui mi s-a prins ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să i se administreze sedative. Iar acum, după un an, el plătea oalele sparte. Băutura Îngrămădită pe bancheta din spate Îi făcuse șira spinării ca de gelatină. Ed Exley, adjunctul șefului de tură, era un tip „regulamentar“, care ar fi putut avea chef să facă pe șeful cu cei peste o sută de polițai puși pe chef În sala comună. Iar Johnny Stompanato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și e Încă În viață, nu ați Încălcat codul Little Lindbergh. Nu e o acuzație capitală. Nici un răspuns. — Leroy, unde sînt puștile și mașina? Nici un răspuns. — Leroy, fata e Încă În viață? Fontaine zîmbi. Ed simți fiori de gheață pe șira spinării. Dacă Încă mai trăiește, ea este alibiul vostru. N-o s-o dau cotită. Poate ieși rău de tot: răpire, viol, ultraj. Dar dacă acum vă scoateți din decorul de la Nite Owl, o să ne ajutați pe noi să nu pierdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și administrativ. Tinerii ar trage cu toții într-acolo, iar pensionarii, care îndeobște încurcă, ar rămâne în București. Cutremurul a rupt coloana vertebrală a Bucureștiului. Uneori, iarna, cerbii se înfundă în zăpadă. Țăranii îi vânează cu bâta; le dau una peste șira spinării și apoi îi așteaptă să moară." În tren, la fumat pe culoar, în dezbatere volumul III din ediția Platon. Noica insistă să fac eu prefața la Euthydemos. "Mie, dialogul acesta nu-mi spune nimic pozitiv. Socrate trece aici pe lângă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o oală ca o căldare și se uita la Arminda, fără să-i Înțeleagă pe ceilalți doi, mai ales pe copil. Julius rămăsese În picioare, lîngă ușă și simțea cum Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i cămașa pe șira spinării și făcîndu-l să strănute, dar nu Îndrăznea să Înainteze. Și apoi, pentru prima dată Într-o casă de oameni, În mijlocul sufrageriei, fiindcă nu exista salon de primire, o găină se uita la el chiorîș, dînd semne vădite de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cei patru. Nu știam că nepoțelul meu a ajuns la vîrsta chefurilor. Julius nu putu găsi nici un os În șalăul lui. În schimb, crapul lui Juan Lucas era plin de oase și a trebuit să dea la o parte șira spinării, silit să lucreze cu cuțitul mai scurt, special pentru pește, o operație pe care Juan Lucas o făcea ca nimeni altul pe lumea asta, cu un aer fericit. — Unchiule, spuse Julius, o dată te-ai supărat foc pe Nilda fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că soarta mea i s-a părut deja reglementată cînd Îmi spune, cu efecte de gradație intensivă: „N-ai nici un viitor“. Chiar și recitită la un sfert de veac după cele Întîmplate, e o frază care Îmi dă fiori pe șira spinării. În aprilie, o altă femeie ia cuvîntul: „Ai să fii nefericit, n-ai să iubești niciodată pe nimeni“. Tema nefericirii o inspiră, deoarece se Întreabă dacă nu cumva cîștig atașamentul femeilor făcîndu-le nefericite, și dacă nu cumva caut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
observa la ea nici cea mai mică urmă din fosta ei dorință de a ironiza, din fosta dușmănie și ură, din fostul hohot de râs, numai la amintirea căruia și acum pe Toțki încă îl mai treceau fiori reci pe șira spinării, ci, dimpotrivă, părea să se bucure că, în sfârșit, poate discuta sincer și prietenește cu cineva. Mărturisi că și ea de mult voia să solicite un sfat amical, că doar mândria o împiedicase, dar că acum, când gheața fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]