2,719 matches
-
apropie și-l bătu pe umăr. - Fiind cea mai tânără, se adresă Marinei, sunt considerată și cea mai nepricepută. Deși am un nume frumos: Sofia Speranția. Dar, Ieronim, adăugă repede, pentru că vorbim de libertate și afirmăm că nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, ce ne facem acum, în cazul acesta: e vorba de o fetiță bolnavă pe care câinii tăi ar face-o să râdă, și poate i-ar grăbi însănătoșirea. Și, totuși, uite, numai pentru că ninge întruna de aseară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu-ți pare rău, întrebă repede, cu un aer vinovat în priviri. Ieronim ridică din umeri, apoi își apăsă bascul pe frunte. - De ce să-mi pară rău? spuse întorcînd capul spre casă. Era de mult o ruină. Până și șoarecii o părăsiseră... - Întrebam așa, cum am învățat la școală, dar și din anumite romane, reluă Marina după o lungă tăcere. Trecutul. Urmele sfinte ale trecutului... - O parte din viața mea care se duce, o întrerupse Ieronim, copilăria și adolescența mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hai, lasă, ce-ți veni ? Eee, că ce-are ei acolo n-avem noi aici, și-abia ai fost și i-ai văzut ! Și-acu-n vară mergi iar, sau când ziceai că mergi ? Haidi, Ivona dragă, ce tot dai apă la șoareci... Lasă, că ei e bine, vezi ce scrie... Nu știu, de emoție, nu știu... Și mi-e milă, de el mai ales. Nu-i ușor pentru Tudor, draga mea ! Pentru ea, da, ea face cursuri, așteaptă, dar el duce greul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
murit Stalin și Gheorghiu-Dej. Cel mai bine țiu minte când a murit Gheorghiu-Dej, c-am văzut la televizor înmormântarea. Săracu, ce l-am mai plâns ! Io nu po’ să văz mort, că mă pornesc ! Ce ai, Vico, dai apă la șoareci, face ăsta al meu. El e tare, animalu, tare ca piatra ! în patrujnouă de ani o dată nu l-am văzut că plânge ! Astea țiu minte, c-a fost zile de doliu... Dacă spui c-a fost ș-atunci, o fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bateria noastră merge sus În platou, unde facem antrenament cu pistolul-mitralieră, luăm poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani cărora le palpită sfincterele și care Își lasă pe scaunul lui căcărezele mici și tari ale inocenței, la fel ca șoarecii În rumegușul din acvariul laboratorului care are pe ușă acel semn indicînd pericol de radioactivitate. Cofrajul minții mi se sfărîmă și pentru cîteva clipe capul se Îneacă În amintiri vechi și noi, de-a valma, un moloz Înspumat de praf
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline de pietre și de macaroane nesărate, gătite cu tot cu căcărezele familiei de șoareci care locuiește oficial În sacii din magazia de alimente. Ecoul vocilor noastre la unison se stinge printre hangare și magazii și corpuri de clădire cenușii, iar comandantul care conduce Întreaga procedură ne declară oficial soldați și freamătul mulțimii de părinți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai îndepărtată a orașului. Westwold, ca și partea din Burkestown din jurul bisericii St. Olaf, adăpostește câteva dintre cele mai vechi clădiri din Ennistone, acum, din nefericire, lipsite de interes. Există pe acolo și o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gărzilor Călare se deschiseseră ferestrele. Câțiva trecători traversaseră drumul dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi pe loc. Tot drumul îndărăt, către camerele lor mobilate, Tom râse pe înfundate, profund, cu lacrimi de plăcere pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în goană, care are și restaurant, situat în Biggins, lângă Crescent, și o cârciumă denumită La femeia nevorbăreață (reprezentată pe firmă prin portretul unei femei decapitate), lângă Bowcock. În Druidsdale avem La Șoarecele de Bibliotecă, iar în Westwold La Trei Șoareci Orbi. Mai sunt câteva bombe sordide și rău-famate, prin zona St.Olaf, și Dihorul din Țara Pustie, dincolo de canal. Așadar, Ennistone nu-i un oraș în care să poți găsi cu ușurință o băutură, și un număr surprinzător de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e? Sub impulsul momentului, Tom răspunse: „George“! Diane știa prea bine că nu e George, care intra întotdeauna cu cheia lui, dar apăsă pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe aproape erau câteva căpițe. Să ne adăpostim lângă una din ele - a propus locotenentul... Când s-au văzut la poala unei căpițe, a ordonat. Sergent! Adu pe cei doi prizonieri aici! Restul așteptați. Cei doi capturați arătau ca niște șoareci prinși în capcană. Ia să vedem noi cu cine avem a face - a deschis vorba locotenentul. Sergentul Cicoare i-a întrebat în rusește din ce unitate fac parte și ce misiune are unitatea lor? Spre marea lor surprindere, cel mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla de atâta trudă și durere. Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit al șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
direct la Academie: “Știți de ce nu vă ajung banii? Salariul ? Știți de ce nenorocitul acela de multimilionar de la etajul șase riscă o condamnare pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
i s-au tot tras. Nu râdeți, că e o chestie serioasă !..... Doamnelor și domnilor, onorat public... După ce ați urmărit pe viu și cu sufletul la gură o superbă dresură de borș de urzici, după o trepidantă cursă de prins șoareci, după superba piramidă pătrată a trupei Ionescu Keops în care numai trupul capului familiei face 130 dă kile fă-ră TVA, însfârșit, un anunț deosebit de important: Nu mai mâncați semințe în timpul spectacolului și nu mai aruncați cojile pă jos. Sunteți în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care a făcut praf admirația mea, și anume că mangustele sânt imune la veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de cobre" nu se deosebește cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei. El este o mangustă imperfectă. Se pomenește dinaintea cobrei sau iese singur în calea ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al nucilor, în sac, ruginitul scârțâit al vârtelniței și zuruitul lanțului de la fântână? De ronțăitul tenace, bursucesc, feeric sub stele, al șoarecilor din pod? Ați stat vreodată să ascultați intens, fie și doar câteva secunde, sfârâitul lumânării aprinse la mormântul bunicilor din deal? Sau lucrarea înverșunată a ciocănitorii în trunchiul copacului? Sau cum rup dinții vacii iarba și cum o rumegă, cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trebui să caute, nu să disprețuiască, metodele de a și face publice erudiția și rezultatele cercetărilor, după cum sarcina gazetarilor e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.a.m.d. Liviu Bordaș îmi spunea zilele trecute că știe mai mulți tineri erudiți români complet necunoscuți, fixați pe la universități occidentale, fiecare constituind un exemplu de performanță modelatoare. De ce - i-am zis - nu-i propuneți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oricum mi-ar semăna mie. Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi țin gura pîn-acuma - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagajie: cărți, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu și maistrului nostru: A nu munci și a nu avea - just
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]