13,607 matches
-
un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de a-și lua zborul spre țărmuri Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit, m-a urmărit pas cu pas pînă la sediul asociației. Mă simțeam ușoară, Îmi imaginam silueta mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o uitasem. După o oră, cînd am ieșit, era tot acolo. Mă aștepta. M-a Însoțit spre casă În troleibuzul Înțesat de lume. Mă privea printre capetele călătorilor. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vizităm camerele, dar nu am ajuns decât în prima. Acolo era numai un pat, uriaș, plin cu orhidee. Nu în sticlă, ci numai așa, răsfirate peste tot, chiar și pe jos, iar el m-a luat de la spate pe după șolduri și mie aproape că-mi exploda tot corpul. Doamne, numai să nu-mi dea drumul, m-am gândit eu, la care el mi-a spus „nici să nu te gândești la una ca asta“, iar atunci n-am mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ele și să te simți confortabil. Doamna Watkins era dreaptă din cap până-n picioare, cu două oase care-i ieșeau de lângă gât. Nu puteai să-ți dai seama unde avea talia. În unele zile, fusta părea că îi stă pe șolduri, însă altă dată îi ajungea până la piept și alteori până unde ar fi trebuit să se afle talia. Probabil că avea un buric foarte mare, fiindcă rochiile subțiri i se scufundau adânc pe la stomac. Într-o zi se aplecase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceilalți oameni din zonă. Auzisem că era din Atlanta, dar nu ăsta era motivul. Era felul în care se purta, asta îl făcea ciudat. Nu avea mersul ca al celorlalți bărbați. Mergea mai mult ca o femeie care își unduiește șoldurile. Îl puteai distinge mereu pe domnul Farney după mers, indiferent ce haine purta, chiar și dacă era cu spatele. Avea picioare mici, care se orientau cumva spre înăuntru când pășea. Avea păr negru și rar, care îi stătea pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
noaptea fii sigur că asta o să fac. M-am ridicat și am aprins televizorul cu sfidare. Nat s-a holbat la mine, cu ochii de un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ne permite ca prin ceață să vedem despre ce este vorba, observăm cum în colțul din drepta sus al ecranului viermuiește o cifră uriașă. Ah, ticălosul! parcă citim în noua expresie de pe chipul lui Ionel. Ticălos nenorocit! Cu mâinile în șolduri, marțial, Ionel este străbătut de gânduri criminale. De mult îl enervează dobitocul ăsta, cel mai mare și mai sinistru de altfel, pentru că este principalul ordinator al planetei, la care sunt cuplate toate celelalte computere din lume. Cum de nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în fugă strigând aceeași întrebare. De aia și venirăm, interveni Pohoață, observând că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care toată lumea făcu liniște așteptând să audă ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să tabere cu toții peste el. Probabil că erau la o distanță destul de mare de tabără pentru ca strigătele sale de ajutor să nu fie auzite de acolo. Ceața deasă care se lăsase îi ajuta și mai mult. Se pipăi instinctiv la șold, unde ar fi trebuit să se afle cuțitul cu arc de care nu se despărțea niciodată. Bineînțeles că nu-l avea la el, ieșise din cort numai în izmene iar arma rămăsese împreună cu pantalonii înăuntru. Era lipsit complet de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu acum, de unde ai făcut rost de dinamita asta! rosti inspectorul pe un ton mai mult decât serios. No, doar nu vrei să-ți spun tocmai ție, un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și grădina casei lui Moș Calistrat, acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai ar fi pătruns o ruladă. Merceditas deschise o sacoșă de hîrtie și ne dărui trei mere strălucitoare. Mi-am Închipuit că Încă nu-i ieșise din minte ideea de a lucra În librărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un tânăr întins cât era de lung, fumând o țigară, și care n-avea nimic pe el decât un pareo. Un pareo este o fâșie lungă de pânză de bumbac roșie sau albastră cu un model alb. E purtat în jurul șoldurilor și atârnă până la genunchi. O fetiță de vreo cincisprezece ani, cred, împletea frunze de pandanus ca să facă o pălărie și o bătrână ședea pe vine fumând o pipă. Apoi am văzut-o pe Ata. Alăpta un sugar, iar un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-se spre ieșire. Auzi, În spate, cum șușoteala celorlalte femei se stingea În timp ce străbăteau porticul Îndărăt. Femeia părea extenuată. Încercă să se urce În car ținându-se de margine, dar căzu Înapoi, clătinându-se. Dante o prinse din spate, de șolduri, ca să o mențină În picioare, iar apoi o ridică pe capră. Pentru o clipă, moliciunea dulce a spatelui ei Îi apăsă pe buze, În timp ce un parfum subtil Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică ușoară care Îi Înfășura trupul uscățiv, cu șolduri Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor, dezvăluindu-i natura. - Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doar că, a doua zi, la școală, ca să mă salvez, le-am povestit băieților că m-am culcat cu profa, bineînțeles că nu m-au crezut, dar le-am dat atâtea amănunte, că arată așa, că are țâțele așa, că șoldurile, că e bronzată... după recreații nesfârșite, în care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
M-a bucurat că înțelegi cum vreau să aranjez lucrurile ca să ne fie bine. Mă ierți? În curând te duc la doctor, am vorbit cu doctorul Tică Codrescu, prietenul meu. Atâta îmi spui că te dor picioarele, că genunchii, că șoldurile, că niște ace de brad te înțeapă, zâna mea bună, vreau să fii sănătoasă, că... și nu mai fantaza atâta. O. M-am trezit într-o noapte, acum vreo două luni, că Maestrul visa și vorbea în somn: vino odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mină umedă de sare, n-am făcut nimic rău, n-am fost nicăieri, ăăă, și se uita numai în ochii mei. Îl știi pe Codrescu, ai fost și tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe genunchi, dar a insistat, ce-i cu tumefierile astea? — Acasă, în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu vorba, bârfa la români, despre asta-i vorba, iubito, explică Octavă insistent...) — Poftim?, Codrescu s-a uitat lung la ea, păi, de ce nu vă mutați?, ce-i inerția asta?, ați terminat facultatea? — Anul trecut. — Îmbrăcați-vă, îmi trebuie radiografia șoldurilor și a genunchilor. Lili, i-a spus asistentei, du-o la radiologie, să-mi facă o poză la bazin și la genunchi, apoi analizele. Și i-a dictat fetei în alb. A.S.L.O, Fibrinogenul, param-pam-pam... Cred că ajunge pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]