876 matches
-
bune. Altminteri, putea ieși ceva interesant din experiența mea. 21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să treacă pragul șopronului: "Doamnă, vă poftesc în salon". Și-mi mulțumea, ceremonioasă: "Sunteți un adevărat cavaler, domnule". Dar cum încercam s-o trag de limbă, devenea rezervată. Îmi zicea: "N-ai cum să înțelegi". Sau îmi atrăgea atenția că nu vroia să mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
însoțesc la plecare, dimineața, m-a refuzat. Ba, chiar m-a amenințat că, dacă-mi trece prin minte s-o urmăresc, n-o voi mai vedea niciodată. Într-o seară, n-am ieșit s-o întîmpin. Am auzit-o din șopron, întrebînd cu o voce sugrumată: "Luca, ești aici? Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nici chiar mie?" am întrebat-o. A stat o clipă pe gânduri, pe urmă mi-a zis sec: "Nici chiar ție". Din pricina întunericului, nu-i vedeam fața. Afară, începuse să plouă. Se auzeau picăturile scuturăndu-se pe acoperișul de scânduri al șopronului. "Mă crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e mai primejdioasă decât forța. 22. Sinucigașii provin, probabil, nu dintre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca unui străin. Nu mai înțelegeam nimic. Ne despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură și părere de rău. Ce se întîmplase după aceea? A intrat cu mine în șopron, dar n-a vrut să stăm pe maldărul de paie. S-a dus la caleașcă, s-a ghemuit pe capră și a rămas tăcută multă vreme. Într-un târziu, m-a strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
obiecte", a fost singura explicație pe care mi-a dat-o. Era o seară copleșitor de frumoasă, pe care o țin minte tocmai din pricina contrastului cu ceea ce se întîmpla. Uitîndu-se la bucata de cer înstelat care se vedea prin fereastra șopronului, mi-a făcut, cu o tristețe rece, o adevărată teorie a despărțirilor. A susținut că, în nu puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu mișcări încete, prelungite, care nu se mai terminau. Apoi, îndreptîndu-se spre poarta șopronului, mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în care nu se mai auzi decât vântul care continua să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Se auzi un trăsnet cumplit și mama se aplecă spre tata șoptind: — Ted, hai să mergem. — De ce? spuse tata râzând. — Nu e potrivit pentru el, spuse mama. Kenneth spunea: — Doar n-o să-l lăsăm aici! Hai să-l ducem în șopronul cu ghivece - e pe acolo, pe undeva. Publicul izbucni din nou în râs, în timp ce Kenneth, Sid și majordomul încercau să ridice trupul masiv al unchiului Edward. Sidney spuse: Cred că ar fi mai ușor să aducem șopronul cu ghivece până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l ducem în șopronul cu ghivece - e pe acolo, pe undeva. Publicul izbucni din nou în râs, în timp ce Kenneth, Sid și majordomul încercau să ridice trupul masiv al unchiului Edward. Sidney spuse: Cred că ar fi mai ușor să aducem șopronul cu ghivece până la el“. Chiar și bunica râse de data asta. Dar mama se uită din nou la ceas, iar tata, probabil imaginându-și că mi-e frică, mi-a ciufulit părul și și-a apropiat brațul de mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să plec. Probabil că m-așteaptă tata. — Bine, atunci du-te. Vrei, te rog, să-i spui lui Carl să intre-n casă? — Da, sigur. — Noapte bună, Nickie. — Noapte bună, doamnă Garner. Nick ieși În curte și se duse spre șopron. Joe și Frank mulgeau vacile. — Noapte bună, spuse Nick. M-am distrat de minune. — Noapte bună, Nick, spuse Joe Garner. Nu rămâi la masă? — Nu, nu pot. Îi spuneți dumneavoastră lui Carl că-l cheamă mama lui? — Da, Îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și era frig și devreme. M-am mai uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea cealaltă a casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea cealaltă a casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi doreai sfârșitul. Frumos din partea ta! Frumos-nefrumos, eu atâta știu: borșul făcut din cocoș îi o bunătate... In poarta Crâșmei din drum, moș Dumitru i-a adunat pe cărăuși în jurul lui... Rânduiți cum trebuie totul pentru noapte. Trageți carele sub șoproane și pregătiți țolurile, pentru că mâine dimineață, când plecăm, s-ar putea să plouă. După ce a fi gata totul, veniți la masă. Pâcule! Hai să vedem ce mai face Costache crâșmarul... S-au oprit în pragul crâșmei și au salutat pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la jâr.” Să vezi însă ce povestea ea că i s-o întâmplat în anul când o fost cutremurul cel mare. Parcă o aud...” Barbatul ista al meu tare îi prăpăstios. De la cutremurul acela, când ni s-o dărâmat un șopron, la cea mai mică mișcare, se trezește noaptea ca mușcat de șarpe și cât ai clipi îi în mijlocul casei... „Ce-i cu tine, bre.?” Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
PLOAIE DE VARĂ Lăstunul zboară la mică înălțime - un strop de ploaie Ploaie de vară - fetița își lipește năsucul de geam Zi ploioasă - în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară - în șopronul bunicii gureșe vrăbii Aversă - copiii își fac umbrele din foi de brustur Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul
PLOAIE DE VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83877_a_85202]
-
seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se purtau cu noi - bătrânul și cu baba lui - de parcă le-am fi fost frați. Cred că a aflat de noi un cot Întreg din satul acela, dar nimeni nu a scos o vorbă. Știa el moșul cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a obișnuit să cheme oameni sau femei din sat. Totuși conacul nu-și capătă înfățișarea de viață decât rareori, când se adună mai mulți boieri. Numai atunci se înviorează curtea de oameni, de mișcare și de zgomot. Acuma, într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierând de zor o melodie nemțească. Și câteva găini și rațe se plimbau prin curte, bucuroase de căldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
exagerează uneori timpul unei reparații. Poate că amicul Rudolf, unde v-a văzut așa de grăbită, va isprăvi mai curând, și atunci... De aici încolo fu rândul avocatului să liniștească pe Nadina și să se ducă, în câteva rânduri, la șopronul unde lucra Rudolf, să vadă dacă mai are mult până să sfârșească... Pe la ora cinci apoi auziră gălăgie în curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise și aici, în Lespezi, țăranilor și acuma venea să facă o scurtă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a), dezafectate și utilizate pentru desfășurarea de profesii libere; ... c) constructiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, camarile, pivnițele, grajdurile, magaziile, garajele și altele asemenea; ... d) construcțiile gospodărești, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, surele, fânăriile, remizele, șoproanele și altele asemenea; e) orice alte construcții proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit. a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii. ... 33. Pentru calculul impozitului pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, sunt necesare următoarele date: a) rangul localității unde se află
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]