KorAP: Find »[drukola/base=șovăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...60 >

1,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

nu ar fi fost mai cutremurătoare. Ne-am privit mult, cu oroare, fără să ne vorbim sau să ne atragem. Eram prea obosiți și năuciți ca să mai gândim. Ne-am îmbrăcat mașinal, încurcînd hainele, schimbîndu-ni-le de câteva ori. Gesturile ne șovăiau, mișcările se bâlbâiau, mâna rata apucarea. Ne priveam ca niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel din fața mea se aruncă pe pat, cu fața în pernă, și începu să plângă violent, icnind

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată, melancolică. Ceva te face să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o pictură de Giorgione, ar scoate fără să șovăie pictura. S-ar putea ca în realitate să nu fie însă decât un puști cam spălăcit și debusolat, care de câteva zile trăiește cu o femeie cu unsprezece ani mai mare decât el. Mă grăbesc, oricum, să-mi fac loc

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
în Iran pe drumul covoarelor, au ajuns în Gruzia, unde-au rămas aproape nouăzeci de ani și de unde a plecat negustorul din vremea lui Hangerliu... Vezi, e ca și cum tot neamul meu ar fi un fel de deget care merge încet, șovăind, de-a lungul unui drum pe hartă, căutând ceva, un lucru despre care știe că există, fără ca această știință să fie transmisă altfel decât, poate, prin sânge. Până la mama, care a descoperit REM-ul, ei nici măcar n-au fost conștienți

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
făcu simplu semn cu capul spre văgăună. Atunci ea se lăsă pe fund, își puse picioarele pe prima treaptă și, murdărindu-se, rupîndu-și lanțurile de hârtie lucioasă de la gât, intră cu totul în subterană. I se mai vedea doar creștetul șovăind în umbra tot mai deasă. Tunelul era ușor oblic, ca o scară de pivniță, iar la vreo zece metri mai jos părea că devine orizontal, căci creștetul cu șuvițe albăstrii al Balenei nu se mai văzu după vreun minut de

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
De aproape era sinistră: o mare cutie de scânduri date cu smoală. Avea la mijloc o ușă deschisă, în pragul căreia sfârșea și cărarea mea. Umbra mea se proiecta într-acolo ca un ac indicator, negru și vibrând. Am înaintat șovăind până în fața ușii. Era o mare ușă stacojie, înăuntru - un întuneric des, hașurat, îmi era rău și m-am sprijinit o vreme cu fruntea de ușă. Nu aveam unde să fug. Nu exista nici un loc în lume unde m-aș

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

Mircea Eliade Maitreyi ...Tomar Ki manè acchè, Maitreyi? Yadi thaké, tahalè ki Kshama karté paro?... I Am șovăit atâta în fața acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întîlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce am ieșit din sanatoriu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
bolii inginerului. De altfel, Maitreyi se împotrivea, iar d-nei Sen îi era teamă, deoarece mișcările politice deveneau tot mai sângeroase în sudul Bengalului.) Chabù îmi văzu inelul și mă rugă să i-l dau să se joace cu el. Am șovăit atunci, pentru că făgăduisem Maitreyiei că nu mă voi despărți niciodată de inelul acesta, nici chiar pentru un ceas. Am întrebat-o din ochi, și a trebuit să încuviințeze și ea această despărțire, căci Chabù plângea și-mi cerea necontenit inelul

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
tot mai repede: 16,17,18,19... Apoi ascensorul se opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri. Dar în fața ascensorului nu era nimeni. Coridorul părea destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind ușile ascensorului închizîndu-se chiar în spatele lui. Coridorul părea nesfârșit, așa cum se întindea de o parte și de alta, pierzîndu-se parcă foarte departe, în penumbră. Chiar în fața ascensorului era o oglindă, prea mare

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
încet, dar după câțiva pași întoarse ca din întîmplare capul și privi grupul care rămăsese încă în fața vitrinei. Zâmbetul care-i luminase fața o clipă i se stinse și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pe scaun, când Orlando se ridică și, fără să privească pe cineva, cu dosarul sub braț, se îndreptă spre ușă. Il Comandante se grăbi să-l ajungă din urmă. Urmărindu-i cu privirile, Adrian văzu ușa deschizîndu-se din nou. Femeia șovăi în semiântuneric și se lipi încet de perete. Brusc, Adrian își puse mâna la inimă. - Chi e costul che senza morte Va per Io regno della morta gente? șopti el, întorcîndu-se către vecina lui. Fetele îl priveau zâmbind, stingherite, neîndrăznind

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
descurajat din umeri, încercînd zadarnic să zâmbească. - Nu știu. Acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să învăț rusește... Se întrerupse, cu ochii la rănit, și trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi câteva clipe, apoi înălță din nou din umeri. - Încercați, domnule elev, îl auzi șoptind pe Zamfira. Încercați, că poate înțelege... Darie zvârli țigarea, se apropie neîncrezător, îi căută ochiil apoi izbucni deodată, cu un glas uscat, înăbușit: - Nous sommes foutus

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din nou Darie. Nu se vede nimic... Locotenentul ridică din umeri. - Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu și i se păru că începe să se topească încet în negură. Șovăi câtva timp, apoi întoarse hotărât spatele și se îndreptă, încercînd să grăbească pasul, către lanul de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de lângă mine să se întoarcă la șanțul lor. Era șanțul ăl nou, pe care-l începusem cu două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
nopțile. Ne cam ferim de vecini. Ne e frică de ruși. Dacă n-o găsim până ce dau rușii peste noi, n-o mai găsim niciodată. - Dar de unde știți c-o s-o găsiți? întrebă Leopold. Cine v-a spus de comoară? Șovăiam, încercînd să zâmbesc. Poate că nu trebuia să le spun. - E o poveste lungă, am început eu în cele din urmă. Avem aici, cu noi, în sat, un bătrân de peste nouăzeci de ani. El a visat întîi la comoară. A

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
întrerupse Ilaria. Nu e asta. Nu mi-e frică de nemți, nici de ruși. Doar că mi s-a închis inima, așa deodată... De-abia când am ajuns în dreptul bisericii, mi-am adus aminte că n-am vorbit de comoară. Șovăiam; nu știam dacă e bine să mă întorc. Rezemat de singurul camion care mai rămăsese, von Balthasar mă privea lung. Dar parcă nu m-ar fi văzut. - Astea-s tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl întrebă Popa. Parcă nu l-ar fi auzit. Rezemat de brațul Ilariei, și cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre ușă. Mi se păru că șchioapătă. Dar își târșia când un picior, când celalt. - Minunea lui Dumnezeu! spuse Lixandru făcîndu-și cruce. Ne-am luat după ei. Porniseră spre biserică. Se cutremura pământul, și Lixandru întoarse capul către mine. - Asta

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna la cască, salută, apoi își scoase centironul cu revolverul și i-l întinse, fără să spună un cuvânt. Văzîndu-l că șovăie, m-am apropiat de Lixandru. - I-ai revolverul, i-am spus. S-a predat. Acum e prizonierul nostru. - Așa crede el, că e prizonier, făcu Lixandru. O să vedem... Pentru întîia oară de când dăduse cu ochii de Lixandru von Balthasar zâmbi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Accepteriez-vous qu'il vous pose quelques questions? Înainte ca Profesorul să termine de tradus, strânse degetul cu aceeași putere. De astă dată nu și-l retrase, ci întrebă: Vous comprenez le français? Repetă strânsoarea, dar cu mai puțină convingere. După ce șovăi câteva clipe, doctorul Bernard întrebă: Voulez-vous qu'on vous abandonne à votre sort? Aproape cu voluptate își păstră mâna întreagă inertă, ca de ghips. "Vous préferez qu'on s'occupe de vous?" Îl strânse cu putere. "Voulez-vous qu'on vous

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
se hotărâse să-l răsfoiască. Profesorul se așezase alături pe pat, pe scaun, și-l privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma stângă. ("Știu că gestul acesta a ajuns la mine un tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi amintesc perfect anul și locul unde au fost luate, fiecare din ele. Aș putea spune că-mi amintesc chiar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
serviciu al clinicii sunt informatorii Siguranței... Izbucni în râs și-și trecu de mai multe ori palma stângă pe obraz. - În fond, poate e mai bine așa. Mă simt la adăpost de surprize... Profesorul îl privi lung, parcă ar fi șovăit să continue. Apoi se hotărî brusc: - Să revenim, acum, la o problemă mai importantă. Ești sigur că, în amintirea dumitale, toate experiențele sexuale treceau drept visuri erotice? Rămase câtva timp pe gânduri. - Acum, nu mai sunt atât de sigur. Până în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
câteva minute... Așa cel puțin mi s-a spus. Dar bănuiesc că nu-mi spun tot, adăugă coborând glasul. Bănuiesc că au aflat ceva, destul de important, sau sunt pe cale să descopere... - În legătură cu mine? întrebă izbutind să-și stăpânească emoția. Profesorul șovăi câteva clipe, apoi se ridică brusc și se apropie din nou de fereastră. - Nu știu, răspunse târziu. S-ar putea să nu fie numai în legătură cu dumneata... În dimineața de 3 august veni să-l vadă pe neașteptate. - Nu știu dacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
că i se spune, omul postistoric va fi alergic la știință cel puțin o sută, două de ani... - E foarte probabil, continuă. Dar mă gândeam la matematică... În sfârșit, cam asta voiam să vă întreb. Rămase mult timp pe gânduri, șovăind. - În măsura în care am înțeles întrebarea dumneavoastră, vă pot spune doar că... - Mulțumesc, am înțeles! exclamă, neizbutind să-și ascundă bucuria. Se înclină profund, îi strânse mâna emoționat și se îndreptă spre ușă. Îl privea cum se depărtează grăbit, parcă ar fi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
prin electricitate. - Singurul argument erai, și ai rămas încă, dumneata! exclamă. Era deci de așteptat ca puținele materiale salvate de profesorul Bernard să fie sistematic depreciate și, în anumite cazuri, distruse. - Credeți că într-adevăr așa a fost? îl întrerupse. Șovăi câteva clipe, privindu-l zâmbind. - Am motive puternice să nu mă îndoiesc. Din fericire, am fost trimis corespondent în România... Chiar înainte de a junge la București, învățase românește, atât cât îi trebuia ca să poată citi și ca să se descurce singur

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]