1,670 matches
-
pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei, dar ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer ciudat, de parcă mă mai văzuse și Înainte și nu-și amintea unde. M-am temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
c-o răsuflare, În timp ce pentru alții același pat era accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se subțieze fața?” Întreba cu un aer absent Noimann, Îndreptându-și, pentru a câta oară oare? șuvița rebelă de pe frunte. „Asta Înseamnă că am să Întineresc...” „V-ați pus vreodată, totuși, Întrebarea cum o să reacționeze o soție când, trezindu-se În zorii zilei, o să dea față-n față cu un ou?” „Depinde cu ce fel de ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însemna că mintea lui Noimann fila și ea. Hotărât lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât o proteză pentru dinți, mai bine o proteză pentru alte simțuri! Medicul Își aranjă șuvița grizonată care-i luneca pe tâmpla stângă. „Sunteți mulțumiți că trebuie să purtați proteză dentară? Alimentele preferate nu mai pot fi consumate? Vă izolați de teamă să nu observe prietenii și rudele?” Care prieteni, care rude? Noimann avea dantură sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l enerveze. Mereu Îi pica În același loc. Nu cumva Îi făcuse deja o rană pe una dintre tâmple? „PUDRĂ ADEZIVĂ EXTRA-FORTE. După ajustare și umezire, periuțele se așează pe suprafața protezei care se fixează În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moment dat, cuvintele Încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi Îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mult mai Îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile astfel de gunoaie. Noimann Își mângâie cu grijă șuvița căzută pe tâmpla stângă. Gândul Îi zbură din nou la Satanovski. Oamenii viitorului, Își spuse el, vor poseda dinți din substanțe radioactive. Dinții le vor servi drept acumulatori pentru articularea unor energii Înalte. Poate că inginerul Edward era un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cerc niște picioare lungi pe tocuri cui. Oare Lilith se ascunse În dulap? Sau Își luase poșetuța și o ștersese la gară, cum amenințase de atâtea ori... Noimann Începu să intre iarăși În alertă. Transpirația pe față curgea din abundență. Șuvița grizonată i se lipea mereu de tâmplă. Coniacul băut nu mai ajuta la nimic. Noimann folosise praf pentru proteze. Nu cumva din greșeală luase cocaină? Sau starea sa se datora și dozei de barbiturice pe care, probabil, o luase În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith? Starea lui de angoasă se accentuă. Noimann Își simți șuvița prinsă ca o lipitoare de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și ne reîncarcă bateriile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
felul de Încrengături, pe cât de logice și limpezi la prima vedere, pe atât de nebuloase În profunzimea lor. „Da, trebuie să acceptăm realitatea cum e ea, nu cum dorim să fie...” Cinicul dădu păhărelul peste cap, așezându-și la loc șuvița rebelă. „Da”, repetă penitentul, foindu-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu puteți dispune, de mine puteți dispune oriunde și oricând... Eu sunt o simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era scăldată În lacrimi de bucurie. Mâinile sale se Întindeau spre cătușele de sânge ce se conturau pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se scurgea pe bărbie, picurând În două șuvițe, peste medalionul Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele sale atinseră ceva moale. Penitentul scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care fusese cinic și care acum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin. Bucuria de a trăi pe care o resimțea Îl potopi cu totul. Stomatologul, călcând peste interdicția pe care și-o fixase În minte, mai trase un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri pe cele două nări și printre buzele umede, Întredeschise. Oare o față sau o mână, de ce nu și-un sân sau chiar o coapsă, s-ar putea reduce la această dispersie ce plutea În jurul său? Se putea, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare. Ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te împroșcau cu stigmate în răspăr iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde. Te-ai îndepărtat ca să rămâi numai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci, măi femeie! Ăștia-s colaci descântați de copile cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un taxi. O mișcare deșteaptă din partea ta. —Aveți umbrele? am Întrebat, fără să mă controlez. Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul mi se lipește de gât În șuvițe ude și reci. —Normal. Le ținem aici pentru astfel de situații. Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i așa? — Corect. Mă descurc. Când te gândești că Începuse să-mi fie simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se dădeau pur și simplu Înapoi când se ducea să dea mâna cu ei și totuși lunecase În sus pe scară de parcă ar fi fost unsă cu același tip de gel pe care-l folosea ca să-și imobilizeze cele câteva șuvițe de păr care-i mai rămăseseră. Nu voiam decât să dispară, dar am făcut o greșeală majoră de calcul. În loc să fiu de acord și să-mi văd de prânzul meu, am spus: — Ești nemulțumit de performanțele mele, Aaron? Mă străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
auzit. Păi, bine ai venit. Probabil că Kelly nu va termina de vorbit la telefon prea curând, așa că hai să te prezint. Își strânse părul ondulat, blond-roșcat, Într-un coc neglijent și-l prinse pe dedesubt cu o agrafă. Câteva șuvițe din față căzură și le dădu după ureche. Se asigură că părul ieșea din agrafă În modul acela cool, neglijent la care aspiram și eu să ajung, dar nu reușeam niciodată, apoi Își Înfipse o pereche de ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îl aștepta un șiș bine ascuțit. Iar dacă Lembeck se arăta docil în arest, poate că îl lăsau în pace după o bătută bună. — Spune-i lui John că o să mă ocup de asta mâine dimineață. Janice sfâșiase șervețelul în șuvițe subțiri. — Mulțam, domnu’ Upshaw. John mi-a mai zis să fiu drăguță cu dumneavoastră. Danny se ridică în picioare, simțindu-se bine încălzit, și se întrebă dacă n-ar trebui să-l pocnească pe Lembeck pentru că făcuse pe peștele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tipi peste patruzeci de ani, toate ale asasinului. Gândul că asasinul făcuse sex doar ca să provoace durere îl ajută să-și țină în frâu fantasmele. Danny se simți iarăși sigur pe picioare și văzu că își răsucise în sus o șuviță a noii sale frizuri. Trânti sertarul. Își aminti argoul homosexual și îl plasă în întrebările pe care avea de gând să i le pună lui Felix Gordean, pentru a apărea în fața lui ca un tânăr detectiv inteligent, care venea pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]